Societate comercială. Expirarea duratei. Dizolvare de drept. Cerere de prelungire a duratei de funcţionare.


Cererea de înscriere de menţiuni cu privire la prelungirea duratei de funcţionare a societăţii nu poate fi admisă dacă, la data la care adunarea generală a hotărât prelungirea, expirase durata de funcţionare, societatea fiind de drept dizolvată.

(Secţia comercială, decizia nr. 5/13.01.1997).

Prin încheierea din 20.05.1996, pronunţată de Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, a fost admisă cererea reclamanţilor J. D. G. şi B. S. O. împotriva pârâţilor J. N. şi S.C. “R.J.” – S.R.L. şi s-a dispus radierea menţiunilor, înregistrate cu petiţia nr. 7.473/1996.

împotriva încheierii a formulat apel (denumit, recurs) J. N. şi S. C. “R. J.” – S.R.L., care au criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, faţă de prevederile Legii nr. 31/1990, ce abrogă Decretul-lege nr. 96/ 1990, cererea de prelungire a societăţii nu este 16.05.1995, ci 16.01.1996, şi deci, acţiunea reclamanţilor este fără obiect.

Din motivele de apel, se reţine că apelantă este şi S.C. “R.R.” – S.R.L.

Analizând motivele de apel, în raport de probele dosarului, tribunalul reţine că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin încheierea atacată s-a reţinut corect că, potrivit art. 5 din statutul societăţii, coroborat cu art. 3 din contract, durata societăţii este de 5 ani, începând de la data înregistrării societăţii la Ministerul Finanţelor.

Tot astfel, corect s-a reţinut că durata putea fi prelungită în temeiul unei hotărâri a adunării generale, adoptată cu cel puţin 6 luni înaintea expirării termenului stabilit.

Ca urmare, la data la care adunarea generală a hotărât prelungirea duratei de funcţionare, societatea era de drept dizolvată.

Cât priveşte Legea nr. 31/1990 (prin care s-a abrogat Decretul-lege nr. 96/1990), nu afectează în nici un fel durata societăţii, stabilită de părţi, prin voinţa lor liber exprimată în actele de constituire.

în aceste condiţii, tribunalul nu poate admite apelul, chiar dacă sunt de acord şi intimaţii, întrucât nu există suport legal.

Ca urmare, tribunalul, în baza art. 269 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.

Notă: Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.