Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 2180/29 august 2011
Prin Decizia nr. 2180/2011 pronunţată în dosar nr. 5021/97/2011 la data de 29 August 2011, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamantul B.R.A., împotriva Sentinţei Civile nr.2318/CA/2011 pronunţată la data de 28.07.2011 de Tribunalul Hunedoara-Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi în consecinţă a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. şi a dispus suspendarea executării măsurii de interzicere de a participa la următoarea sesiune a examenului de Bacalaureat organizată în perioada august-septembrie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului civil nr.4750/97/2011, măsură luată de pârât prin adresa nr.2861/30 06 2011.
S-a reţinut că prin acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.5021/97/2011, reclamantul B.R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
– suspendarea măsurilor luate prin adresa nr.2861/30.06.2011, de interzicere de a mai participa la următoarele două sesiuni ale bacalaureatului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de fond numărul 4750/97/2011.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că sunt întrunite motivele prevăzute la art.14 din Legea nr.554/2004, în sensul că există un caz bine justificat în sensul că nu a introdus în sala de examen materiale interzise iar prin suspendarea actului administrativ atacat s-ar preveni o pagubă iminentă. Cu privire la paguba iminentă se arată că prin executarea actului administrativ atacat este pus în imposibilitatea de a-şi continua pregătirea şcolară şi de a participa la următoarele două sesiuni de bacalaureat .
În drept s-au invocat disp.art.14 şi 15 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. invocă în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei întrucât măsura eliminării din examen a fost dispusă de comisia de bacalaureat, inadmisibilitatea cererii întrucât măsura eliminării de la susţinerea examenului de bacalaureat nu îndeplineşte cerinţele unui act administrativ , iar pe fond se solicită respingerea cererii motivat de faptul că măsura eliminării de la bacalaureat reprezintă o sancţiune aplicată nerespectării normelor de conduită în timpul examenului de către candidat.
Se mai arată că din declaraţia reclamantului reiese încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 4799/31.08.2010 .
Prin sentinţa nr. 2318/CA/2011 pronunţată la data de 28.07.2011 de Tribunalul Hunedoara – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este neîntemeiată întrucât adresa nr. 2861/30.06.2011 este emisă de către pârât şi prin urmare cererea reclamantului de suspendare a efectelor acestei adrese se judecă în contradictoriu cu emitentul actului situaţie în care Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. are calitate procesuală pasivă .
In ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii pe motiv că litigiul nu vizează un act administrativ, instanţa de fond, interpretând prevederilor art. 2 lit.” c” din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 56 alin.2 din Ordinul Ministerului Educaţiei , Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 4799/2010 a reţinut că măsura eliminării din examen reprezintă o sancţiune aplicată pentru nerespectarea normelor de conduită în timpul examenului de bacalaureat, context în care procesul – verbal de eliminare din examen este actul care produce efecte juridice iar adresa nr.2861/2011 are rolul de a comunica existenţa şi legalitatea faptei din perspectiva instituţiei . Ca atare adresa nr. 2861/2011 nu produce efecte prin ea însăşi,ci doar împreună cu actul de eliminare din examen, în condiţiile în care se susţine că măsura eliminării este nelegală şi ca atare nu poate fi un act administrativ în sensul legii.
A fost analizată însă şi ipoteza în care adresa nr.2861/30.06.2011 are caracter de act administrativ şi produce efecte juridice, ocazie cu care instanţa a reţinut că cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată întrucât prima condiţie, aceea a existenţei unui caz bine justificat, nu este îndeplinită atâta timp cât, la o apreciere de ansamblu a actului, acesta nu prezintă motive de nelegalitate vădită în condiţiile in care reclamantul atât prin acţiune cât şi prin declaraţia aflată la dosar recunoaşte că avea asupra sa o hârtie (fiţuică) cu subiecte la matematică.
Cât priveşte condiţia pagubei iminente, s-a apreciat că nu se mai impune a fi analizată în condiţiile în care nu este îndeplinită cea a existenţei cazului bine justificat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că a fost contestată măsura dispusă prin adresa nr. 2861/30.06.2011, respectiv aceea de interzicere de a mai participa la următoarele două sesiuni ale bacalaureatului, context în care aceasta are caracterul unui act administrativ.
Relativ la condiţia cazului bine justificat se arată că, în primul rând trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 23 alin. 8 din României referitore la prezumţia de nevinovăţie până la stabilirea prin hotărâre definitivă a intenţiei sale de fraudare.
Pe de altă parte, se mai arată că, acea hârtie nu viza subiectele pe care recurentul le avea de rezolvat, nu a fost introdusă de el în sală, astfel că nu sunt întrunite nici condiţiile prevăzute de art. 96 alin. 2 din metodologie pentru a se putea discuta despre o eventuală intenţie de fraudare.
Relativ la declaraţia aflată la dosar, dată imediat după luarea măsurii de îndepărtare a sa din sală, susţine că a fost dată la sugestiile comisiei de bacalaureat, în timp ce se afla sub imperiul unei puternice emoţii şi nu cuprinde descrierea detaliată a faptei şi împrejurărilor în care aceasta s-a produs.
În ce priveşte iminenţa producerii unei pagube, această decurge din prima condiţie, prin interzicerea de a mai participa la următoarea sesiune de bacalaureat prejudiciul este evident şi ireparabil, fiind vătămat dreptul de a avea acces liber la orice formă de învăţământ, timpul scurs nemaiputând fi recuperat din punct de vedere educaţional.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi al dispoziţiilor art. 304 indice 1 din curtea constată că acesta este fondat şi urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Relativ la calitatea de act administrativ a adresei nr.2861/30.06.2011 emisă de Inspectoratul Şcolar al Judeţului H., instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 56 alin. 2 din Metodologia de organizare si desfăşurare a examenului de bacalaureat – 2011 aprobată prin Anexa 2 la Ordinul Ministerului Educaţiei , Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 4799/2010 (în continuare Metodologia), „se interzice candidaţilor să pătrundă în sala cu orice fel de lucrări: manuale,dicţionare, notiţe, însemnări etc., care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum si cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare. Asistenţii vor verifica respectarea acestei prevederi înainte de aducerea subiectelor în săli. Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la introducerea de materiale interzise în sala de examen duce la eliminarea din examen a candidatului de către preşedintele comisiei de examen, indiferent dacă materialele interzise au fost folosite sau nu, şi, după caz, la sancţionarea asistenţilor.”
Aşadar competenţa de a dispune eliminarea din examen a candidatului îi aparţine preşedintelui comisiei de bacalaureat din centrul de examen, conform cap. III, pct. 1.24. din Anexa 3 la Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 4799/2010. În acest sens a fost întocmit procesul verbal din 29.06.2011 aflat la fila X din dosarul de fond.
Împotriva acestei măsuri recurentul reclamant a făcut contestaţie la Inspectoratul Şcolar al Judeţului H. iar prin adresa numărul 2861/30.06.2011 semnată de Preşedintele comisiei judeţene de bacalaureat, sub antetul Inspectoratului Şcolar al Judeţului H., se comunică faptul că s-a realizat o analiză a „documentelor şi … înregistrărilor video” şi s-a constatat că membrii comisiei au respectat dispoziţiile art. 96 alin. 2 din Metodologie eliminându-l justificat din examen pe reclamant. Pe de altă parte i se comunică acestuia interdicţia de a mai participa la următoarele două sesiuni de bacalaureat.
Acest răspuns are natura unui act administrativ emis în urma exercitării recursului ierarhic, autoritatea ierarhic superioară comisiei de examen verificând legalitatea măsurilor dispuse de aceasta. El se încadrează fără îndoială în definiţia reglementată de art. 2 alin. 1 lit.c din Legea nr.554/2004, având ca efecte confirmarea măsurii excluderii din examen şi interzicerea participării la următoarele două sesiuni de bacalaureat.
Acest control a fost realizat în virtutea principiului subordonării ierarhice, în condiţiile în care Anexa nr. 3 din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr.4799/2010, care reglementează în mod explicit atribuţiile membrilor comisiilor de bacalaureat nu cuprinde, în mod expres, o procedură de soluţionare a contestaţiilor la măsura excluderii din examen şi nici nu stabileşte o competenţă specială în acest sens. Trebuie reţinut că acele competenţe relative la contestaţiile depuse (cap. V din Anexa 3) vizează în mod exclusiv modul de notare a lucrărilor şi nu pot fi extinse prin analogie la situaţii precum cea dedusă judecăţii.
Prin urmare, obiect al acţiunii în contencios administrativ îl constituie, în principal, actul emis în urma exercitării recursului ierarhic, respectiv adresa nr. 2861/30.06.2011 emisă de Inspectoratul Şcolar al Judeţului H., sub semnătura preşedintelui comisiei judeţene de bacalaureat, iar cu ocazia analizării legalităţii acesteia, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr.554/2004, se va analiza implicit şi legalitatea măsurii dispuse prin procesul verbal din 29.06.2011.
În acest context acţiunea recurentului a fost corect introdusă din punct de vedere formal.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de fond prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr.554/2004, curtea reţine că prima instanţă a realizat o aplicare greşită a acestora raportat la probele dosarului.
Instanţa de contencios administrativ, poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Rezultă, aşadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Acestea sunt definite în art. 2 alin. 1 din Legea nr.554/2004, text conform căruia:
ş) paguba iminentă – prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă in privinţa legalităţii actului administrativ;
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
În ce priveşte cazul bine justificat trebuie reţinut că nici procesul verbal din 29.06.2011 şi nici adresa nr. 2861/30.06.2011 nu au indicat în mod explicit în ce constă intenţia de fraudare a examenului de către recurent. Textul legal invocat de organul administrativ – art. 56 alin. 2 din Metodologie – face referire la: manuale,dicţionare, notiţe, însemnări etc., care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum si cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare.
Aptitudinea înscrisului găsit asupra recurentului de a contribui la rezolvarea subiectelor este de esenţa răspunderii disciplinare a candidatului. Este evident că numai un înscris care îi putea fi folositor, indiferent dacă a fost folosit sau nu, putea atrage o sancţiune în sarcina acestuia, mergând până la excluderea din examen.
Or, în speţă, analiza sumară a actelor emise şi contestate nu permite desprinderea unei concluzii aparente neechivoce în sensul existenţei premiselor de atragere a unei asemenea răspunderi.
Reclamantul susţine că înscrisul respectiv viza rezolvarea subiectelor la modulul 2 în timp ce el era examinat la modulul 1, afirmaţie care nu a fost contestată nici un moment de către pârât nici prin întâmpinare şi nici prin depunerea respectivului înscris la dosar. Or un asemenea aspect este suficient pentru a genera un dubiu cu privire la legalitatea măsurii luate, în condiţiile în care un astfel de înscris, ca cel descris de recurent, nu se încadrează în mod evident în definiţia înscrisului apt de a contribui la rezolvarea subiectelor.
Ca atare, în mod evident există o indoiala serioasă in privinţa legalităţii actului administrativ, împrejurare faţă de care cerinţa cazului bine justificat se impuine a se constata că este întrunită.
În ce priveşte iminenţa producerii unei pagube, această decurge din efectele actului atacat. Prin interzicerea de a mai participa la următoarea sesiune de bacalaureat prejudiciul este evident şi ireparabil, fiind vătămat în dreptul de a beneficia de oportunităţile existente la acest moment în ofertele comunicate de către instituţiile de învăţământ superior din străinătate, care au ca punct de plecare data de 01.09.2011.
Aşa fiind, având în vedere şi Recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă şi Recomandarea nr.16/2001 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont şi de interesele persoanelor particulare, iar autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa de judecată, este chemată să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, în mod greşit prima instanţă a respins cererea reclamantului.
Soluţia suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsura care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără a se aduce atingere principiului executării deciziilor autorităţilor administrative din oficiu, prin care se impune particularilor o serie de obligaţii şi constrângeri, în acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârea pronunţată în cauza C 213/89.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art.15 din Legea nr.554/2004 sens în care, potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursul reclamantului urmează a fi admis iar sentinţa atacată modificată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
