Potrivit art. 11 din Legea nr. 76/1992, pentru a se beneficia de o taxă de timbru în sumă de 10.000 lei, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) punerea în întârziere a debitorului; b) constatarea incapacităţii de plată a acestuia, potrivit art. 10 din acelaşi act normativ.
(Secţia comercială, decizia nr. 5/4.01.1995).
Prin sentinţa civilă nr. 6.890/23.06.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea reclamantei S.C. “S.” S.A. – Cărei, formulată împotriva pârâtei S.C. “U” -S.A. Bucureşti.
în motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 21.04.1994, i s-a pus în vedere şi a fost citată cu menţiunea să mai plătească 772.202 lei, reprezentând diferenţă taxă timbru, la valoarea pretenţiilor, deoarece reclamanta nu a îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 10 şi 11 din Legea nr. 76/1992, în sensul că trebuie, pe lângă punerea în întârziere a debitoarei, să-i facă cunoscut şi faptul constatării stării de incapacitate.
împotriva sentinţei civile nr. 6.890/23.06.1994 a declarat apel reclamanta, considerând sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că, înainte de a introduce acţiunea, unitatea sa, cu adresele nr. 64/04.02.1993 şi 619/25.08.1993, a pus-o în întârziere pe pârâtă, îndeplinind astfel condiţiile cerute de art. 10 şi 11 din Legea nr. 76/1992, situaţie în care beneficia de taxarea cu 10.000 lei a cauzei.
Apelul apare nefondat.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, tribunalul reţine următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea 76/1992, pentru ca să se beneficieze de o taxă de timbru în sumă de 10.000 lei, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: punerea în întârziere a debitorului, şi constatarea incapacităţii de plată a acestuia, potrivit art. 10 din acelaşi act normativ.
în speţă, reclamanta, nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel nu face dovada că ar fi îndeplinit cerinţele Legii nr. 76/1992. Simplele menţiuni în acţiune şi în completarea cererii de apel nu pot face convingerea instanţei că s-au respectat dispoziţiile legii, pentru a beneficia de o taxă redusă, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, iar apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
Notă: în legătură cu Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
