În orice litigiu având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială sau derivate din raporturile de muncă, calitatea procesuală pasivă este deţinută exclusiv de angajatorul cu care salariatul a încheiat contractul individual de muncă.
Împrejurarea că instituţia în interiorul căreia este organizat şi funcţionează angajatorul şi căruia îi repartizează în calitate de ordinator principal de credite, creditele bugetare aprobate conform legii, nu constituie un temei suficient pentru atragerea sa în litigiu, motivarea că participarea sa în proces în calitate de pârât constituie garanţia executării obligaţiei ce se va stabili ca efect al judecăţii, neavând suport în dispoziţiile procedurale referitoare la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile.
Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1117 din 4 mai 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului reclamantul sindicat a chemat în judecată pe pârâții unitate școlară, Consiliul Local al comunei A., comuna A. prin primar, Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru a fi obligați la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în cuantum integral fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de legea 118/2010, plata sumei reprezentând diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, precum și obligarea pârâților comuna și Consiliul Local A. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor menționate, pentru cei 26 de membri în numele cărora a formulat acțiunea, cadre didactice și personal nedidactic.
Reclamantul arată că în mod nelegal indemnizația de concediu aferent anului 2009-2010 s-a calculat și plătit cu aplicarea diminuării de 25% prevăzută de Legea 118/2010 întrucât însăși prevederile art.1 din această lege stabilesc că se dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în lei și valută, stabilite conform Legii cadru 330/2009.Prin urmare doar sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în legi sau valută prevăzute de Legea nr. 330/2009 se reduc cu 25%, toate celelalte drepturi nefiind afectate de această reducere.
Aceste acte normative nu prevăd reduceri în ceea ce privește indemnizațiile de concediu sau cuantumul acestora (art. 48, alin. (2) din Legea nr. 330/2009).
Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de concediu de odihnă în temeiul Legii nr. 128/1997 al Codului Muncii și al Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Pârâții au înțeles să ignore prevederile legale și contractuale enumerate și nu au respectat termenele de plată a indemnizației de concediu, cel de 10 zile negociat prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și cel de 5 zile prevăzut de Codul Muncii.
Ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației aplicând în mod nejustificat prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010.
La data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, Legea nr. 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial abia la 30.06.2010 și a intrat în vigoare la 03.07.2010.
Prin întâmpinarea formulată (filele 8-11) pârâtul Ministerul Educației, Tineretului și Sportului a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive pentru că între acesta și reclamanți nu există niciun raport de muncă, ministerul neavând calitatea de angajator așa cum este definită de art. 10, 14 din codul muncii.
Acest pârât a formulat apărări și pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii la fel ca și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean care a susținut că reclamantul nu a nominalizat persoanele fizice pe care le reprezintă în prezentul litigiu.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei sale calității procesual pasive pentru că în conformitate cu art. 7 din legea învățământului, unitățile de învățământ au personalitate juridică.
Angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe bază de repartizare semnată de inspectorul școlar, astfel încât calitatea de angajator o are directorul unității școlare care este și ordonatorul terțiar de credite.
Prin sentința civilă nr. 577 din 9 martie 2011, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; a admis acțiunea sindicatului reclamant, obligând pârâții să calculeze și să plătească personalului didactic reprezentat de reclamant indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 fără diminuarea cu 25% prevăzută de Legea nr.118/2010.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins capătul de cerere privind asigurarea finanțării pentru plata acestor drepturi de către Comuna A. și Consiliul Local A., obligând pârâții la 186,8 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, tribunalul a definit calitatea procesual pasivă ca presupunând existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Art. 167 alin. (4) din Legea 84/1995 a învățământului arată că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora, iar art. 16, 17 din H.G. nr. 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare si administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat prevăd că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că reclamanții sunt salariații Școlii cu clasele I-VIII din comuna A., instanța de fond a apreciat că pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului are atribuții în ceea ce privește calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate.
în schimb, cu privire la pârâtul Inspectoratul Județean Școlar s-a reținut că acesta nu are calitate procesual pasivă, deoarece calculul și plata drepturilor salariale pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic este realizat de unitățile școlare care au calitate de ordonatori de credite.
în condițiile în care legea privește conflicte care se raportează la contractul de muncă și la raporturi juridice dintre partenerii sociali, tribunalul a constatat că acest pârât nu are calitate procesual pasivă deoarece nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului.
împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin invocarea cazurilor de recurs prevăzute de art. 304 alin.(4) și alin. (9) C.proc.civ.
O primă critică privește greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, prin interpretarea eronată a prevederilor legale.
Astfel, s-a susținut că între pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului și salariații unității școlare din comuna A. nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și nici obligații cu privire la calculul și plata salariilor acestora. Prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter personal, presupun existența unui contract de muncă încheiat de părțile raportului juridic de muncă, iar calitatea de angajator așa cum este definită această noțiune prin art. 10 și 14 din Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128 /1997, coroborat cu art. 7 alin. (8) din Legea nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de Organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Concluzionând recurentul arată că față de solicitările reclamantului și atribuțiile Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, care nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic și nedidactic, solicită să se constate că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale mai sus menționate și a respins greșit excepția invocată, ceea ce impune admiterea recursului și admiterea excepției cu efectul respingerii acțiunii reclamantului față de ministerul recurent ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimatul-reclamant sindicat a formulat întâmpinare prin care a opus ca apărare, excepția lipsei de interes a recursului exercitat motivând că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului de către prima instanță nu are nici un fel de consecințe juridice așa încât declararea căii legale de atac este lipsită de interes.
Curtea, verificând sentința recurată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză și de mijloacele de apărare invocate, a constatat că lipsa de interes opusă ca excepție la recursul declarat în cauză nu se justifică, în condițiile în care prima instanță, menținând în cadrul procesul pe pârâtul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului-considerând că acesta are calitate procesuală pasivă l-a obligat alături de ceilalți pârâți să calculeze și să plătească personalului didactic reprezentat de reclamant indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010 fără diminuarea cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 și la 186,8 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
în aceste circumstanțe este mei presus de orice îndoială că acest pârât, devenit debitor în raportul juridic obligațional creat prin dispoziția primei instanțe, are interesul născut, real și efectiv de a exercita calea legală de atac împotriva sentinței urmărind înlăturarea obligației de plată a sumelor revendicate de reclamant pentru membri de sindicat și, corelativ a cheltuielilor de judecată.
Drept consecință, în temeiul art. 137 C.proc.civ., Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în exercitarea recursului, așa cum a fost invocată și motivată de intimat.
în privința criticii aduse sentinței prin recursul de față, Curtea a constatat că prin greșita aplicare a legii, tribunalul a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, făcând incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în orice litigiu având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială sau derivate din raporturile de muncă, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de angajatorul cu care salariatul a încheiat contractul individual de muncă.
împrejurarea că instituția în interiorul căreia este organizat și funcționează angajatorul și căruia îi repartizează în calitate de ordinator principal de credite, creditele bugetare aprobate conform legii, nu constituie un temei suficient pentru atragerea sa în litigiu, motivarea că participarea sa în proces în calitate de pârât constituie garanția executării obligației ce se va stabili ca efect al judecății, neavând suport în dispozițiile procedurale referitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
în acest sens este și practica instanței supreme (Decizia nr. 3522 din 16 oct.2008 a I.C.C.J.-Secția de administrativ și fiscal).
în cauza de față, reclamantul a solicitat în numele și pentru cei 26 membri nominalizați în adeverința nr. 596/24 nov.2010 obligarea mai multor pârâți între care și recurentul-pârât Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului la plata diferențelor de indemnizație aferente concediului de odihnă, reduse cu 25% în temeiul Legii nr. 118/2010.
Cu argumentul că obligația de plată a respectivelor drepturi vizează și pe acest recurent-pârât fiindcă “are atribuții în ce privește calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate” prima instanță a hotărât că acesta are calitate procesual pasivă, deși pe de o parte, nu este angajator în sensul art. de art. 10, 14 din codul muncii, iar pe de alta nu garanția executării obligației de executat justifică calitatea procesuală a părții chemate în judecată de reclamant ci raportul de muncă sau de serviciu, decisiv în litigiul având drept obiect revendicarea unor drepturi salariale.
Nu există nici un fundament legal care să justifice soluția primei instanțe care contravine și împrejurării că orice hotărâre judecătorească, ca act jurisdicțional, produce pe lângă efectele obligatorii (față de părțile procesului) și întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți.
Ca element nou, apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat cu adoptarea ei.
Față de terți, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și a unei prezumții relative – ca mijloc de dovadă, dacă este cazul.
în aceste circumstanțe, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 110/2007 de aprobare cu modificări și completări a O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii “ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.”
Drept urmare, această normă legală imperativă și suficient de clară este de natură a crea în sarcina recurentul-pârât Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului-terț față de raportul juridic de muncă dedus judecății-obligația ca pentru faza executării titlului obținut de creditorul-reclamant, să dispună obținerea și virarea creditării necesare executării hotărârii.
Pentru considerentele de mai sus., Curtea a admis recursul în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și a modificat în parte hotărârea în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârât Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și respingerii acțiunii față de acest pârât care nu are calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
(Judecător Simona Petruța Buzoianu )
