Prin sentinţa civilă nr. 480 din 4.02.2002 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei-bancă comercială.
S-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de reclamanta-societate pe acţiuni împotriva pârâtei A.V.A.B. Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Prin contractul de cesiune de creanţă din 7 iulie 1999 încheiat între bancă şi A.V.A.B., banca a cesionat către A.V.A.B. creanţa sa faţă de debitoarea societate pe acţiuni. După preluarea creanţelor de către A.V.A.B., banca a fuzionat cu o altă bancă comercială. Prin urmare, A.V.A.B. este instituţia care are calitate procesuală pasivă sau activă de a sta în procesele care privesc creanţele preluate.
în ce priveşte competenţa, potrivit art. 1919 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta, solicitând desfiinţarea ei şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Cluj, conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
în motivarea recursului, s-a susţinut că, în ce priveşte competenţa materială, ea revine curţii de apel, potrivit O.U.G. nr. 51/1998, iar sub aspectul competenţei teritoriale aceasta revine Curţii de Apel Cluj, pentru că fiind doi pârâţi în cauză, în prezenţa competenţei alternative, reclamantei îi revine alegerea instanţei.
Recurenta a mai susţinut că sentinţa recurată este nelegală şi sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a băncii comerciale. Dacă tribunalul s-a considerat necompetent material să soluţioneze cauza şi prin aceasta s-a dezînvestit, el nu mai avea dreptul să se pronunţe cu privire la această excepţie.
Examinând recursul, Curtea a constatat că este fondat doar în parte, pentru următoarele considerente.
Prin art. 1919 din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, în cauzele privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. s-a stabilit o competenţă materială şi teritorială specială, a curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Este adevărat că, potrivit art. 10 şi 12 C. proc. civ., în cazul competenţei teritoriale alternative, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului.
Dar, din dispoziţiile legii speciale – art. 1919 – rezultă că, în cazul activelor bancare preluate de A.V.A.B., pe lângă competenţa materială reglementată de norme imperative cu caracter absolut, se prevede şi o competenţă teritorială exclusivă a curţii de apel de la sediul pârâtului.
Or, A.V.A.B.-ul are sediul în Bucureşti, situaţie în care tribunalul, în mod judicios, a stabilit competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Sub acest aspect, recursul reclamantei este nefondat.
Recursul este însă fondat în ce priveşte a doua critică, referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei-bancă comercială.
Tribunalul, constatând necompetenţa sa materială, excepţie de ordine publică, s-a dezînvestit de soluţionarea pricinii şi astfel nu mai era competent să soluţioneze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ea urmând a fi soluţionată de instanţa competentă, potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
în consecinţă, recursul reclamantei a fost admis în parte, potrivit art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 312 C. proc. civ. şi sentinţa recurată a fost modificată în parte, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei bancă comercială, păstrându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
C.A. Cluj – Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 706 din 7.05.2002
