Prin acţiunea înregistrată la 21 martie 2001, reclamanta SC X. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâtele SC M.T.M. SRL Dorohoi şi SC I. SRL Dorohoi pentru constatarea vânzării intervenite cu privire la autovehiculul autoutilitară, cu preţul de 7.000.000 lei.
în motivare, reclamanta a arătat că între prima pârâtă şi secunda pârâtă s-a încheiat la 12 septembrie 1995 o convenţie privind acest autovehicul, dată de la care acesta a intrat în posesia pârâtei II, în schimbul preţului de de 7.000.000 lei. Ulterior, la 7 februarie 1996, între reclamantă şi secunda pârâtă s-a convenit vânzarea autoutilitarei cu preţul de 6.300.000 lei. Cu toate că s-a plătit preţul, pârâtele refuză perfectarea vânzării.
în dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
Prima pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, întrucât, în ceea ce o priveşte, relaţiile comerciale nu s-au încheiat cu ea.
Pârâta II a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii, întrucât nu putea înstrăina bunul, fiind gajat.
Tribunalul Suceava, învestit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 52 din 17.01.2002, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între SC I. Dorohoi şi reclamantă, s-a încheiat la 7 februarie 1996 o convenţie privind vânzarea autoutilitarei, reclamanta obligându-se să achite lunar rate în valoare de 200.000 lei, plus dobânda bancară, până la suma de 5.400.000 lei.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit această obligaţie.
S-a reţinut că SC I. SRL Dorohoi deţinea autilitara în baza convenţiei încheiate la 12 septembrie 1995.
Faptul că, ulterior, pârâta II a înstrăinat primei pârâte autovehiculul a fost apreciat ca irelevant, câtă vreme la 21 aprilie 1996, data încheieri facturii, bunul nu se mai afla nici în proprietatea şi nici în posesia SC I. Dorohoi, fiind în posesia reclamantei încă din 7 februarie 1996.
Cum în materie de bunuri mobile faptul posesiunii valorează titlu, conform art. 1909 C. civ., s-a admis acţiunea.
împotriva sentinţei a declarat recurs prima pârâtă, care a criticat-o pentru nele-galitate, susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a constatat vânzarea, câtă vreme prin sentinţa penală nr. 400 din 25.11.1999 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin respingerea recursului, numitul P.V., administrator al SC F.P.S. SRL Suceava a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere şi a fost obligat să-i restituie părţii civile SC M.T.M. SRL Dorohoi autoutilitara, însă instanţa de fond nu a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat invocată.
A precizat că, în realitate, nu a existat nici un contract de vânzare-cumpărare între pârâta II şi reclamantă, actul de vânzare-cumpărare din 7 februarie 1996 nefxind semnat de reprezentanţii legali ai SC I. SRL Dorohoi, mai mult acest act nu-i este opozabil.
A mai arătat că niciodată reclamanta nu a avut în proprietate autovehiculul, ci doar în folosinţă, sumele achitate în contul ei reprezentând de fapt chirie pentru folosinţa maşinii. Sumele în bancă au fost achitate de SC M.T.M. SRL Dorohoi. Pe tot parcursul procesului penal, administratorul reclamantei nu a prezentat niciodată o convenţie de vânzare-cumpărare încheiată cu SC I. SRL Dorohoi şi reclamantă.
Motivele invocate de recurentă s-au întemeiat, în esenţă, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea a considerat întemeiat recursul.
Conform contractului de împrumut nr. 59 din 12.05.1995, recurenta a împrumutat de la bancă suma de 11.000.000 lei pentru cumpărarea unui autocamion, creditul fiind garantat cu garanţii reale asupra autocamionului şi a imobilului proprietatea garantului.
Recurenta a cumpărat de la P.S. autovehiculul cu preţul de 13.000.000 lei. întrucât nu a avut posibilităţi de plată a ratelor, reclamanta a încheiat la 12 septembrie 1995 un înscris sub semnătură privată, prin care a înstrăinat autovehiculul reprezentantului SC I. SRL Dorohoi, acesta obligându-se să achite integral creditul recurentei.
La 7 februarie 1996, între SC I. SRL Dorohoi şi SC RPS. SRL Suceava s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care se înstrăinează autoutilitara, reţinându-se că preţul s-a plătit prin compensare, cu sume restante, intimata obligându-se să achite ratele scadente.
Acest înscris sub semnătură privată nu a fost însă semnat de către reprezentantul legal al SC I. SRL Dorohoi. Mai mult, prin sentinţa nr. 400 din 25.11.1999 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin respingerea recursului, P.V., cel care a avut calitatea de director general al reclamantei, a fost condamnat pentru infracţiunea de abuz de încredere şi obligat să restituie părţii civile SC M.T.M. SRL Dorohoi autoutilitara în stare de a circula pe drumurile publice.
Cum convenţiile invocate nu au fost semnate de către reprezentanţii legali ai părţilor, care se susţine că au înstrăinat bunul, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea şi a constatat vânzarea.
Chiar înscrisul invocat de către reclamanta-intimată face referire la folosinţa autoutilitarei, şi nu la vânzarea acesteia.
Cum convenţia sus-menţionată nu reprezintă acordul de voinţă al părţilor, bunul fiind de fapt gajat prin contractul de credit, neputând face obiectul înstrăinării până la achitarea ratelor, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, şi cu privire la SC I. SRL Dorohoi, a modificat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
C.A. Suceava, decizia nr. 201 din 4.02.2002
