Atât României, în art. 53, cât şi documentele internaţionale în materia drepturilor omului, de exemplu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional relativ la drepturile civile şi politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecţie oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente şi situaţii cu respectarea unor condiţii, câtă vreme prin acestea nu este atinsă chiar substanţa drepturilor.
Diminuarea drepturilor salariale prevăzută prin Legea nr. 329/2009 îndeplineşte condiţiile impuse de textul constituţional şi normele internaţionale, astfel cum rezultă din chiar considerentele deciziei .
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2011
Reclamanții reprezentați de Sindicatul Liber ARSVOM Constanta au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 14347/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta ARSVOM, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 3726 prin care s-a dispus aplicarea măsurilor prevăzute de Legea nr. 329/2009, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor reținute in baza acestei decizii, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii se arată că în luna noiembrie 2009 pârâta a afișat un anunț prin care personalului societății i se aducea la cunoștință faptul că va fi supus programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii nr. 329/2009, iar la data de 18.11.2009 a comunicat către sindicat Decizia nr.3758 prin care se impunea pentru luna în curs o diminuare a salariilor cu 15,5%. Ulterior, se arată de către reclamanți, începând cu data de 23.11.2009 au fost comunicate către o parte dintre reclamanți câte o decizie cu același număr, referitoare la această reducere de salariu în baza Legii nr. 329/2009.
Se invocă nelegalitatea deciziei contestate, motivată de faptul că se impunea: consultarea sindicatului, respectarea dreptului de opțiune a reclamanților, comunicarea câte unei decizii diferite către fiecare salariat, întocmirea unui plan de implementare a dispozițiilor legale invocate. De asemenea, se susține că pârâta a micșorat în mod abuziv salariul de bază, drept câștigat potrivit O.G. nr. 10/2008.
în drept, au fost invocate art. 10 alin. (2), (3) din Legea nr. 329/2009, art. 17, 38, 39, 40 C.muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii, motivând că este o instituție bugetară publică, iar reducerea de salariu a fost impusă printr-o lege specială, fiind o măsură restrictivă pe care toți bugetarii au fost obligați să o aplice.
Prin sentința civilă nr. 871/07.05.2010 s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți A.M. SA – toți prin Sindicatul Liber ARSVOM -împotriva sentinței civile nr .871 din data de 7 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. 14347/118/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă ARSVOM.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Conform referatului nr. 3723/17.11.2009 întocmit de Biroul Resurse umane din cadrul instituției pârâte, se aduce la cunoștința conducerii că în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 329/2009, se impune diminuarea cheltuielilor de personal, prin masurile prevăzute de acest act normativ. în urma rezoluției dată de conducătorul unității pârâte, Biroul Resurse Umane a emis nota nr. 3751/17.11.2009 prin care se constata care sunt modalitățile de implementare a dispozițiilor din Legea nr. 329/2009. Prin această notă, se solicita emiterea cât mai urgentă a unei decizii, pentru a putea fi consultați și informați liderul de sindicat și salariații.
La data de 17.11.2009 organizația sindicală menționată a emis o adresă către conducerea Agenției, prin care se solicita comunicarea măsurilor stabilite referitor la aplicarea Legea nr. 329/2009, pentru a se formula un punct de vedere.
La data de 18.11.2009, conducerea Agenției răspunde la această adresă și comunică Decizia nr. 3758/18.11.2009, prin care se decide că în luna noiembrie 2009 se acordă personalului 3 zile libere fără plată, în luna decembrie 2009 se acordă 4 zile libere fără plată. La art. 4 din această decizie se stabilește că pentru personalul îmbarcat pe navele din dotare, datorită asigurării permanenței impuse de lege și a deficitului de personal, la calculul salariului se diminuează orele lucrate cu 15,5%, urmând ca orele diminuate să fie compensate la o data de comun acord.
Ulterior, la data de 23.11.2009, angajatorul emite mai multe decizii, către o parte dintre reclamanți, prin care se aduc la cunoștința acestora dispozițiile din Decizia nr. 3758/18.11.2009, referitoare la modalitatea de aplicare a Legii nr. 329/2009.
La dosar a fost depusă o adresă emisă de Sindicatului liber ARSVOM Constanta, către membrii de sindicat, prin care se sugera acestora să nu își exprime acordul scris cu privire la reducerea timpului de lucru sau acordarea de zile libere fără plată, până la adoptarea unei hotărâri în cadrul Adunării generale a membrilor de sindicat din data de 20.11.2009.
Conform art. 10 din Legea nr. 329/2009:
1) în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri:
a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;
a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;
b) să reducă programul de lucru;
b) să reducă programul de lucru;
c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b);
c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b);
d) altă măsură cu efect echivalent.
2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autoritățile și instituțiile publice au obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.
3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește cu acordul salariatului, după consultarea organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
4) în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
5) Angajatorul nu poate acorda zilele libere prevăzute la alin. (1) în zilele de sărbătoare legală.
6) Zilele libere sau, după caz, reducerea programului de lucru prevăzute la alin. (1) și la alin. (3)-(5) nu afectează durata concediului de odihnă anual și sunt asimilate unei perioade de activitate, inclusiv în specialitate, efectivă. Salariatul beneficiază în această perioadă de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.
Analizând situația de fapt reținută, prin raportate la dispozițiile legale invocate, instanța constată că acțiunea reclamanților nu este fondată. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că instituția pârâtă a emis decizia nr. 3758/2009 referitoare la modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute de Legea nr. 329/2009, în mod corect.
ARSVOM Constanța este o instituție bugetară publică, iar conducerea instituției a emis decizia nr. 3758/2009 prin care se urmărește diminuarea cheltuielile de personal, îndeplinindu-și în acest fel obligația prevăzută prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 329/2009. Această decizie a fost emisă în mod legal, iar dispozițiile au fost luate prin respectarea obligației de a se organiza activitatea, astfel încât să se asigure continuitatea serviciilor de interes public.
Pârâta, în calitate de angajator, a încercat să procedeze la consultarea organizației sindicale a salariaților cu privire la modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009. Având în vedere poziția salariaților și a organizației sindicale reprezentative a acestora, în sensul că nu și-au exprimat într-un termen scurt și rezonabil opțiunea cu privire la modalitatea de aplicare a acestor dispoziții legale imperative, se constată că pârâta a acționat în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (4) din acest act normativ.
Recurenții reclamanți A.M. SA – toți prin Sindicatul Liber ARSVOM au declarat la data de 26.07.2010 recurs împotriva sentinței civile nr. 871/07.05.2010, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Așa cum au arătat reclamanții, în a doua jumătate a lunii noiembrie, pârâta a afișat un anunț prin care personalului societății i se aducea la cunoștință că vor fi supuși programului de reducere a cheltuielilor cu 15,5% potrivit Legii nr. 329/2009.în acest sens Sindicatul Liber A.R.S.V.O.M. Constanța, în calitate de reprezentant legal al membrilor înscriși, la data de 17.11.2009 s-a adresat conducerii societății pârâte cu notificare, prin care îi cerea acesteia să comunice măsurile luate în vederea implementării dispozițiilor Legii nr. 329/2009. La data de 18.11,2009, pârâta a comunicat către sindicat răspunsul la notificare precum și Decizia nr. 3758 din 18.11.2009 prin care practic se impunea în luna în curs, deși trecuse mai bine de jumătate din ea și salariații munciseră fără să cunoască că au dreptul de a opta pentru 3 zile libere, diminuarea salariilor cu 15,5%.
Ulterior, începând cu data de 23.11.2009, au fost comunicate către o parte din reclamanți (potrivit tabelului anexă la acțiune) câte o decizie având același nr. 3726, dar diferind ziua. Celorlalți reclamanți nu le-a fost comunicată decizia dar pârâta le-a redus drepturile salariale, fapt pentru care salariații prin sindicat au solicitat o serie de înscrisuri care să justifice măsura luată, programul de implementare și dovada măsurilor luate pentru asigurarea continuității activității, solicitare la care nu s-a răspuns nici până în prezent. Astfel, reclamanții se află în situația în care după o lună de muncă în care toți reclamanții s-au prezentat la serviciu, nu au fost înștiințați cu privire la posibilitatea de a-și da acordul cu privire la luarea a 3 zile libere, ca la sfârșitul lunii salariile să le fie micșorate în baza unei decizii cu efect retroactiv.
Decizia de implementare a dispozițiilor Legii nr. 329/2009 are numărul 3758 din 18.11.2009, pe când Deciziile care au fost aduse la cunoștință au un număr mai mic, însă au fost emise la o dată ulterioară, respectiv nr. 3726 și au început să fie emise începând cu data de 23.11.2009.
Toate deciziile comunicate reclamanților au același nr. 3726, deși fiecare are un contract individual de muncă, fapt ce impune comunicarea pentru fiecare în parte a unei decizii cu un alt număr.
Nu s-a făcut dovada comunicării către reclamanți a dreptului de opțiune și nici consultarea sindicatului potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 329/2009.
în cazul de față nu avem nici înștiințarea salariatului cu privire la posibilitatea de a-și da acordul, nici opțiunea manifestată de acesta întru-un termen pe baza unui program stabilit de pârâtă, ci efectiv, printr-un abuz au fost emise decizii sau mai mult, nu au fost emise decizii ci efectiv s-a aplicat o reducere salarială cu 15,5%. Acest lucru contravine dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 329/2009.
Nu a fost comunicat un plan cu privire la implementarea dispozițiilor legale pentru ca reclamanții să-si manifeste opțiunea, deși pârâta avea această obligație potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) C.muncii.
Deciziile emise au un caracter retroactiv ce contravin dispozițiilor legale, astfel că deși au fost comunicate începând cu data de 23.11.2009, unora dintre reclamanți iar altora nu li s-a comunicat, totuși drepturile salariale le-au fost diminuate pentru toată luna noiembrie. Nu tuturor angajaților le-a fost comunicată decizia în luna noiembrie și cu toate acestea au fost supuși măsurilor dispuse prin această decizie.
Pârâta, fără să justifice modalitatea de aplicare a reducerii asupra drepturilor salariale, în mod abuziv a micșorat salariul de bază, drept câștigat de reclamanți potrivit O.G. nr. 10/2008, motiv pentru care apreciază că printr-o decizie a angajatorului nu se poate schimba o lege, fapt ce conduce la nulitatea deciziei atacate potrivit dispozițiilor art. 38 C.muncii .
în mod greșit, instanța de judecată a soluționat cauza fără a se avea în vedere că deși s-a solicitat depunerea documentației și a planului de a continuității activității, pârâta prin nota de ședință depusă a recunoscut că nu a avut așa ceva.
Deși au solicitat pârâtei să depună la dosar dovada înștiințării fiecărui angajat, potrivit dispozițiilor Contractului colectiv de muncă și art. 39 alin. (1) lit. a) C.muncii, tabelul cu opțiunile acestora, data la care au fost înștiințați, pârâta s-a mulțumit doar la a depune în scris faptul că așa ceva nu dețin, deși avea obligativitatea înregistrării și întocmirii unor astfel de înscrisuri care să ateste îndeplinirea procedurii prealabile emiterii unilaterale a deciziei contestate și implicit respectarea drepturilor angajatului de a fi înștiințat și de a putea formula contestație înainte de a fi supus măsurii. Rezultă fără echivoc caracterul abuziv al măsurii dispuse de pârâtă, care este în totală discordanță cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
ARSVOM Constanța este instituție publică bugetară, iar sursele de finanțare se constituie din subvenții acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii realizate de unitate.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009: „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie – decembrie 2009, conducătorii autorităților publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal în medie de 15,5% lunar, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri:
d) altă măsură cu efect echivalent;
– alin. (3): „Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește cu acordul salariatului, după consultarea organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților”.
– alin. (4):” în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
Pentru implementarea prevederilor legale invocate mai sus, biroul recurse umane din cadrul instituției a adus la cunoștință conducerii unității, prin referatul nr. 3723/17.11.2009, despre măsurile prevăzute de actul normativ.
La data de 18.11.2009 este emisă decizia nr. 3758/18.11.2009, înaintată sindicatului prin adresa nr. 3761/18.11.2009 spre consultare.
Ca urmare a primirii acestei decizii liderul de sindicat a emis un convocator către toți membrii de sindicat.
Printr-o notă scrisă adresată membrilor de sindicat, liderul de sindicat sugera tuturor membrilor săi să nu-și exprime acordul cu privire la decizia emisă de conducătorul instituției.
în consecință, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 a avut loc cu consultarea sindicatului.
în lipsa acordului salariaților conducătorul instituției a stabilit intervalul și numărul de zile libere precum și reducerea programului în deplin acord cu prevederile art. 10 alin. (4) din același act normativ.
Ulterior, la data de 23.11.2009 conducătorul instituției a emis câte o decizie pe numele fiecărui salariat prin care a stabilit că pentru luna noiembrie 2009 se acordă 3 zile libere fără plată iar pentru luna decembrie 2009 4 zile libere fără plată, dacă este posibil în totalitate sau eșalonat la solicitarea salariatului, astfel încât să nu se perturbe desfășurarea în bune condiții a activității.
Faptul că deciziile comunicate salariaților au același număr nu atrage nulitatea acestora atât timp cât prin acestea s-a dispus aceeași măsură comună pentru toți salariații, nu au avut caracter individual și au fost emise pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 10 din Legea nr. 329/2009, prevederi cu caracter imperativ.
Decizia a fost comunicată salariaților, aceștia aflând de existența ei, de la avizierul instituției, iar o parte dintre salariați au semnat personal deciziile cu ocazia comunicării lor.
O parte dintre salariați care nu au primit deciziile au fost în concediu de odihnă și nu au fost supuși măsurii potrivit art. 10 alin. (6) din același act normativ.
De altfel, data comunicării deciziei nu are nici o relevanță deoarece nu este condiționată de împlinirea unui termen ca în cazul emiterii deciziilor de modificare sau de încetare a contractului individual de muncă, în vederea contestării ei.
Aceste decizii au fost emise pentru punerea în aplicare a unei legi speciale pe care toți bugetarii au fost obligați să o aplice.
Punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 329/2009 nu a afectat desfășurarea normală a activității instituției, astfel încât nu a fost necesar întocmirea unui plan special de asigurare a continuității activității.
Nu se poate aprecia că a avut loc o diminuare abuzivă a drepturilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2008, atât timp cât chiar legiuitorul a prevăzut diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5% lunar, temporar și rezonabil în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică.
Faptul că decizia nr. 3726/23.11.2009 are un număr anterior deciziei: 3758/18.11.2009, nu are nici o relevanță, fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială, având în vedere data emiterii lor.
Prin decizia nr. 1414/04. 11.2009, Curtea Constituțională a constat că Legea nr. 329/2009 este constituțională.
în motivarea acestei decizii s-a reținut prin raportare la prevederile art. 53 din Constituție care stabilesc condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, că restrângerea exercițiului dreptului la muncă al personalului autorităților și instituțiilor publice pe care acestea o reglementează, îndeplinește condițiile impuse de textul constituțional.
Astfel, măsura de restrângere este prevăzută de lege, vizează exercițiul dreptului iar nu substanța acestuia, este determinată de o situație de criză financiară mondială care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării, și implicit, securitatea națională.
Măsura restrictivă instituită se aplică nediscriminatoriu destinatarilor săi, angajați ai autorităților și instituțiilor publice, este temporară(privește lunile octombrie-decembrie 2009), rezonabilă și proporțională cu situația care a determinat-o, încadrarea în constrângerile bugetare impuse de un fenomen de criză economică.
Existența crizei economice rezultă din chiar preambulul O.U.G. nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România semnat la București și la Bruxelles la 23.06.2009 și a Acordului de împrumut în sumă de până la 5.000.000.000 Euro dintre România în calitate de împrumutat și Comuniunea Europeană în calitate de împrumutător.
Ratificarea acestui Memorandum a avut loc, având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice și financiare în vederea menținerii stabilității economice în contextul crizei financiare globale actuale și de a preveni apariția de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice.
în aplicarea acestui Memorandum prin care s-au stabilit directivele generale pentru înlăturarea crizei economice, Guvernul român poate lua măsurile pe care le consideră adecvate și necesare pentru corectarea dezechilibrului financiar și raționalizarea cheltuielilor publice.
Una dintre aceste măsuri ale Guvernului s-a concretizat în dispozițiile art. 10 din Legea nr. 329/2009, iar Curtea Constituțională a statuat, așa cum am mai arătat mai sus, prin Decizia nr.1414/04.11.2009, că aceste prevederi sunt constituționale, decizie care este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
în finalul motivelor de recurs recurenții au arătat că măsura dispusă de pârâtă este în totală discordanță cu drepturile recunoscute de legiuitor, Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără să indice care anume prevederi din Constituție sau Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului sunt încălcate.
Atât Constituția României, în art. 53, cât și documentele internaționale în materia drepturilor omului, de exemplu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Pactul Internațional relativ la drepturile civile și politice, admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente și situații cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin acestea nu este atinsă chiar substanța drepturilor.
Diminuarea drepturilor salariale prevăzută prin Legea nr. 329/2009 îndeplinește condițiile impuse de textul constituțional și normele internaționale, astfel cum rezultă din chiar considerentele deciziei Curții Constituționale.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 C.proc.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
(Judecător Jelena Zalman)
