(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com. şi de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 751/19 octombrie 2009)
Prin contestaţia înregistrată la dosar nr. 3663/112/2006 la 03.11.2008, creditorul BCR SA contestă măsura dispusă de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC GL SRL prin raportul de activitate pentru luna septembrie 2008, prin care au fost acceptate precizările depuse de către creditorul Fondul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA – IFN privind suma de 157.292 lei ce reprezintă creanţă şi dobândă calculate până la momentul vânzării imobilului proprietatea falitei, asupra căruia reclamanta are constituită o garanţie reală respectiv un privilegiu, deoarece acest imobil a fost cumpărat de către falită prin credit acordat de bancă.
Analizând actele şi lucrările ambelor dosare, precum şi cele din dosar. Nr. 3663/112/2006, privind administrarea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. GL SRL, se reţin următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din data de 08 noiembrie 2006, pronunţată în dosar nr. 3663/112/2006, a fost admisă cererea creditorului S.C. DS SRL Tg.Secuiesc, ca fiind întemeiată, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. GL SRL Bistriţa, a fost desemnat administrator judiciar S.C. VC SPRL, au fost stabilite termene limită pentru efectuarea notificărilor, înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, verificarea acestora, întocmirea, afişarea, comunicarea tabelului preliminar al creanţelor.
La dosarul cauzei a depus declaraţie de creanţă ce a fost admisă si înregistrată în tabelul preliminar al creanţelor creditorul BCR SA, pentru suma de 1.028.656,95 lei, ca şi creanţă garantată.
Această creanţă, compusă din 806.650 lei credit restant şi 221.966, 95 lei dobânzi şi comisioane aferente, provine din contractul de credit nr. 222/13932/05.05.2005, încheiat între BCR SA – Sucursala Bistriţa şi debitoarea S.C. GL SRL, prin care banca a acordat debitoarei un credit de 9.500.000.000 lei pentru investiţii şi care nu a fost rambursat decât parţial.
Creditul a fost garantat prin:
a) contractul de garanţie reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor al conturilor curente/subconturilor curente deschise la BCR, nr. 222/13932/11.05.2005 – fila 208-209;
b) contractul de garantare al creditului nr.61/10.05.2005, f. 210- 214 încheiat între BCR – Sucursala Bistriţa şi pârâta FNGCIMM, prin care aceasta din urmă acordă o garanţie financiară complementară în favoarea băncii, reprezentând 30 % din soldul creditului acordat de bancă debitorului SC GL SRL, prin contractul de credit nr. 222/2005, până la concurenţa sumei de 2.850.000.000 lei.
Pentru garanţia financiară acordată, banca urma să plătească fondului, un comision de 2,5 % din valoarea garanţiei.
c) privilegiu instituit în favoarea băncii asupra imobilelor achiziţionate de către împrumutată, terenuri şi construcţii situate în municipiul Turda, în temeiul disp.art. 1737, pct. 2 Cod civil;
d) două ipoteci de rang I, asupra a două imobile de natură apartamente, situate în municipiul Bistriţa, proprietatea garanţilor ipotecari VM şi O, respectiv HM;
e) garanţie reală mobiliară fără valoare asupra mijloacelor fixe care dotează clădirea achiziţionată prin credit.
Prin urmare, în mod corect în tabelul preliminar, devenit definitiv al creanţelor din dosar. 3663/112/2006 de creditorul BCR SA – Sucursala Bistriţa, a fost înscrisă ca fiind creanţă garantată.
În ce priveşte creanţa depusă de către creditorul FNGCIMM, pentru suma de 142.350 lei se reţin următoarele:
În condiţiile în care debitoarea S.C. GL SRL, beneficiara creditului acordat de bancă prin contractul de credit nr. 222/2005, nu a rambursat la termenele stabilite ratele înscrise în contract, banca a procedat, anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei, la executarea şi valorificarea contractelor de ipotecă asupra imobilelor de natură apartamente ale garanţilor ipotecari arătaţi şi a solicitat garantului FNGCIMM, achitarea a 50% din garanţia la care s-a obligat prin contractul de credit, în sumă de 142.350. lei, sumă ce a fost achitată cu Ord. de plată nr. 950/02.11.2006.
În realizarea contractului de garantare a creditului nr. 61/10.05.2005 încheiat între BCR şi FNGCIMM şi a convenţiei de colaborare în vederea facilitării creditării IMM-urilor beneficiara creditului debitoarea SC GL SRL, a emis în favoarea fondului la 11.05.2005, un bilet la ordin, în alb la „sumă” şi „scadenţă”, fără protest, avalizate de administratorii statutari ai debitoarei VCEM şi VCGP, bilet la ordin ce a fost completat de către fond cu suma de 142.350. lei, achitată băncii cum s-a arătat mai sus, iar la scadenţă a fost înscrisă data de 03.11.2005.
Biletul la ordin nu a fost achitat de către emitentă şi nici de către avalişti, constituind temeiul creanţei fondului pentru înscrierea sa în tabelul preliminar al creanţelor.
Prin urmare, creanţa prezentată de către FNGCIMM rezultată din rezilierea contractului de garanţie a creditului nr. 61/10.02.2005 şi materializată prin plata către bancă a sumei de 142.350 lei, conform ordinului de plată nr. 950/02.11.2006, nu conferă acestei creanţe calitatea de „garantată”, cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei.
Biletul la ordin este în esenţă un titlu de credit ce atestă creanţa pe care acest creditor o are asupra averii falitei, iar avalul este o garanţie personală a administratorilor societăţii a obligaţiei de plată cuprinsă în titlu.
Aşa fiind, instanţa apreciază că această creanţă, faţă de averea debitoarei SC GL SRL este o creanţă chirografară, urmând a fi înscrisă ca atare în tabelul definitiv al creanţelor.
Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 41, al.1 din Lg. 85/2006, cu modif. Ulterioare, potrivit cărora, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, numite generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Nu poate fi admisă instituţia subrogării de drept a fondului în drepturile creditorului plătit, în speţă ale băncii, întemeiată pe dispoziţiile art. 1669 şi urm. Cod civil, cu rap. la art. 1106 şi urm. Cod civil, nici sub forma subrogării legale şi nici a celei convenţionale, deoarece raporturile dintre bancă şi fond sunt numai cele stabilite prin contractul de credit, prin contractul de garantare a creditului nr.61/10.05.2005 şi a convenţiei de colaborare în vederea facilitării creditării IMM-urilor nr. 04 din 26.06.2002/XXI/J 451/24.06.2002, încheiat între bancă şi fond.
A admite aplicabilitatea dreptului comun în materia subrogării, ar goli de conţinut convenţia de colaborare încheiat, precum şi contractul de garantare ori aceste contracte au ca obiect emiterea unei garanţii în favoarea împrumutatei pentru garantarea a 30% din creditul acordat de bancă, în schimbul unui comision de garantare de 2,5% pe an din valoarea garantată, ceea ce în fapt a fost achitat.
Concluzionând, instanţa va admite contestaţiile formulate de către creditorul BCR SA, atât împotriva măsurilor dispuse de către lichidator prin raportul de activitate din luna septembrie 2008, cât şi împotriva tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei S.C. GL SRL, în sensul că stabileşte creanţa prezentată de către creditorul FNGCIMM pentru suma de 142.350 lei, natura acesteia fiind chirografară.
Instanţa respinge ca fiind neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de către bancă, invocată de pârâtă, apreciind că în cauză sunt incidente dispoz. art. 75 al.1 şi 3 din Lg. 85/2006, potrivit cărui text, după expirarea termenelor de depunere a contestaţiilor prev. de art. 73 , al.2, şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, sau eroare esenţială, care au determinat admiterea creanţei.
