Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâtă – societate comercială -, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1998 şi a daunelor-interese moratorii calculate la nivelul taxei de scont a B.N.R. până la data de 1.01.2002.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că i se cuvenea cu titlu de dividende aferente anului 1998 suma de 356.233.234 lei din care s-a scăzut impozitul aferent şi sumele cuvenite reprezentanţilor A.P.A.P.S., din care s-a încasat, la data de 30.06.1999, suma de 350.171.217 lei, rămânând un rest de plată în sumă de 33.227 lei pe care pârâta nu a achitat-o nici până în prezent.
Reclamanta a mai precizat că pârâta îi datorează, în cazul întârzierii în executare, dobânzi potrivit art. 43 C. com. în cuantum de 25.551.110 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece a achitat, potrivit statelor de plată şi centralizatoarelor, suma cuvenită reclamantei, la care a calculat daune-interese moratorii.
în dovedirea celor susţinute în întâmpinare, pârâta a depus la dosar copia ordinului de plată din data de 30.06.1999, fişa de raportare la RP.S. a rezultatelor financiare şi decont cheltuieli reprezentanţi în A.G.A. – 1998.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova a pronunţat sentinţa nr. 1216 din 14.05.2002, prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, şi a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse de pârâtă la dosar reiese că pârâta a achitat cu titlu de indemnizaţii cuvenite reprezentanţilor A.P.A.P.S. în A.G.A. 6.062.016 lei, şi nu 6.028.790 lei, cum susţine reclamanta, astfel că pârâta nu mai datorează diferenţa calculată de reclamantă şi nici dobânda legală aferentă acelei diferenţe.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că suma de 33.227 lei reprezintă un rest de plată în contul dividendelor aferente anului financiar 1998 pe care pârâta-intimată nu 1-a plătit.
Suma reprezentând cheltuieli A.G.A. aprobată este de 6.028.790 lei, şi nu de 6.062.018 lei, cum susţine pârâta.
Faţă de faptul că intimata-pârâtă a efectuat prima plată în contul dividendelor la data de 30.06.1999, deci la peste două luni de la scadenţă, s-au calculat daune-interese în cuantum de 25.521.639 lei până la acea dată.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea a reţinut că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează.
Reclamantei-recurente i se cuveneau, în calitate de acţionar, dividende pentru anul financiar 1998 în cuantum de 356.223.234 lei, din care s-au scăzut impozitul aferent şi sumele cuvenite reprezentanţilor A.RA.RS. în A.G.A., astfel că aceasta a încasat de la pârâtă cu O.R din 30.06.1999 suma de 350.171.217 lei, rămânând un rest de plată în sumă de 33.227 lei pe care pârâta nu 1-a achitat.
Suma reprezentând cheltuieli A.G.A. ce a fost aprobată potrivit anexei depusă de recurentă la dosar este de 6.028.790 lei, şi nu de 6.062.018 lei, cum susţine pârâta.
Deşi societatea pârâtă trebuia să achite reclamantei dividendele după depunerea bilanţului contabil, şi anume la data de 15.04.1999, aceasta le-a achitat cu întârziere de peste două luni, motiv pentru care s-au aplicat daune-interese în cuantum de 25.521.639 lei.
Daunele-interese au fost calculate la suma de 350.204.444 lei reprezentând dividende aferente anului financiar 1998.
Obligaţia societăţilor comerciale de a plăti dividende acţionarilor este o obligaţie de natură comercială, iar plata cu întârziere a acestora conduce la aplicarea art. 43 C. com., debitorul fiind de drept în întârziere.
Faţă de cele precizate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat în tot sentinţa şi, pe fond, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.RA.RS. Bucureşti şi a obligat pârâta la plata sumei de 25.584.337 lei, din care 33.227 lei reprezentând diferenţă dividende aferente anului 1998 şi 25.561.110 lei reprezentând dobânzi datorate pentru neplata dividendelor la data scadentă, daune calculate conform O.G. nr. 9/2000 până la data de 10.01.2002, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 2484 din 6.09.2002
