SENTINŢA CIVILĂ NR. 7564/ 18.10.2010
,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi argumentele reclamantei
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 31.03.2010, reclamanta (A.N.L.) a chemat în judecată pe pârâta CL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la demolarea construcţiilor edificate ilegal pe terenul proprietatea reclamantei situat în perimetrul cuprins între strada Intrarea L şi Intrarea CL care se prelungeşte cu Intrarea M.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are înscris un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 18.800 mp situat în str. Intr. G sector 6, cu nr. cadastral 3992/2, înscris în CF nr. 52959 a localităţii Bucureşti.
În scopul edificării pe acest teren a 9 locuinţe tip vilă, achiziţionate de beneficiari prin credit ipotecar, terenul a fost împărţit în 10 loturi, câte unul aferent fiecărui imobil, iar unul aferent drumurilor, aleilor pietonale, spaţiilor verzi. Lucrările au demarat ca urmare a obţinerii autorizaţiei de construire nr. 1367/27.12.2006 al cărei termen de valabilitate a fost prelungit până la data de 19.10.2009.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, pentru a putea construi pe un anumit teren este necesară obţinerea unei Autorizaţii de Construire, act emis de primăria pe raza căreia se află amplasamentul, pe baza unui proiect şi a unei serii de avize şi acorduri. Toate aceste documente necesare obţinerii autorizaţiei de construire sunt specificate în Certificatul de Urbanism. Acesta este un act de autoritate publică eliberat de primărie la cerere, pentru un imobil teren, sau pentru un teren pe care urmează să se edifice construcţii. Actele necesare pentru obţinerea acestui certificat sunt planuri ale terenurilor, acte de proprietate, precum şi un memoriu care să cuprindă o descriere a terenului, a construcţiilor, a lucrărilor care se vor executa.
Odată eliberat, certificatul de urbanism stipulează condiţiile în care se pot face lucrări de construcţii, amenajări, demolări, etc. pe un teren, şi anume: funcţiuni, retrageri şi alinieri obligatorii, regim de înălţime, precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare eliberării.
Cu alte cuvinte, Certificatul de urbanism concretizează stipulările Regulamentului Local de Urbanism pentru terenul în cauză, în cazul de faţă fiind prevăzută şi obligaţia de detaliere prin Plan Urbanistic de Detaliu (PUD) aprobat de administraţia publică locală (Anexa 3). Acesta instituie un regulament precis, obligatoriu de respectat pe parcursul desfăşurării şi finalizării proiectului a cărui autorizare se solicită. Este obligaţia investitorului şi a beneficiarului de proiect de a se asigura în acest fel, încă de la început, că terenul corespunde nevoilor sale, că amplasarea în zonă a construcţiilor nu este contrară legii, că se respectă vecinătăţile şi drepturile de proprietate ale vecinilor.
Prin urmare, A.N.L. a respectat întocmai prevederile legale, obţinând autorizaţia de construire pentru amplasamentul din Intr. G pe baza unor documentaţii prealabile întocmite conform normelor legale şi aprobate de autorităţile competente.
Astfel cum rezultă din PUD (anexa 3), la data întocmirii şi aprobării acestuia, şi la data obţinerii autorizaţiei de construire, adică iunie-august 2006, respectiv decembrie 2006, pe latura amplasamentului proprietatea A.N.L. cu ieşire în Intrarea M (prelungirea Intrării C) nu exista nicio construcţie edificată pe vreun teren îngrădit proprietate particulară.
În plus, din PUD se poate observa clar distanţa care trebuia respectată între construcţiile din amplasament şi spaţiile verzi/aleile de acces. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă în perioada respectivă ar fi existat îngrădit terenul pârâtei, iar pe el edificate cele 3 corpuri de construcţie, aprobarea întregii documentaţii făcându-se, în acest caz, cu nesocotirea şi încălcarea gravă a dreptului de proprietate al vecinilor.
Prin urmare, aflându-se în posesia tuturor avizelor şi autorizaţiilor cerute de lege, la data de 6.02.2007 A.N.L. a transmis antreprenorului general ordinul de începere a lucrărilor de construcţii în amplasament.
Pe parcursul executării acestora, reprezentanţii A.N.L. au constatat că la una din extremităţile amplasamentului, şi anume latura cu ieşire în Intr. M, a fost îngrădit un teren pe care s-au ridicat fără autorizaţie de construcţie 3 corpuri de construcţii (două din cărămidă şi una din placi OSB în curs de finalizare), acestea suprapunându-se parţial peste proprietatea A.N.L. şi, mai mult, încălcând limita legală prevăzută de lege pentru distanţa care trebuie să fie respectată între două clădiri. Cu alte cuvinte, distanţa măsurată între construcţiile pârâtei şi unul din imobilele aflate în construcţie ale A.N.L. este de 0,69 m, făcând practic imposibilă finalizarea lucrărilor la imobilul nr. 6, efectuarea împrejmuirilor şi a căilor de acces prevăzute în proiect şi constituind un real pericol în cazul producerii unui incendiu.
În urma sesizării Primăriei sectorului 6 – Serviciul disciplină în construcţii de către A.N.L., s-au obţinut informaţii conform cărora pârâta este moştenitoarea unui teren în suprafaţă de 243 mp situat în Str. Sebe Vasile însă acest teren a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 133/1986, construcţia care exista la acel moment pe terenul respectiv fiind demolată.
Prin adresa înregistrată la A.N.L. sub nr. 2378/30.01.2009 (Anexa 4), Primăria sector 6 prin Direcţia Arhitect Şef Serviciul Autorizaţii de Construire a comunicat faptul că locuinţa edificată în Str. Godeni nr. 16 nu are autorizaţie de construire, iar proprietara, respectiv pârâta, are actele depuse şi nefinalizate pentru retrocedarea terenului.
Aşa cum rezultă din răspunsul autorităţilor competente sesizate cu acest aspect, pârâta a edificat construcţiile fără a deţine autorizaţii de construcţii şi, mai mult, încălcând şi nesocotind cu bună ştiinţă dreptul de proprietate al A.N.L., astfel că se circumscrie în situaţia prevăzută de art. 949 Cod civil, fiind un veritabil constructor de rea credinţă.
Buna sau reaua-credinţă a constructorului care efectuează lucrări pe terenul altuia trebuie apreciată la momentul începerii edificării construcţiei. Or, atât timp cât pârâta a avut un drept de proprietate asupra unui teren care a fost trecut în proprietatea statului, drept pe care însă nu şi 1-a redobândit legal, nu se poate vorbi despre bună credinţă.
Buna-credinţă este o condiţie în funcţie de care trebuie stabilite drepturile şi obligaţiile care revin subiecţilor raporturilor juridice născute ca urmare a construirii pe un teren străin. Ea semnifică atitudinea sau voinţa persoanei de a se conforma normelor dreptului, atitudine sau voinţă întemeiată pe credinţa eronată în existenţa unei situaţii juridice conformă cu normele dreptului (Prof. Univ. Dr. Ion Deleanu – Problema constituţionalităţii prevederilor art. 494 Cod Civil).
În cazul pârâtei nu se poate vorbi despre bună-credinţă şi nici măcar despre o aparenţă de drept, atât timp cât pârâta avea cunoştinţă, la momentul începerii edificării construcţiilor ilegale, de faptul că terenul asupra căruia autorii săi au avut un titlu de proprietate a fost preluat de stat, cu orice titlu, şi nu l-a redobândit potrivit dispoziţiilor legale.
În susţinerea acestei afirmaţii, pârâta a învederat faptul că pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilă se află dosarul nr. 8593/3/2009 cu prim termen la 3.04.2009, prin care pârâta contestă decizia Primarului General nr. 10709/4.06.2008 de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 246 mp situat în Bucureşti, Str. Intrarea Sebe Vasile, sector 6.
Prin urmare, atât timp cât la data introducerii acestei contestaţii adică 6.03.2009 – pârâta încă nu are clarificată situaţia juridică a terenului pe care a edificat construcţiile fără să ţină cont de limita proprietăţii A.N.L., planurile şi regulamentele urbanistice zonale, şi fără a avea acordul autorităţilor, acţiunile sale sunt cele ale unui constructor de rea credinţă care, din culpă gravă, a nesocotit şi încălcat cel mai important drept real – dreptul de proprietate.
În acest sens se pronunţă şi literatura de specialitate: Potrivit dispoziţiilor legale, începerea oricărei construcţii trebuie să aibă loc în condiţii de autorizare, ceea ce presupune întocmirea unei documentaţii, operaţiune care ar trebui să constate şi să certifice şi faptul că edificatele se fac pe terenul beneficiarului, iar cel care nu respectă documentaţia şi chiar mai mult construieşte pe terenul altei persoane fără să obţină autorizaţia necesară, trebuie pus să suporte consecinţele faptelor sale, mergând până la demolare” (Felician Serşiu Cotea, Buna credinţă. Implicaţii privind dreptul de proprietate – Ed. Hamangiu 2007, pag. 364).
Dacă pârâta ar fi avut un drept de proprietate recunoscut asupra terenului si ar fi respectat prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii, republicată, ar fi fost evitată depăşirea perimetrului la care ar fi fost îndrituită şi nesocotirea dreptului reclamantei.
În încercarea de a lămuri situaţia apărută, din necesitatea identificării precise a imobilelor în discuţie şi pentru a avea o imagine cât mai clară a situaţiei de fapt, A.N.L. a solicitat opinia unui expert autorizat prin efectuarea unui raport de expertiză extrajudiciară, care să stabilească situaţia reală existentă în amplasament cu privire la acest aspect.
Astfel a fost întocmit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară (topografie) de către SC SRL din care rezultă fără dubiu faptul că “limita de sud a proprietăţii A.N.L. şi anume latura aflată pe str. Intrarea C care se prelungeşte cu Str. Meste încălcată de o împrejmuire cu gard cu o suprafaţă de 231 mp a cărei formă este prezentată în Studiul topografic al terenului, în respectiva incintă aflându-se 3 construcţii (case, anexe şi latrină). Terenul împrejmuit abuziv se suprapune pe o suprafaţă de 130,58 mp cu terenul proprietatea A.N.L. Distanţa dintre construcţiile executate ilegal şi construcţiile A.N.L. este de 0,69 m”.
Raportul de expertiză evidenţiază şi faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 611-614 Cod civil, nerespectând distanţa dintre construcţiile sale şi imobilele aflate în construcţie ale A.N.L., generând astfel o serie întreagă de nemulţumiri din partea beneficiarilor şi proprietarilor acestor imobile aflate în construcţie.
În drept, au fost invocate disp. art. 494, art. 611-614, art. 1077 Cod civil.
2. Cererea precizatoare
2.1. La termenul de judecată din data de 15.05.2010, reclamanta a depus la dosar copia actului de identitate a pârâtei şi cerere precizatoare, prin care îşi modifică obiectul cererii de chemare în judecată, din obligaţia de a face, în acţiune în revendicare a suprafeţei de 130,58 mp, ocupată abuziv de pârâtă prin îngrădirea unei suprafeţe de teren şi edificarea construcţiilor ilegale. De asemenea, reclamanta a precizat că valoarea suprafeţei de teren revendicată este în valoare de 24.000 lei.
2.2. La data de 11.06.2010, reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere precizatoare a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul că obiectul capătului principal de cerere este revendicarea suprafeţei de 50 mp teren, intabulată în cartea funciară nr. 64743, având nr. c cadastral provizoriu 3992/2, delimitată de punctele de contur B-C-D-E-6-F, conform planului de situaţie 1:200 Anexa B din răspunsurile la obiecţiunile raportului de expertiză şi Anexa 2 la raportul de expertiză topo, întocmite de expertul desemnat PR
3. Apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare şi cererea de arătare a titularului dreptului
La data de 04.12.2009, pârâta CL a formulat întâmpinare (f.123), arătând că din toate actele de proprietate ale reclamantei se menţionează în mod expres ca, aceasta deţine în proprietate un teren situat la adresa din Intrarea G, în timp ce aceasta ocupă terenul situat în Intr. M, sector 6, proprietatea Municipiului Bucureşti. Totodată, pârâta a menţionat că ocupă un alt teren, aflat la o altă adresă, decât cel aflat în proprietatea reclamantei iar, terenul din Intrarea M nu este proprietate particulară, fiind în proprietatea municipiului Bucureşti, aflat în anexa nr. 3, nu putea în nici un caz să fie avut în vedere şi terenul ocupat de aceasta.
Pe terenul din Intrarea M sector 6, pârâta a edificat în cursul anului 2004, două corpuri de clădire, care exista şi în prezent precum şi o magazie, care a fost demolată. Tot în cursul anului 2004, pârâta a împrejmuit terenul pe care îl ocupă în suprafaţă de 246 mp.
De asemenea, pârâta a precizat faptul că situaţia prezentată de reclamantă, în sensul că ar fi edificat ulterior construcţiile realizate de A.N.L. nu corespunde realităţii, aceasta fiind formulată cu intenţia de a induce în eroare instanţa.
Prin urmare, pârâta a menţionat faptul că a încălcat limita prevăzută de lege pentru distanţa care trebuia respectată între cele două clădiri, astfel cum a susţinut reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ci chiar A.N.L. a edificat construcţii pe teren ulterior datei la care a construit pârâta.
În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus în copie procesul-verbal de inspecţie încheiat la 09.02.2008, extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament şi delimitare a imobilului, schiţe.
4. Cererile de intervenţie formulate în cauză
4.1. La termenul de judecată din data de 04.12.2009, ZAMA şi VAD au depus cerere de intervenţie în interesul reclamantei A.N.L., prin care au solicitat admiterea acesteia în principiu, să se constate că sunt coproprietarii terenului în cotă indiviză asupra căruia părţile se judecă după finalizarea lucrărilor, urmând să fie obligate să le respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra acestuia, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 19.12.2006, Agenţia naţională pentru Locuinţe a încheiat cu SC Concivic SRL un contract de antrepriză generală, cesionat prin contractul de cesiune către societatea Concas SA, iar la data de 20.03.2007, între ZAMA şi VAD, în calitate de mandanţi şi A.N.L.,în calitate de mandatar, a fost semnat contractul de mandant. Astfel au dobândit dreptul de proprietate cu privire la casa şi terenul aferent acesteia şi cota indiviză din terenurile comune. La data semnării contractelor A.N.L. avea înscris dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 18.800 mp, situat în str. G sector 6,cu nr. cadastral 3992/2, înscris în CF nr. 52959 a localităţii Bucureşti.
Pe parcursul executării, reprezentanţii A.N.L. au constatat că la una din extremităţile amplasamentului, şi anume în latura cu ieşire în Intr. M ,a fost îngrădit un teren pe care s-a ridicat fără autorizaţie de construire două construcţii din cărămidă şi o construcţie din plăci OSB în curs de finalizare, acestea suprapunându-se parţial peste proprietatea A.N.L. şi mai mult încălcând şi limita legală prevăzută de lege. Din cauza acestor construcţii lucrările nu au mai putut continua fiind blocate iar consecinţa acestui lucru este imposibilitatea intervenienţilor de a intra efectiv în posesia imobilelor, achiziţionate nefiind posibilă încheierea procesului verbal de predare – primire a acestora fiindu-le astfel încălcat dreptul de proprietate.
4.2. La acelaşi termen de judecată, intervenienţii RC, VMA, AC, PD, VAG, TCN, ŞVG, NCA, SV, au formulat cererii de intervenţie în interes propriu, prin care au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată de reclamanta A.N.L., în sensul să se dispună obligarea pârâtei să respecte dreptul de coproprietate şi posesie liniştită şi utilă asupra terenului prin demolarea construcţiilor edificate ilegal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces.
Prin întâmpinare s-a arătat că în data de 19.12.2006, Agenţia Naţională pentru Locuinţe a încheiat cu SC Concivic SRL un contract de antrepriză generală, cesionat prin contractul de cesiune către societatea Concas SA, iar la data de 20.03.2007, între intervenienţi, în calitate de mandanţi şi A.N.L., în calitate de mandatar, au fost semnate contractele de mandant.
La data semnării acestor contracte, intervenienţii aveau cunoştinţă că A.N.L. avea înscris dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 18.800 mp, situat în str. G, sector 6, cu nr. cadastral 3992/2, înscris în CF nr. 52959 a localităţii Bucureşti. Printre beneficiarii creditului ipotecar numărându-se şi intervenienţii.
Pe parcursul executării, reprezentanţii A.N.L. au constatat că la una din extremităţile amplasamentului, şi anume în latura cu ieşire în Intr. M, a fost îngrădit un teren pe care s-a ridicat fără autorizaţie de construire două construcţii din cărămidă şi o construcţie din plăci OSB în curs de finalizare, acestea suprapunându-se parţial peste proprietatea A.N.L. şi mai mult încălcând şi limita legală prevăzută de lege. Datorită acestei situaţii, intervenienţii se află în imposibilitatea de a se muta la termen în imobilul construit şi pentru care nu poat semna procesul verbal de terminare al lucrărilor fiindu-le încălcat dreptul de proprietate indiviză avut în vedere la dat semnării contractelor cu reclamanta A.N.L.
4.3. La termenul de judecată din data de 12.02.2010, intervenienţii ZAMA şi VAD au precizat că cererea de intervenţie este în interes propriu, şi nu în interesul reclamantei.
5. Aspecte procesuale
Cererea a fost legal timbrată cu 1973 de lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar pe capătul de cerere având ca obiect acţiune în revendicare imobiliară, respectiv 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0.3 lei timbru judiciar pe capătul de cerere având ca obiect obligaţie de a face.
5.1. La termenul de judecată din data de 15.03.2010, instanţa în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a admis excepţia insuficienţei timbrări a cererilor de intervenţie, invocată din oficiu, a dispus anularea cererilor de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii RC, VMA, AC, PD, VAG, TCN, ŞVG, NCA, SV, ca netimbrate.
De asemenea, a dispus anularea cererilor de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Zotta Maria Alexandra şi Vîlcu Alexandru Dragoş în privinţa capătului de cerere având ca obiect acţiune în revendicare ca insuficient timbrate.
La termenul de judecată din data de 29.03.2010, instanţa a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie formulată şi precizată de intervenienţii ZAMA şi VAD, pentru argumentele expuse în încheierea de şedinţă.
5.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 15.03.2010, având în vedere că Municipiul Bucureşti prin Primar General cu privire la cererea de arătare a titularului dreptului nu şi-a precizat poziţia procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 66 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a luat act că acesta a devenit intervenient principal în prezenta cauză.
5.3. În temeiul dispoziţiilor art. 167 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu expertiză tehnică de specialitate topografie, cu obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 24.04.2009, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Reclamanta a ataşat cererii de chemare în judecată în copie următoarele înscrisuri: încheiere nr. 22135/28.09.2005 emisă de OCPI Sector 6, autorizaţie de construire nr. 1367/27.12.2006 cu anexe, adresa nr. 2378/30.01.2009, raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
La solicitarea instanţei, la data de 12.05.2009 au fost depuse la dosar relaţiile solicitate de la OCPI Sector 6, adresa nr. 826752/6476/11.05.2009 emisă de PMB- Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală, la data de 11.05.2009 relaţiile de la PMB – Direcţia Utilităţi Publice.
La solicitarea instanţei, la data de 19.05.2009 s-au depus la dosar prin serviciul registratură, relaţiile solicitate de la PMB – Direcţia Achiziţii Concesiuni Contracte.
La termenul de judecată din data de 09.10.2009, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcţii civile, cu obiectivele stabilite la acea dată, iar la termenul de judecată din data de 29.01.2010, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcţii, întocmit de expert DMl – filele 176-203.
La data de 12.03.2010, s-a depus la dosar de către expertul PRC, raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie – filele 221-228.
La data de 25.03.2010, pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, obiecţiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 29.03.2010, reclamanta a depus la dosar obiecţiunile formulate în scris la raportul de expertiză în specialitatea topografie, obiecţiuni ce au fost încuviinţate de către instanţă.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie formulată şi precizată de intervenienţii ZAMA şi VAD La termenul de judecată din data de 14.06.2010, instanţa a procedat la administrarea interogatoriului pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate şi ataşate la dosar – fila 294.
La acelaşi termen de judecată, intervenientul principal a depus la dosar Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 10709/04.06.2008.
La solicitarea instanţei, la data de 21.06.2010, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relaţiile solicitate de la PMB- Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală, iar la data de 13.07.2010, s-au depus la dosar relaţiile solicitate de la PMB – Serviciul Evidenţa Proprietăţi.
La solicitarea instanţei, la data de 20.08.2010, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relaţiile solicitate de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – Serviciul Avizare Legislaţie şi Contencios, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria MO3 nr. 1157/21.06.1994.
La data de 10.09.2010, s-au depus la dosar prin serviciul registratură, răspunsul la obiecţiunile încuviinţate de instanţă la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.
La solicitarea instanţei,la data de 28.09.2010, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relaţiile solicitate de la PMB – Serviciul Evidenţa Domeniu Public şi Privat.
6. Starea de fapt
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că reclamanta Agenţia Naţională pentru Locuinţe invocă un drept de proprietate asupra imobilului-teren identificat prin raportul de expertiză întocmit de d-na expert PRC (f.222-227 vol. 1) cu completările şi anexele ulterioare (f.258-260 vol. 1 şi f.24-29 vol. 2).
Potrivit cererii precizatoare a obiectului cererii de chemare în judecată depuse de reclamantă la data de 11.06.2010 (f.293 vol. 1), capătul principal de cerere priveşte revendicarea suprafeţei de 50 mp teren, întabulată în Cartea funciară nr. 64743, având nr. cadastral provizoriu 3992/2, delimitată de punctele de contur B-C-D-E-6-F, conform planului de situaţie 1:200 Anexa B din răspunsurile la obiecţiunile raportului de expertiză şi Anexa 2 la raportul de expertiză topografică, întocmite de expertul desemnat PR
Reclamanta Agenţia Naţională pentru Locuinţe este proprietar al terenului în suprafaţă de 1,88 ha situat în Bucureşti, str. G, sector 6, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor Companiei Naţionale Căi Ferate CFR S.A. nr. 5/26.02.2002 şi Ordinului MLPTL nr. 759/15.05.2002 (f.84-87 vol. 1). Terenul a fost identificat în momentul intrării în posesia A.N.L. prin procesul-verbal de predare-primire din 14.11.2003 (f.87 vol. 1).
Ulterior terenul a fost parcelat, fiind întocmite documentaţii cadastrale de dezmembrare, iar loturile au fost întabulate în cartea funciară.
Prin certificat de nomenclatură urbană a fost modificat numărul poştal în str. Godeni nr. 16A, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de d-na expert Popescu Ruxandra Crina (f.222-227 vol. 1).
6.1. Identificarea topografică a imobilului
Lotul nr. 5 cuprinde un teren în suprafaţă de 50 m2 situat în Bucureşti, Intrarea G sector 6, cu număr cadastral provizoriu 3992/2/6/5 întabulat în Cartea Funciară nr. 64743, identificat între punctele B-C-D-E-6-F potrivit expertizei tehnice judiciare specialitatea topografie, întocmită de expert PRC.
Pârâta CL a mărturisit prin răspunsurile oferite la interogatoriu (f.294 vol. 1) că locuieşte în imobilul din Bucureşti, Intr. M, sector 6, fără a avea vreun titlu de proprietate asupra imobilului teren şi/sau construcţie. De asemenea, pârâta a recunoscut că edificarea construcţiilor s-a făcut fără autorizaţie de construire începând cu data de 13 iulie 2004.
Suprafaţa totală ocupată în prezent de pârâta C L este de 221 m2, fiind delimitată prin garduri de lemn, din sârmă şi din materiale uzate refolosite, aspecte constatate în mod direct de expertul PRC cu ocazia măsurătorilor efectuate la faţa locului.
Conform titlului de proprietate exhibat de reclamantă şi documentaţiei cadastrale, prin raportare exclusiv la lotul nr. 5 cu număr cadastral provizoriu 3992/2/6/5 întabulat în Cartea Funciară nr. 64743, prin expertiza tehnică s-a stabilit că pârâta ocupă fără titlu suprafaţa de 50 m2.
În urma obiecţiunilor efectuate s-a constatat că planurile topografice din perioada 1986-1993 nu au fost modificate, terenul fiind individualizat de expert pe fiecare dintre acestea, cu aceleaşi coordonate, conform anexelor la raportul de expertiză (f.258-260 vol. 1 şi f.24-29 vol. 2).
6.2. Situaţia construcţiilor în litigiu
Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcţii, întocmit de dl. expert DM (f.176-203 vol.1) rezultă că pe terenul situat în Bucureşti, Intr. M sector 6 s-au identificat două construcţii şi un WC, toate edificate în regie proprie de pârâta CL în perioada mai-iulie 2004, fără documente legale cum ar fi certificat de urbanism, autorizaţie de construire (a se vedea şi procesul-verbal de inspecţie întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti la data de 09.02.2008), avize şi autorizaţii specifice, nefiind îndeplinite nici condiţiile de salubritate sau cele privitoare la calitatea în construcţii conform Normelor sau Regulamentelor specifice.
Atât din raportul de expertiză specialitatea construcţii, cât şi din cel specialitatea topografie, rezultă că pârâta a edificat construcţiile la 0,70 m de construcţia aparţinând reclamantei Agenţia Naţională pentru Locuinţe.
7. Pe fondul cauzei
7.1. Asupra acţiunii în revendicare
Acţiunea în revendicare este o acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
Curtea Europeană a Drepturilor omului a statuat că un reclamant nu poate invoca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în măsura în care actele de care se plânge se raportau la “bunuri”, în sensul acestor dispoziţii. Potrivit jurisprudenţei constante a organelor Convenţiei în acest sens, noţiunea de “bun” poate cuprinde atât “bunurile existente”, cât şi valori patrimoniale, respectiv creanţe, cu privire la care reclamantul poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” de a le vedea concretizate. În sens contrar, nu vor fi considerate “bunuri” în sensul articolului sus-menţionat speranţa de a redobândi un drept de proprietate care s-a stins de mult timp ori o creanţă condiţională care a devenit caducă prin neîndeplinirea condiţiei (cauza Malhous c. Republicii Cehe, decizie de inadmisibilitate din 13 decembrie 2000, cererea nr. 33071/96; cauza Kopecký c. Slovaciei, cererea nr. 44912/98, par. 35).
În cauza Penţia şi Penţia c. României (decizie de inadmisibilitate din 23 martie 2006) Curtea europeană a considerat că reclamanţii nu beneficiau în momenul introducerii acţiunii în revendicare de o dispoziţie legală sau de un act juridic, precum o decizie judiciară, susceptibile a constitui o “speranţă legitimă”, astfel că nu dispuneau de un “bun” în sensul Convenţiei şi aveau în procedura internă poziţia unor simpli petenţi urmărind restituirea în natură a imobilului naţionalizat în 1950.
Ca şi în cauza Penţia şi Penţia c. României, pârâta CL a formulat o cerere de retrocedare a unui teren de 246 m2 situat în str. Sebe Vasile nr. 4 în baza Legii nr. 10/2001, teren ce a trecut în proprietatea statului în anul 1986 în baza Decretului nr. 133/16.04.1986. Prin Dispoziţia Primarului nr. 10709/04.06.2008 s-a propus despăgubirea prin echivalent pentru fostul teren, iar pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă se află dosarul nr. 8593/3/2009 având ca obiect anularea acestei dispoziţii şi obligarea la restituirea în natură.
Conform situaţiei de fapt expuse anterior, instanţa reţine că terenul în suprafaţă de 50 m2 situat în Bucureşti, Intrarea G, sector 6, cu număr cadastral provizoriu 3992/2/6/5 întabulat în Cartea Funciară nr. 64743, identificat între punctele B-C-D-E-6-F potrivit expertizei tehnice judiciare specialitatea topografie, întocmită de expert PRC (lotul nr. 5) este proprietatea reclamantei, nici pârâta CL şi nici intervenientul Municipiul Bucureşti neindicând vreun titlu de proprietate propriu.
De altfel, în expertiză s-a arătat că amplasamentul terenului din fosta str. Sebe Vasile nr. 4 asupra căruia poartă litigiul de pe rolul Tribunalului Bucureşti se regăseşte în prezent pe alt amplasament, în interiorul imobilului deţinut de S.C. S.A. (a se vedea în acest sens adresa nr. 925274/7227/08.07.2010 emisă de Serviciul Evidenţă proprietăţi de la f.6-7 vol. 2 şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 1157 din 21.06.1994, f.22 vol. 2).
Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu care conferă titularului său exerciţiul liber şi nestingherit al tuturor prerogativelor sale – posesia, folosinţa şi dispoziţia -, motiv pentru care, constatând caracterul întemeiat al acţiunii în revendicare formulate de către reclamanta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, întrucât pârâta CL nu are niciun titlu de proprietate asupra imobilului, fiind un simplu posesor neproprietar, instanţa va admite cererea de chemare în judecată formulată şi modificată şi o va obliga pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul-teren în suprafaţă de 50 m2 situat în Bucureşti, Intrarea G, sector 6, cu număr cadastral provizoriu 3992/2/6/5 întabulat în Cartea Funciară nr. 64743 (lotul nr. 5), identificat între punctele B-C-D-E-6-F potrivit expertizei tehnice judiciare specialitatea topografie, întocmită de expert PRC (f.222-227 vol. 1) cu completările şi anexele ulterioare (f.258-260 vol. 1 şi f.24-29 vol. 2).
7.2. Asupra cererii de arătare a titularului dreptului
Potrivit art. 64 C.pr.civ., pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
Cu trimitere la argumentele anterior expuse, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii cererii de arătare a titularului dreptului. În primul rând, instanţa reţine că pârâta nu deţine imobilul „pentru altul” şi nici nu „exercită în numele altuia un drept”. Municipiul Bucureşti nu a transferat pârâtei niciun drept – real sau de creanţă – cu privire la acest imobil, neexistând raporturi juridice între aceste părţi.
În al doilea rând, intervenientul principal Municipiul Bucureşti nu are posesie acest imobil (nici măcar corpore alieno) şi nici nu a invocat vreun titlu de proprietate.
Aşa fiind, instanţa va respinge cererea de arătare a titularului dreptului de proprietate formulată de pârâta CL L împotriva intervenientului în interes propriu Municipiul Bucureşti prin Primar General ca neîntemeiată.
7.3. Asupra cererii de desfiinţare a construcţiilor
Conform art. 494 C.civ., dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.
Măsura obligării la desfiinţarea unei construcţii constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al unei persoane garantat de art. 44 din României şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Yildirir c. Turciei, hotărârea din 24 noiembrie 2009).
Analizând situaţia în cauză, instanţa constată că ingerinţa este prevăzută de o lege, clară şi previzibilă, iar pârâta a fost de rea-credinţă, fiind pe deplin conştientă de împrejurarea că nu are un titlu de proprietate asupra terenului şi nici nu are acordul adevăratului proprietar pentru a ridica o construcţie. Mai mult, construcţia ce ocupă lotul nr. 5 nu respectă condiţiile privitoare la calitatea în construcţii conform Normelor sau Regulamentelor specifice sau condiţiile de salubritate.
De asemenea, reclamanta, în calitate de proprietar al terenului, a optat potrivit art. 494 C.civ. pentru desfiinţarea construcţiilor ridicate cu rea-credinţă pe terenul său de pârâtă, iar instanţa reţine că exercitarea acestui drept de opţiune prevăzut de lege este proporţională, nefiind nicio aparenţă de abuz din partea reclamantei.
Aşa fiind, instanţa va obliga pârâta la desfiinţarea construcţiilor realizate pe terenul proprietatea reclamantei, identificat între punctele B-C-D-E-6-F potrivit expertizei tehnice judiciare specialitatea topografie.
8. Cereri accesorii
În temeiul art. 274 C.pr.civ., constatând că pârâta CLLL este în culpă procesuală, va admite cererea reclamantei şi o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 3.486,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1.986,3 constituie taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, iar 1.500 de lei onorariul pentru expertizele tehnice judiciare.
