Cazuri.
Conform art.59 din Legea nr.31/1990, în cazul în care comanditarul încheie operaţii în contul societăţii, fără a avea o specială pentru operaţii determinate, înscrisă în registrul comerţului, el devine răspunzător faţă de terţi, nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiile societăţii, contractate de la data operaţiei încheiate de el.
Lipsa acestei procuri nu are ca efect dizolvarea societăţii.
Faţă de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi de actele constitutive, dizolvarea societăţii în litigiu poate interveni doar în caz de faliment ori de imposibilitate de realizare a obiectului de activitate.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.059/18.11.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 3.265, pronunţată la data de 13.04.1993, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins cererea formulată de E.G. împotriva pârâtului S.T, obligând reclamantul la 10.000 lei, cheltuieli de judecată către pârât.
în motivarea sentinţei se reţine că, deşi reclamantul solicită dizolvarea S.C. “A.-S.” K.G. pentru imposibilitatea de realizare a obiectului de activitate, stabilit prin contractul de societate, din ultimul bilanţ rezultă că S.C.”A.-S.” K.G. a efectuat, în decursul existenţei sale ca persoană juridică, operaţiunile enumerate în art.II al contractului de societate, asociaţii realizând beneficii, că în cursul anului 1991 s-a înregistrat un profit mai mare de 2 milioane lei.
Se mai reţine că, conform art.59 din Legea nr.31/1990, în cazul în care comanditarul încheie operaţii în contul societăţii, fără a avea o procură specială pentru operaţii determinate, înscrisă în registrul comerţului, devine răspunzător faţă de terţi, nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiile societăţii, contractate la data operaţiei încheiată de el, înlăturându-se, astfel, susţinerea reclamantului că în prezent S.C. “A.-S.” K.G. nu poate funcţiona legal, deoarece pârâtul S.T. este asociat comanditar şi nu poate exercita funcţia de administrator al societăţii, neavând procură specială în acest sens, care să fie înregistrată la şi că, faţă de art.59 din Legea nr.31/ 1990, lipsa unei procuri nu are ca efect dizolvarea societăţii.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul E.G.
La data formulării, nu era în vigoare Legea nr.59/1993, astfel că reclamantul E.G. a formulat recurs, considerat apel în condiţiile dispoziţiilor acestei legi.
Criticile aduse sentinţei vizează faptul că instanţa de fond nu a avut rol activ, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună asupra legalităţii funcţionării S.C. “A.-S.” K.G, pe motivul că pârâtul l-a ignorat totalmente în desfăşurarea actelor şi faptelor de comerţ, cu toate că pe seama sa s-a realizat un profit însemnat, şi că asociatul său, reclamantul din dosar, nu a respectat contractul de asociere şi statutul, şi, pe cale de consecinţă, cere retragerea din societate, cu plata drepturilor cuvenite.
Mai arată că instanţa de fond a ignorat conţinutul cererii sale şi a reţinut că ar fi solicitat dizolvarea societăţii, pe motiv că aceasta nu şi-ar fi realizat obiectul de activitate, cu toate că, ceea ce a cerut şi a dovedit, a fost că asociatul său a desfăşurat acte şi fapte de comerţ profitabile, fără să fie încunoştiinţat şi consultat, care, în final, conform contractului de asociere, putea să genereze prejudicii şi pentru apelant, în situaţia existenţei unor neînţelegeri între părţile contractante.
Precizează că, comportamentul pârâtului l-a determinat să ceară ieşirea din societate, urmând ca acesta să-şi desfăşoare singur activitatea, iar pentru perioada desfăşurată să fie despăgubit cu 1/2 din profit, conform contractului de societate şi statutului.
Menţionează că a fost de nenumărate ori somat (verbal şi în scris) reclamantul, să convoace adunarea generală a asociaţilor, pentru a-i aduce la cunoştinţă stările de lucruri la care s-a referit, însă acesta a refuzat să-i răspundă.
Apelul este nefondat.
Din actele dosarului şi, în primul rând, din cererea de chemare în judecată, rezultă clar obiectul cauzei, şi anume dizolvarea societăţii pentru imposibilitate de realizare a obiectului de activitate şi numirea lichidatorilor, în vederea lichidării societăţii.
Nu există capăt de cerere privind despăgubiri sau parte din profit şi nici o modificare sau o precizare a acţiunii introductive, din care să rezulte astfel de pretenţii ale reclamantului, or instanţa de fond era obligată să se pronunţe numai asupra cererii cu care a fost învestită.
Cu privire la fondul cauzei, este de reţinut că a procedat corect instanţa de fond atunci când a stabilit că S.C. “A.-S.” K.G. a avut un profit, din care, în cursul anului 1991, un profit mai mare de 1 milion lei, or, în cazul în care societatea a fost în imposibilitate de realizare a obiectului de activitate, nu ar mai fi obţinut un astfel de profit.
în legătură cu susţinerea reclamantului, că societatea nu funcţiona legal, deoarece pârâtul S.T. este asociat comanditar şi că nu ar putea exercita funcţia de administrator al societăţii, neavând procură în acest sens, de asemenea, corect a reţinut instanţa de fond că lipsa unei asemenea procuri nu ar putea avea ca efect dizolvarea societăţii, atâta vreme cât părţile, la constituirea societăţii, prin contractul de societate, au stabilit clar cum se realizează conducerea şi, de asemenea, că pârâtul are calitatea de administrator, care decide asupra activităţii societăţii.
Faţă de dispoziţiile Legii nr.31/1990, dizolvarea societăţii are loc numai în următoarele situaţii: imposibilitatea realizării obiectului societăţii comerciale şi de producţie “A.-S.” K.G. şi în cazul falimentului, situaţii care nu s-au dovedit de către reclamant. Aşa fiind, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Notă: Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
