Majorarea capitalului social se face prin act adiţional autentificat, după procedura prevăzută de lege pentru constituirea societăţilor
comerciale.
Procesul verbal al adunării generale în care se hotărăşte majorarea capitalului social are, din punct de vedere juridic, valoarea unei promisiuni de a face.
(Secţia comercială, decizia nr. 344/19.04.1995)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reclamanta F.M. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâţii V.V. şi B.R, majorarea capitalului social al S.C.. „V.M.P.R” – S.R.L., iar, în subsidiar, obligarea pârâţilor de a se prezenta la Notariatul de Stat pentru a semna actul adiţional privind majorarea capitalului social de Ia suma de 150.000 lei la suma de 1.060.000 lei, cu acordarea unor daune cominatorii de 5.000 lei pe fiecare zi de întârziere. Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu şi a invocat prevederile art. 111 Cod proc. civilă şi art. 153 şi urm. din Legea nr. 31/1990.
Pronunţând sentinţa civilă nr. 5.721/23.09.1993, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă, reţinând argumentul că majorarea capitalului social este o operaţiune ce ţine de faza consensuală a procedurii, în temeiul art 164 din Legea nr. 31/1990 – instanţa neavând un temei juridic spre a suplini lipsa consimţământului părţilor implicate, împotriva soluţiei instanţei de fond, apelanta F.M. a formulat critici, invocând procesul-verbal al adunării generale a asociaţilor şi, în subsidiar, calificând al doilea capăt de cerere ca fiind obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâţilor de a se prezenta la notariat pentru întocmirea actului adiţional.
Analizând apelul, în contextul motivelor invocate şi a întregului material probator administrat în fond şi în apel, tribunalul apreciază că argumentaţia apelantei este nefondată şi – în baza art. 296 teza 1 din Cod proc. civilă -urmează să respingă apelul, ca nefondat. în esenţă, apelanta susţine faptul că prin procesul-verbal încheiat, care ar reprezenta o convenţie sau un contract, părţile litigante au convenit, cu putere de lege, să modifice cuantumul capitalului social al respectivei societăţi. în realitate, acest proces-verbal poate avea relevanţă numai între semnatari, legea prevăzând, în art. 164, efectuarea majorării capitalului numai prin act adiţional, înregistrat la şi publicat în Monitorul Oficial.
Faptul că semnatarii acestui angajament (proces-verbal) nu au respectat conţinutul înscrisului, nu are relevanţă juridică pentru textul imperativ de lege.
A asimila contractul de vânzare-cumpărare din dreptul civil pur, cu subsidiara sa obligaţie de a face, în cazul majorării capitalului social, reprezintă o eroare de interpretare a finalităţii textului normativ. Art. 164 din Legea nr. 31/1990 prevede că “societatea cu răspundere limitată îşi va mări capitalul social cu respectarea dispoziţiilor privitoare la constituirea acestor societăţi”, ceea ce face trimitere la art. 153 din aceeaşi lege şi, prin aceasta, la art. 32 şi urm. care, atent lecturate, nu se pot interpreta decât numai ca o fază cert consensuală, ca o manifestare comună de voinţă a părţilor implicate, care înţeleg să materializeze efectiv voinţa respectivă, în forma autentică, cerută de lege. Toate celelalte demersuri rămânând simple manifestări de intenţie, retractabile până la prezentarea părţilor la Notariatul de Stat.
Procedura este evident şi absolut de factură necontencioasă, iar Codul civil, cu instituţiile şi figurile sale juridice, dau aplicabilitate în specificitatea Legii nr. 31/1990. în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
