Art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală
Încheierile prin care au fost soluţionare cererile de îndreptare a erorilor materiale sau a omisiunilor vădite nu sunt supuse unei căi separate de atac, controlul judiciar realizându-se în această cauză, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionat fondul cauzei.
(Decizia penală nr. 397/R/ 11 iunie 2013)
Prin încheierea din data de 19 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Brezoi, în dosarul penal nr.2001/198/2010, s-a respins cererea formulată de inculpaţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de inculpaţi, s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei penale nr. 164/05.10.2012, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. 2011/198/2010, în sensul înlocuirii menţiunii din dispozitiv, care menţionează pe latura civilă, prin strecurarea unei erori grave de fapt, că sunt obligaţi la plata sumei de 60.000 lei cheltuieli cu refacerea sănătăţii către partea vătămată PL, deşi din probatoriu rezultă că suma cheltuită a fost de 6.000 lei.
Cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 164/05.10.2012, pronunţată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr. 2001/198/2010, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal, inculpaţii au fost condamnaţi la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 57 şi 71 alin. 1 cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură. Penală, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 342,62 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, la 60.000 lei cheltuieli cu refacerea sănătăţii şi la 40.000 lei daune morale către partea vătămată PL.
Împotriva sentinţei au declarat recurs cei doi inculpaţi, atât pe latura penală cât şi pe latura civilă.
Prin decizia penală nr.132/R/19.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-au admis recursurile, a fost casată sentinţa în parte şi cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală au fost reduse pedepsele la 1 an şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Având în vedere că latura civilă a cauzei a făcut obiectul căii de atac a recursului, prima instanţă a considerat că aceasta nu mai poate face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale având acelaşi obiect.
Prin urmare, în baza art. 281 Cod procedură civilă, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru motivele pe larg expuse în practicaua deciziei.
Examinând încheierea supusă recursului, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii căii de atac, instanţa constată următoarele :
Încheierile prin care au fost soluţionare cererile de îndreptare a erorilor materiale sau a omisiunilor vădite nu sunt supuse unei căi separate de atac, controlul judiciar realizându-se în această cauză, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionat fondul cauzei.
În speţă, se constată că cererea prin care s-a solicitat cererea de îndreptare eroare materială cuprinde aceeaşi motive ca şi în recursul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 137/R/19.02.2013, a respins recursurile declarate în cauză. Prin urmare, nu este admisibilă exercitarea căii de atac a recursului, numai împotriva încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2013, a Judecătoriei Brezoi, pronunţată în dosarul nr. 2001/198/2010, prin care a fost respinsă cererea inculpaţilor de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa penală nr. 194/5.10.2012 a aceleiaşi instanţe.
Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 397/R/ 11 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
