În condiţiile în care instanţa a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea cererii de chemare în judecată, fără a constata anterior pronunţării că prin cererea formulată nu toţi reclamanţii au renunţat la judecarea petitelor cererii iniţiale, faţă de reclamanţii care nu au formulat o astfel de cerere instanţa nu s-a pronunţat .
Întrucât prin înscrisul depus la dosar s-a modificat total acţiunea iniţială, această modificare trebuie comunicată tuturor părţilor împrocesuate pentru ca acestea să-şi exprime punctul de vedere raportat la termenul de depunere a acestei cereri şi la admisibilitatea sa pe fond, însă neprocedând astfel instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare
Prin sentinţa civilă nr.2798/07.12.2006, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr.249/102/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţi, toţi cu domiciliul ales în Tg. Mureş, str. Trebely nr. 7, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, cu sediul în Tg. Mureş, str. Trebely nr. 7, jud. Mureş.
A obligat pârâta la încadrarea reclamanţilor în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003.
A lua act şi a constatat renunţarea reclamanţilor la judecarea celorlalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2006 reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.AS.P.C. Mureş, obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neîncadrării în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003 şi a neaplicării sistemului de salarizare a începând cu această dată, actualizate la zi cu aplicarea indicelui de inflaţie, anularea dispoziţiilor de numire în funcţie publică a reclamanţilor, precum şi a celor ulterioare prin care s-a făcut încadrarea eronată, obligarea pârâtei la încadrarea reclamanţilor în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003. Prin precizarea de acţiune depusă reclamanţii au arătat că renunţă la judecarea pretenţiilor privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neîncadrării în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003 şi a neaplicării sistemului de salarizare a funcţionar publici începând cu această dată, actualizate la zi cu aplicarea indicelui de inflaţie, anula dispoziţiilor de numire în funcţie publică a reclamanţilor, precum şi a celor ulteriore p care s-a făcut încadrarea eronată, dorind doar obligarea pârâtei la încadrarea reclamanţi în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au fost numiţi în funcţii publice prin dispoziţii ale directorului executiv al Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului Mureş începând cu data de 15.12.2003, deşi potrivit art. 2 din HCJ. Mureş 41/19.06.2003 numirile trebuiau făcute începând cu data de 15.07.2003. Reclamanţii a mai arătat că prin deciziile de numire în funcţiile publice s-a dispus menţinerea continuare a drepturilor salariale avute până la intrarea în vigoare a legii privind stabilii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, deşi sistemul de salarizare funcţionarilor publici trebuia să fie aplicat în cazul acestora începând cu data 15.07.2003, şi nu doar din data de 01.01.2005.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: Hotărârea CJ. Mureş nr. 41/19.06.2003, delegaţie de reprezentare, dispoziţiile de numire funcţie publică a reclamanţilor şi de stabilire a salariilor, adresa nr.21908/J/03.11.2006, tabel calcule, adresa nr. 2685/J/17.11.2006 .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa, a apreciat că acţiunea reclamanţilor este fondată, din considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 16 alin. l din titlul III al cărţii a II-a din Legea nr. 161/20C privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (care nu a fost cuprinse în forma republicabilă a Legii nr. 188/1999), autorităţile şi instituţiile public din administraţia publică centrală şi locală au obligaţia: a) de a solicita avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru stabilirea funcţiilor publice, până la data de iunie 2003; b) de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi îi statele de funcţii, stabilirea numărului maxim de funcţii publice, cu respectare; prevederilor prezentei legi, până la data de l iulie 2003; c) de a face reîncadrare; funcţionarilor publici, conform prevederilor prezentei legi, până la data de 15 iulie 2003 Conform art. 18, pentru anul 2003 funcţionarii publici îşi menţin drepturile salariale stabilite conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 decembrie 2002.
Prin HG. nr. 504/24.04.2003 s-a aprobat Programul de aplicare a Legii nr. 161/2003 în care se prevede ca termen pentru realizare reîncadrării funcţionarilor publici pe funcţii de către autorităţile şi instituţiile publice data de 15 iulie 2003. Conformându-se acestui program, prin Hotărârea nr. 41/19.06.2003 Consiliul Judeţean Mureş a hotărât: aprobarea organigramei şi statului de funcţii al D.G.P.D.C. Mureş, cu un număr de 944,5 posturi bugetare, din care 48 funcţii publice, conform anexelor (art. l alin. 1-3); reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţiile publice începând cu data de 15.07.2003 (art.2).
Din dispoziţiile de numire în funcţie publică şi de stabilire a salariilor reclamanţilor emise de instituţia pârâtă, reiese că reclamanţii au fost numiţi în funcţii publice începând doar cu data de 15 decembrie 2003.
Întârzierea în emiterea dispoziţiilor de numire în funcţii publice a reclamanţilor nu poate justifica modificarea datei cu care aceştia trebuiau numiţi în funcţii publice. Unitatea pârâtă era ţinută de dispoziţiile cuprinse în Hotărârea nr.41/19.06.2003, hotărâre ce are la bază Programul de aplicare a Legii nr. 161/2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, Târgu-Mureş.
Reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii şi a petitului 1 al acţiunii formulate, adică obligarea pârâtei la plata în favoarea lor a diferenţelor salariale rezultate ca urmare a neîncadrării lor corespunzătoare în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003 şi a neaplicării sistemului de salarizare a funcţionarilor publici începând cu acea dată, actualizate la zi şi cu aplicarea indicelui de inflaţie.
În motivarea recursului au arătat că aui fost numiţi în funcţii publice prin dispoziţii ale Directorului executiv al DGASPC începând cu data de 15.12.2003, deşi potrivit art.2 din Hotărârea nr.41/19.06.2003 a Consiliului Judeţean Mureş aceste numiri trebuiau făcute începând cu data de 15 iunie 2003. Prin art.2 s-a stabilit că reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţiile publice, aprobate la art.1 , se va face începând cu data de 15 iulie 2003. S-a dispus menţinerea în continuare a drepturilor salariale avute, până la intrarea în vigoare a legii privind stabilirea sistem,ului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, deşi la acea dată erau aplicabile prev.din cap.I, Anexa II din OUG nr.24/2000, coroborate cu prev.art.IV din OUG nr.82/2000 modificate prin art.2 alin.2 din OUG nr.42/2001, art.2 alin.1 din OUG nr.187/2001 şi al art.25 alin.5 din OUG nr.192/2002. Sistemul de salarizare trebuia aplicat de la 15 iulie 2003 şi nu numai din data de 01.01.2005.
Dispoziţiile de numire în funcţii publice au fost emise fără respectarea prev.art.52 alin.4 din Lege anr.188/1999.
Au invocat prev.art.283 alin.3 din Legea nr.53/2003 coroborate cu prev.Legii nr.188/1999.
Pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată a acţiunii.
Pe cale de excepţie a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Mureş în a soluţiona cauza în integralitatea ei.
Prima instanţă trebuia să sesizeze , în temeiul prev.art.4 şi 10 din Legea nr.554/2004, instanţa competentă a se pronunţa asupra legalităţii avizelor nr.4261/05.06.2003 şi 2269/04.04.2005 emise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care au caracter imperativ faţă de ea şi care nu au stat la baza emiterii dispoziţiilor anulate de către instanţa de judecată.
A invocat prev.art.304 pct.3 Cod pr.civilă.
Dispoziţiile enumerate sunt acte administrative cu caracter individual, emise în vedere executării legii. Tribunalul Mureş trebuia să sesizeze , în temeiul prev.art.4 coroborate cu cele ale art.10 din Legea nr.554/2004, instanţa competentă să se pronunţe cu privire la legalitatea acestora.
Întreaga acţiune se întemeiază pe o eronată cunoaştere şi interpretare a actelor normative la care reclamanţii fac referire – art-304 pct.9 Cod pr.civilă. Prin Legea nr.188/1999 se creează cadrul legislativ prin care orice persoană numită într-o funcţie publică beneficiază de anumite drepturi şi obligaţii. OUG nr.192/2002 creează un sistem unitar de salarizare a acestora, ierarhizat pe categorii, clase şi grade, unitar, aplicabil tuturor funcţionarilor publici, în raport cu activitatea depusă şi cu importanţa acesteia.
Pârâta a formulat întâmpinare , prin care a solicitat respingerea ca netemeinic şi nefondat a recursului declarat de reclamanţi.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu , conform cu prev.art.3041, 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea a constatat următoarele:
Prin acţiunea civilă iniţială, cu nr.de 17 reclamanţi au solicitat instanţei : – obligarea pârâtei la plata în favoarea lor a diferenţelor salariale rezultate ca urmare a neîncadrării lor în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003 şi a neaplicării sistemului de salarizare a funcţionarilor publici începând cu acea dată, actualizate la zi cu aplicarea indicelui de inflaţie; – anularea dispoziţiilor de numire în funcţie publică, precum şi a dispoziţiilor ulterioare emise prin care s-a făcut reîncadrarea lor eronată în funcţiile publice în temeiul OUG nr.92/2004 şi în consecinţă încadrarea lor corespunzătoare, în funcţie de salariul pe care trebuia să-l aibă începând cu data la care trebuia să fie numiţi în aceste funcţii.
La ultimul termen de judecată în faţa primei instanţe, un nr.de 13 reclamanţi ( mai puţin cei 5 reclamanţi recurenţi) au depus la dosar un înscris, prin care arată că renunţă la judecarea petitului 1 şi 2 al acţiunii şi solicită ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la încadrarea lor în funcţia publică începând cu data de 15.07.2003, pe baza motivelor arătate în acţiunea formulată.
Prima instanţă a pronunţat hotărârea atacată conform celor solicitate mai sus, constatând renunţarea reclamanţilor la judecarea celorlalte pretenţii, fără a constata, anterior pronunţării , că prin acel înscris nu toţi reclamanţii au renunţat la judecarea petitelor acţiunii iniţiale, astfel că faţă de cei cinci recurenţi instanţa nu s-a pronunţat. Pe de altă parte, înscrisul reprezintă o modificare totală a acţiunii iniţiale, modificare care trebuia comunicată tuturor părţilor împrocesuate pentru ca acestea să-şi exprime punctul de vedere raportat la termenul de depunere a cererii şi la admisibilitatea sa pe fond . Neprocedând astfel, prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, care guvernează procesul civil.
Toate cele arătate mai sus duc la incidenţa motivului de casare prev.de art.312 alin.3 Cod pr.civilă – instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Ca atare, în baza acestui text de lege şi având în vedere decizia nr.XXI/12.06.2006 pronunţată de ÎCCJ – Secţiile Unite, Curtea a admis recursurile declarate, a casat integral sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mureş.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va lămuri cadrul procesual stabilit de unii dintre reclamanţi şi va aprecia modificarea de acţiune depusă, în raport de întreg probatoriul administrat, cu respectarea principiilor enunţate mai sus.
Excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş invocată de pârâtă în cadrul cererii de recurs nu este întemeiată, având în vedere că litigiul dedus judecăţii avea ca obiect, în acţiunea introductivă, plata unor servicii iar raportat la modificările de acţiune (care urmează a fi clarificată cu ocazia rejudecării) o parte din reclamanţi au renunţat la judecarea petitului 2. Prin recursul declarat , recurenţii au solicitat doar admiterea petitului 1 al acţiunii, privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale, nu şi anularea dispoziţiilor de numire în funcţie publică. Urmează ca prima instanţă să-şi verifice competenţa în funcţie de cadrul procesual pe care îl vor stabili reclamanţii.
