Art. 136 Cod procedură penală
Liberarea provizorie sub control judiciar este un drept subiectiv şi o garanţie constituţionalăa inculpatului arestat preventiv. Prin urmare, nu este o simplă oportunitate sau o vocaţie a inculpatului lăsată la aprecierea discreţionarăa instanţei. Exercitarea acestui drept subiectiv este supusă condiţiilor prevăzute de legea penală.
În cauză, în mod corect instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile formale referitore la admisibilitatea în principiu a cererii inculpatului, dar nu sunt îndeplinite şi condiţiile de temeinicie. Sub acest din urmă aspect, instanţa trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală, potrivit cărora acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar este adecvată scopului pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.
În mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege, având în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent, din care rezultă că inculpatul este cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de a diferitelor substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive şi a drogurilor de risc. Activitatea inculpatului s-a desfăşurat pe o perioadă relativ lungă de timp, iar comercializarea acestor substanţe s-a realizat faţă de un număr mare de consumatori din municipiul Piteşti. De remarcat ca această activitate infracţională a fost desfăşurată de către inculpat împreună cu alte persoane cercetate în aceeaşi cauză.
(Decizia penală nr. 738/R/6 Noiembrie 2013)
Prin încheiere nr.1210 din data de 30 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art.160/8a alin. 6 Cod procedură penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a constatat că, la data de 29.10.2013, a fost înregistrată la această instanţă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
În motivarea cererii, petentul – inculpat a arătat că se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta, în cauză sunt opt inculpaţi, iar şase dintre aceştia au fost puşi în libertate, şi că este student în anul II la Facultatea de Drept şi doreşte să-şi continue studiile.
Din dosarul de urmărire penală, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rezoluţia nr.95/07.10. 2013 s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii PAM, zis „S”, PAG, zis „M”, NLM, zis „F”, GIB, zis „C”, BIR, zis „P” pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 16 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi faţă de învinuit pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate în condiţiile art. 33 lit. a C.pen.
Prin ordonanţa nr.96/11.10.2013 s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii MC şi MFC, zis „C” pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 16 din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Prin ordonanţa nr.99/15.10.2013 s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul PAM pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, art. 16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate în condiţiile art. 33 lit. a C.pen.
Prin ordonanţa nr.100/15.10.2013 s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul RFD, zis „M”, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În esenţă, s-a reţinut că inculpaţii au achiziţionat şi apoi au revândut unui număr mare de consumatori din Municipiul Piteşti, inclusiv investigatorilor sub acoperire desemnaţi în cauză, diferite cantităţi de substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar trei dintre inculpaţi, ŞI droguri de risc.
Prin ordonanţele nr.126D/P/2012 din data de 15.10.2013 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., toate în condiţiile art. 33 lit. a C.pen.
De asemenea, la aceeaşi dată, inculpaţii au fost reţinuţi.
Prin încheierea nr.78/CC din 16.10.2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis propunerea DIICOT- Serviciul Teritorial Piteşti şi, în baza art.149/1 şi art. 148 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În speţă a fost îndeplinită condiţia cerută de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.
În cauză au fost audiaţi circa 40 de martori, care i-au indicat pe inculpaţi drept furnizori de substanţe cu efet psihoactiv sau de droguri de risc.
Din transcrierea interceptărilor telefonice şi din depoziţiile martorilor pomeniţi a rezultat întreaga activitate infracţională a inculpaţilor.
În plus, o parte dintre aceştia au vândut substanţe cu efect psihoactiv chiar investigatorilor sub acoperire desemnaţi în cauză.
Din rapoartele de constatare tehnic-ştiinţifică a rezultat faptul că substanţele ridicate de la o parte dintre inculpaţi sunt substanţe psihoactive sau droguri de risc.
În fine, o parte dintre inculpaţi au recunoscut că achiziţionau substanţe psihoactive, însă pentru consum propriu şi doar ocazional împrumutau sau făceau schimb cu alţi consumatori, prieteni de-ai lor.
Instanţa de fond a apreciat că aceste precizări ale inculpaţilor sunt contrazise de probele dosarului, probe pe baza cărora procurorul a întocmit o hartă relaţională care dovedeşte o activitate infracţională decât cea pe care şi-o asumă inculpaţii.
De asemenea, s-a apreciat că în speţă se regăseşte cazul de arestare prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile aflate în cercetare este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu acest ultim aspect, tribunalul a considerat că pericolul concret despre care vorbeşte textul de lege este dovedit de natura şi modalitatea de comitere a faptelor, de amploarea activităţii infracţionale, dar şi de împrejurarea că în foarte multe cazuri destinatarii substanţelor psihoactive au fost elevi de liceu.
În acest context, s-a apreciat că, cel puţin în acest moment, ordinea publică ar fi realmente periclitată prin lăsarea în libertate a inculpaţilor.
S-a apreciat de către prima instanţă că, cel puţin deocamdată, o altă măsură preventivă mai puţin intruzivă nu ar fi suficientă, în condiţiile în care fenomenul necesită o ripostă fermă din partea instituţiilor abilitate.
Fiind un fenomen cu consecinţe sociale nocive şi nebănuite, în condiţiile în care adolescenţi cu vârste din ce în ce mai mici devin dependenţi de astfel de substanţă, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar fi echivalentă cu menţinerea unei surse de aprovizionare a consumatorilor, astfel încât singura măsură de natură să realizeze scopul prev.de art.136 Cod procedură penală este, în acest moment, privarea de libertate.
În plus, jurisprudenţa CEDO a statuat că în cazul săvârşirii unor infracţiuni de o anumită gravitate (cum sunt şi cele din speţă) interesul public este cel care trebuie preponderent ocrotit, caz în care libertatea individuală poate fi restrânsă, chiar suprimată.
S-a apreciat că în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se statuează, în art.5 că individul are dreptul la libertate şi securitate, însă atunci când securitatea societăţii este afectată prin comiterea unor fapte antisociale, libertatea individuală trece pe plan secund.
Prin prezenta cerere, inculpatul a solicitat să fie pus în libertate provizorie sub control judiciar la o perioadă de numai 15 zile de la arestarea preventivă a sa.
Încheierea de arestare preventivă a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, iar instanţa de fond a apreciat că şi în acest moment sunt în vigoare argumentele avute în vedere la arestarea preventivă.
Inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională pe o anumită perioadă de timp, ceea ce a determinat instanţa să aprecieze că dacă ar fi fost pus în libertate la numai aproximativ două săptămâni de la arestare, acesta ar fi tentat să reia săvârşirea acestui gen de infracţiune.
S-a apreciat că menţinerea lui în stare de arest preventiv este determinată şi de gravitatea faptei presupus săvârşite, gravitate ce se materializează prin consecinţele ce le produce asupra adolescenţilor ce sunt determinaţi să consume substanţe etnobotanice, ori droguri.
Totodată, tribunalul a constatat că aspectele personale invocate de inculpat, cel puţin în acest moment, nu pot prima în faţa pericolului pe care acesta încă îl mai prezintă pentru ordinea publică.
Prin urmare, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, instanţa de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în mod greşit prima instanţă a respins cerere de liberare provizorie sub control judiciar pe care a formulat-o.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedre al motivelor invocate şi în conformitate cu disp. art. 385/6 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Liberarea provizorie sub control judiciar este un drept subiectiv şi o garanţie constituţionalăa inculpatului arestat preventiv. Prin urmare, nu este o simplă oportunitate sau o vocaţie a inculpatului lăsată la aprecierea discreţionarăa instanţei. Exercitarea acestui drept subiectiv este supusă condiţiilor prevăzute de legea penală.
În cauză, în mod corect prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile formale referitore la admisibilitatea în principiu a cererii inculpatului, dar nu sunt îndeplinite şi condiţiile de temeinicie. Sub acest din urmă aspect, instanţa trebuie să aibă în vedere disp. art. 136 Cod pr. penală, potrivit cărora acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar este adecvată scopului pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.
În mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege, având în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent, din care rezultă că inculpatul este cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii de comercializare de a diferitelor substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive şi a drogurilor de risc. Activitatea inculpatului s-a desfăşurat pe o perioadă relativ lungă de timp, iar comercializarea acestor substanţe s-a realizat faţă de un număr mare de consumatori din municipiul Piteşti. De remarcat ca această activitate infracţională a fost desfăşurată de către inculpat împreună cu alte persoane cercetate în aceeaşi cauză.
În mod corect a constatat prima instanţă că eliberarea inculpatului în acest moment procesual nu realizează scopul pentru care s-a dispus aplicarea măsurii arestării preventive. Persoana inculpatului prezintă în continuare pericol ridicat pentru ordinea publică, deoarece, în stare de libertate, aduce atingere valorilor sociale specifice unei societăţi democratice.
De remarcat, că recurentul – inculpat a fost arestat la data de 16 octombrie 2013 şi, în consecinţă, durata stării de detenţie provizorie nu este în măsură să satisfacă scopul pentru care s-a dispus o astfel de măsură.
Curtea constată că menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului nu are un caracter excesiv, având în vedere stadiul procesual al cauzei şi probele administrate şi nu se impune aplicarea altor măsuri mai puţin severe de limitare a libertăţii individuale a recurentului.
Nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că alţi inculpaţi în aceeaşi cauză sunt în stare de libertate, deoarece instanţa examinează în concret situaţia fiecărui inculpat. În consecinţă, regula „egalităţii de tratament juridic” invocată de recurentul – inculpat este inaplicabilă în cauză, situaţia fiecărui inculpat fiind diferită în raport cu probele administrate.
Prin Decizia penală nr. 738/R/6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
