Prevederile art. 29 din Legea 47/1992 sunt norme de procedură, pe care instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate, este obligată să le aplice pentru a putea filtra doar acele excepţii care, potrivit legii, pot fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de unica autoritate de jurisdicţie constituţională care este Curtea Constituţională.
Potrivit aceluiaşi text de lege invocat, instanţa de judecată are obligaţia de a respinge ca inadmisibile cererile privind astfel de excepţii, care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 29 alin. 1,2,3 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Curtea de Apel Iaşi, încheiere penală 236/45/2007 din 25 februarie 2009
Examinând cererea formulată de inculpatul P.R.-V. vizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 385 ind.1 alin.2 şi art. 144 alin.1 şi alin.1 ind.1 C.pr.pen., cerere la care au achiesat şi ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, instanţa constată că aceasta este contrară prevederilor art. 29 alin.1 din Legea 47/1992.
Art. 332 alin.4 C.pr.pen. prevede că împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.
Or, în cauză nu s-a pronunţat o astfel de hotărâre.
Potrivit art. 88 alin.1 C.pen., timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate, dar în prezenta cauză instanţa nu a rezolvat acţiunea penală, în sensul prevăzut de art. 345 C.pr.pen., aşa încât incidenţa dispoziţiilor art. 144 alin.1 ind.1 C.pr.pen. nu este oportun a fi examinată.
În aceeaşi ordine de idei, nici excepţia privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 385 ind.1 alin.2 C.pr.pen., prin care se stabilesc hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, pentru a putea face obiectul controlului de constituţionalitate ce ar urma să-l exercite Curtea Constituţională.
Potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată şi modul de exercitare a acestora.
În baza acestei competenţe, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac.
Modul de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se asigura celeritatea procesului penal, principiu recunoscut în dreptul intern şi consacrat la art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În legătură cu condiţiile prevăzute de art. 29 alin. 1,2,3 din Legea nr. 47/1992 republicată – condiţii de admisibilitate a cererii ce vizează o excepţie de neconstituţionalitate – se impune o precizare:
Art. 147 lit. a) din României prevede efectele deciziilor prin care au fost admise excepţii de neconstituţionalitate. Nu se poate reţine că deciziile prin care sunt respinse excepţii de neconstituţionalitate nu produc nici un efect.
A achiesa la o atare opinie, ar însemna a admite lipsa de utilitate a acestor decizii.
Dacă argumentele invocate de autorii excepţiilor sunt aceleaşi ca cele deja cenzurate de autoritatea de jurisdicţie constituţională, soluţia de principiu din aceste decizii, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, au caracter general obligatoriu, în conformitate cu art. 147 (4) din Constituţia României.
Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin.4 C.pr.pen. ( art. 332 alin.3 din reglementarea anterioară) şi respectiv art. 385 ind. 1 al.2 C.pr.pen., prin decizia nr. 129 din 24 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 158 din 16 iulie 1997, decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 1062 din 28 noiembrie 2005, în sensul respingerii acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, curtea de apel a respins cererea formulată de inculpaţi privind sesizarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 385 ind. 1 alin. 2 C.pr.pen. şi art. 144 alin. 1 şi alin.1 ind.1 C.pr.pen.
