Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 215/R din 23 ianuarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 1774 din 06.11.2012 A Tribunalului Maramureş. a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea N.O.A. în contradictoriu cu prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi în consecinţă s-a dispus anularea Deciziei nr. 227 din 11.07.2011 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş. reîncadrarea reclamantei pe postul inspector de specialitate gr. II gradaţia 3.
A fost obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate. majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta. începând cu data încetării contractului – 18.07.2011 şi până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 227/11.07.2011 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş s-a dispus ca începând cu data de 18.07.2011. contestatoarei îi încetează contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată. conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din Legea nr. 53/2003 la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
În cuprinsul deciziei se aminteşte de reducerea posturilor de execuţie vacante şi de Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2305/27.06.2011 prin care se aprobă structura organizatorică a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş. însă angajatorul nu invocă ca şi temei de drept art. 65 alin. 1 Codul muncii pentru încetarea contractului individual de muncă. drept urmare concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului determinată de desfiinţarea postului ocupat de salariat nu
poate face obiectul analizei de faţă întrucât angajatorul nu poate modifica temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.
Contestaţia poate fi analizată doar prin prisma temeiului de drept invocat de angajator. reţinut în decizie. respectiv încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j) Codul muncii – la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Potrivit contractului individual de muncă între părţi au existat raporturi juridice de muncă începând cu 17.12.2007 până la data organizării concursului; se precizează perioadă determinată.
Raporturile de muncă au continuat din 2007 şi până în prezent. ceea ce dovedeşte faptul că adevărata natură a contractului de muncă este una pe durată nedeterminată întrucât au continuat să se desfăşoare şi după împlinirea celor 18 luni expres prevăzute de art. 82 al. 1 Codul muncii.
Întrucât contractul individual de muncă a continuat până în prezent iar angajatorul nu a încheiat contract individual de muncă cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. contractul individual de muncă pe durată determinată fiind o derogare de la regula prevăzută la art. 12 al. 1 Codul muncii. s-a apreciat că acest contract individual de muncă a fost încheiat între părţi pe durată nedeterminată.
Aşadar. încetarea de drept a contractului individual de muncă (art. 55 lit. a) Codul muncii coroborat cu art. 56 al. 1 lit. j). respectiv la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată. este nelegală.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale solicitate de contestatoare. prin Decizia nr. XL ( 40 ) din 7.05.2007 în dosarul nr. 10/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statornicit că în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii angajatorilor. potrivit art. 269 alin. 1 Codul muncii. daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea. contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Contestatoarea nu a făcut dovada existenţei unor astfel de clauze în contractul individual de muncă. fiind vorba de o răspundere contractuală.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş. solicitând modificarea în parte a sentinţei atacate ca fiind nelegală şi netemeinică. iar pe cale de consecinţă respingerea acţiunii şi menţinerea Deciziei nr. 227/11.07.2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş. ca fiind legală şi temeinică.
În motivarea recursului. pârâtul a arătat că instanţa de fond în mod eronat a anulat decizia ce concediere şi a dispus reîncadrarea reclamantei cu plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate. majorate şi actualizate de la data concedierii şi pana la efectiva reîncadrare.
În acest sens s-a făcut trimitere la Decizia nr. 40/07.05.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii. declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin.1 din Codul muncii în legătura cu daunele morale pretinse de salariaţi în cadrul litigiilor de referitoare la atragerea răspunderii materiale a angajaţilor.
Pentru a fi angajata răspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile. respectiv fapta ilicita a angajatorului. prejudiciul şi legătura de cauzalitate.
Contractul individual de munca nu prevede acordarea daunelor morale reclamantului.
Prin urmare. apreciază recurentul ca instanţa de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind daunele morale şi cheltuielile de judecata care nu au fost dovedite.
Pentru o viziune de ansamblu asupra spetei arată faptul ca. reclamanta a fost angajat în funcţia de casier trezorerie. pe perioada determinata. conform Deciziei nr. 224/13.07.2005. încheindu-se
Contractul individual de munca nr. 958/13.07.2005.
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de 15.07.2005 până la întoarcerea titularului de post.
Având în vedere deficitul de personal din cadrul D.G.F.P Maramureş. generat de încetarea
raporturilor de munca ale unor salariaţi. s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe perioada determinata pe funcţia de inspector specialitate debutant la Compartimentul trezorerie şi publică.
Ulterior prin Decizia nr. 449/29.08.2008 reclamanta promovează în gradul profesional imediat superior debutantului de inspector specialitate gr. IV. în urma concursului organizat pentru promovare în grad profesional.
Prin Decizia nr. 227/11.07.2011 reclamantei i-a încetat contractul de munca de drept. ţinând cont de Nota Direcţiei de Organizare şi Resurse Umane din cadrul A.N.A.F Bucureşti nr. 938551/09.06.2011 din conţinutul căreia rezulta ca toate posturile de execuţie vacante au fost reduse.
Pârâta mai arată că deciziile mai sus menţionate nu au fost contestate de către reclamanta dându-şi tacit acordul cu privire la prelungirea contractului.
Prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de 07.06.2011) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene. noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de 15.07.2011. ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2289/27.06.2011 până la data de 01.08.2011.
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011. modificat prin O.P.A.N.A.F. nr.2365/2011:
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 Direcţia Generala de Organizare şi Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/09.06.2011 prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcţii care vor fi predate obligatoriu pana la data de 10.06.2011 nu se vor lua în calcul posturile de execuţie vacante existente la acea data. posturile de execuţie vacante fiind doar cele preluate de la unităţile desfiinţate.
Raţiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea ca nu sunt bugetare şi ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea şi completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala. cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F nr. 2262/23.06.2011 s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene. posturile repartizate şi aprobate pentru D.G.F.P. Maramureş fiind în număr de 489. nefiind incluse şi posturile vacante. ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel. având în vedere Nota nr. 938.551/09.06.2011 la data de 20.06.2011 s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art. 75 alin.1 din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituţiei. ocupând un post pe perioada determinata (post vacant). neavând calitate de funcţionar public. Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat. din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia”.
Astfel. având în vedere reorganizarea instituţiei. faptul ca reclamantul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata. acesta fiind desfiinţat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2262/23.06.2011. modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr. 2305/21.06.2011. contractul individual de munca a încetat de drept. nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
Fata de cele prezentate mai sus învederează instanţei de judecata faptul ca din punct de vedere al formei şi al fondului actele emise în prezenta cauza sunt la adăpost de orice critica. fiind întocmite cu respectarea normelor legale.
În prezenta cauza nu se poate face vorbire de existenta unor acte nule. ci dimpotrivă acestea au fost întocmite cu respectarea riguroasa a textului de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Decizia nr. 227/2011. emisă de pârât reprezintă o dispoziţie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art. 56 alin. 1 lit. i C.muncii. după cum rezultă în mod expres din acest act. care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părţi. pe durata determinată.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtului privind încetarea raporturilor de muncă dintre părţi prin concediere în baza art. 65 C.muncii. ca urmare a necesităţii încadrării unităţii în limitele bugetare şi în schemele de personal aprobate. având în vedere faptul că Decizia nr.
227/2011 menţionează extrem de clar măsura de încetare cu reţinerea dispoziţiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a şi art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situaţie Curtea nu poate primi susţinerile pârâtului privind considerarea deciziei nr. 227/2011 ca o măsură de concediere. fiind de observat că nici în recurs pârâtul nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta lipseşte. conform art. 84 alin. 2 Codul muncii. pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecinţa anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deţinut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate. fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei. din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Aşa fiind. având în vedere considerentele expuse. nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ.. în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ.. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat. urmând a fi menţinută ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ.. recurentul va fi obligat să plătească intimatei N.O.A. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. reprezentând onorariu avocaţial.
