Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC G. SA, pentru ca, în urma probelor ce le va administra, instanţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 22.049.006 lei, cu titlu de dividende datorate pentru anul 1998, precum şi la plata sumei de 19.114.005 lei, reprezentând dobânzi pentru neplata dividendelor la termenul scadent.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este acţionar în numele statului la societatea pârâtă şi, conform Legii nr. 31/1990, are dreptul la plata dividendelor.
Aceeaşi reclamantă a mai susţinut că pârâta nu i-a achitat dividendele care i se cuvin pentru exerciţiul financiar al anului 1998 la termenul scadent, solicitând totodată dobânzi calculate la nivelul taxei de scont practicate de B.N.R.
La dosar pârâta a depus o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei în totalitate, susţinând că, în ceea ce priveşte dividendele datorate pe anul 1998, ea i le-a achitat, iar în ceea ce priveşte obligarea sa la plata de dobânzi calculate pentru plata cu întârziere a acestor dividende, consideră că nu le datorează atâta vreme cât nu este prevăzut un termen de plată pentru dividendele aferente capitalului de stat şi nici pentru cele datorate capitalului privat.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 1434 din 28.05.2002 a Secţiei comerciale şi de administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, prima instanţă a arătat că pârâta a achitat reclamantei cu ordinele de plată din 30.08.2001 şi din 20.09.2001 suma de 22.049.006 lei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1998.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect plata de dobânzi calculate la nivelul taxei de scont practicate de B.N.R., tribunalul a reţinut că în speţă nu rezultă o întârziere la plată pentru dividendele aferente capitalului de stat sau capitalului privat, astfel că nu se pot acorda daune moratorii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Recurenta a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990, republicată, A.G.A. este obligată, printre altele, să discute, să aprobe sau să modifice bilanţul după ascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor şi să fixeze dividendele.
Reclamanta a mai arătat că ea a lăsat la dispoziţia societăţilor comerciale un termen de plată util, 15.04.1999, termen care coincide şi cu data aprobării bilanţului contabil de către adunarea generală a acţionarilor reclamantei.
S-a mai susţinut că în cadrul obligaţiilor comerciale, în cazul întârzierii lor, se datorează dobânzi cu caracter de daune-interese moratorii care au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea executării obligaţiei.
S-a solicitat de către reclamantă admiterea recursului său şi, în consecinţă, modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 19.114.055 lei cu titlu de dobândă datorată pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1998.
Pârâta a depus o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Curtea, verificând motivul de recurs invocat, a constatat că acesta este nefondat, în sensul celor ce vor fi arătate în continuare.
Este de necontestat faptul că recurenta, în calitate de reprezentantă a statului, are dreptul să primească dividende şi majorări care urmează a fi făcute venituri la bugetul de stat.
Potrivit art. 6 din H.G. nr. 867/2000 referitor la transferul acţiunilor deţinute de stat la societatea pârâtă, din administrarea EP.S. în administrarea Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 503/2000, penalităţile şi majorările de întârziere aferente tuturor obligaţiilor bugetare neprezentând debite la buget, aşa cum sunt definite în art. 1 din O.G. nr. 11/1996, modificată prin O.G. nr. 113/1999, datorate de societatea comercială la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se anulează.
Or, dacă aceste obligaţii, devenite debite faţă de bugetul de stat, au fost anulate, implicit, aşa cum bine a reţinut şi prima instanţă, intimata nu mai poate fi obligată la plata daunelor-interese moratorii în valoare de 19.114.055 lei, calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor către reclamantă.
Referitor la natura juridică a dividendelor este de arătat că prin actele normative edictate după data de 1 ianuarie 1995 nu s-a mai prevăzut un termen de plată a dividendelor. împrejurarea că legiuitorul nu a mai considerat necesar să stabilească un termen de plată al dividendelor rezultă şi din cuprinsul O.G. nr. 391/1995, act normativ care a reglementat în mod amănunţit problema dividendelor şi a impozitului pe dividende şi în care nu se prevede termen de plată pentru dividendele aferente capitalului de stat şi nici pentru cele aferente capitalului privat.
Rezultă, deci, că după data de 1 ianuarie 1995, în cazul în care dividendele aferente unui an se plătesc în anul următor celui în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată al impozitului pe dividende coincide cu data plăţii efective a dividendelor.
în speţă, neexistând un termen legal de plată al dividendelor, rezultă că intimata a făcut plata acestora în termen, situaţie faţă de care ea nu datorează majorări de întârziere cu titlu de daune-interese moratorii.
Faţă de cele ce preced, Curtea a considerat recursul nefondat şi, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., 1-a respins ca atare.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 2503 din 9.09.2002
