Prin sentinţa nr. 317/C/2002, Tribunalul Argeş a respins acţiunea reclamantei prin care aceasta solicitase obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cum-părare având ca obiect un spaţiu comercial şi la plata de daune cominatorii.
Soluţionând recursul reclamantei, Curtea de Apel Piteşti a admis calea de atac, a modificat sentinţa, în sensul că a obligat pe pârâtă la vânzarea spaţiului comercial şi la daune cominatorii pe zi de întârziere până la încheierea contractului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâta este societate pe acţiuni cu capital majoritar de stat şi avea obligaţia să întocmească liste cu activele disponibile pe care să le afişeze la sediul Camerei de Comerţ (art. 13). Constituie un activ disponibil, în sensul art. 12 lit. a din Legea nr. 133/1999, şi acela utilizat de I.M.M.-uri în baza unui contract de închiriere, de locaţie de gestiune sau de asociere în participaţiune.
Reclamanta căreia i s-a închiriat spaţiul în litigiu face parte din categoria întreprinderilor mici în sensul art. 4 din lege, atât în ceea ce priveşte numărul de salariaţi, cât şi cifra de afaceri, iar activitatea desfăşurată de ea se încadrează, potrivit C.A.E.N., în aceea de „prestări de servicii”.
Reţinând şi că reclamanta a fost beneficiara unui contract de închiriere începând cu data de 29 ianuarie 2001 a spaţiului în litigiu şi fiind îndeplinite celelalte condiţii ale Legii nr. 133/1999, acţiunea de obligare a pârâtei la vânzarea activului disponibil este întemeiată, în speţă fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1075 şi urm. C. civ.
C.A. Piteşti, decizia nr. 579/R-C/24.06.2002
