ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.10.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .2010, reclamantul PV a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General pronunţarea unei încheieri irevocabile, prin care să fie obligat pârâtul la plata unei amenzi civile către stat, pe zi de întârziere, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 144/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 26409/3/2007, definitivă şi irevocabilă, la plata daunelor-interese pentru prejudiciile cauzate prin neîndeplinirea obligaţiilor şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin titlul executoriu paratul a fost obligat la emiterea unei noi dispoziţii motivate prin care să restituie reclamantului cota de 1 din apartamentul nr. 271 situat în Bucureşti, sector 2, în favoarea reclamantului.
Reclamantul a somat pârâtul prin intermediul BEJ PS să-şi execute obligaţiile, fără a rezultat.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 5803 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 13.09.2010 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece din adresa nr. 1124/09.09.2010 rezultă că reclamantul trebuie să completeze dosarul cu specială nr. 117/2002 emisă de BNP MV şi cu act de identitate valabil cu domiciliul şi CNP-ul, la dosarul administrativ aflându-se copie xerox a procurii şi copie de pe paşaport.
Referitor la capătul de cerere privind plata de daune-interese s-a solicitat respingerea ca inadmisibil, în prealabil invocându-se lipsa precizării cuantumului şi lipsa timbrajului pentru acesta. Pârâtul a argumentat pe larg în apărare solicitarea de respingere a acestui capăt de cerere, cu referire la dispoziţiile legale incidente şi la doctrină.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 C.pr.civ.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, considerându-le pertinente, concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.
In cadrul acestei probe s-au depus următoarele: sentinţa civilă nr. 144/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 26409/3/2007, decizia nr. 519/23.01.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa civilă nr. 945F/15.11.2004 a Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă, decizia civilă nr. 83A/29.03.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, copia cărţii de identitate a reclamantului, somaţie si copie după procesul verbal al executorului judecătoresc, adresa nr. 1124/09.09.2010, notificare nr. 6430/2001, referat din 04.02.2004, copii ale înscrisurilor din dosarul administrativ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13.09.2010 instanţa a luat act de cererea de renunţare a reclamantului la capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune-interese, fiind dovedit dreptul av. BA de a face acte de dispoziţie în baza contractului de asistenţă juridică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 144/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 26409/3/2007, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă în condiţiile art. 374 raportat la art. 269 C.pr.civ. pârâtul Primarul General al Municipiului Bucuresti a fost obligat să emită o dispoziţie motivată prin care să restituie reclamantului PV cota de 1 din apartamentul nr.271 situat în Bucureşti, sector 2.
Întrucât pârâtul nu şi-a îndeplinit de bunăvoie această obligaţie, reclamantul a deschis dosar de silită, pe rolul BEJ PS fiind înregistrat dosarul nr. 344/2010. BEJ a notificat debitorul la data de 30.04.2010 să emită o nouă dispoziţie în termen de 10 zile de la primirea notificării, însă pârâtul nu s-a conformat. Prin urmare, reclamantul s-a adresat instanţei, în temeiul art. 5803 C.pr.civ, solicitând pronunţarea unei încheieri prin care pârâtul să fie obligat la plata unei amenzi civile de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei .
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârât (f.29), acesta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, deoarece reclamantul nu a depus la dosarul administrativ procura specială în original şi actul de identitate valabil cu domiciliul şi CNP-ul, astfel cum i s-a solicitat de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. Instanţa reţine că s-a depus la dosarul de fond actul de identitate şi o procură specială din cuprinsul căreia reiese că reclamantul a împuternicit-o pe sora sa ca în numele şi pe seama acestuia să se îndeplinească toate formalităţile necesare la organele competente în vederea revendicării dreptului său de proprietate asupra cotei de 1 din imobilul mai sus menţionat.
Prin urmare, având în vedere că aceste acte existau la momentul soluţionării dispoziţiei nr. 2988/2004 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 era datoare să lămurească această împrejurare mai înainte de emiterea dispoziţiei, iar după tranşarea acestui aspect prin intermediul hotărârilor pronunţate cu privire la dispoziţia nr. 2988/2004, prin care s-a reţinut calitatea activă a reclamantului şi faptul că s-a dovedit calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat notificarea, pârâtul nu mai poate lua în discuţie calitatea de reprezentant, problema fiind deja tranşată de instanţele judecătoreşti.
Cu privire la celelalte apărări, instanţa reţine că pârâtul nu a făcut dovada notificării reclamantului cu privire la celelalte lipsuri, deşi, atâta timp cât împotriva sa există un titlu executoriu, pârâtul este obligat să procedeze din oficiu la executarea titlului sau la interpelarea persoanei interesate pentru completarea înscrisurilor.
În cadrul procedurii sumare de faţă, instanţa nu poate statua asupra fondului, debitorul având deschisă calea contestaţiei la executare, ci doar poate aprecia asupra aparenţei drepturilor şi obligaţiilor aflate în joc şi de a verifica formal existenţa identităţii între persoana debitorului din titlul executoriu şi pârâtul chemat în judecată pentru a fi obligat la plata amenzii civile. Pe de altă parte este evident că argumentele din întâmpinarea pârâtului tind la lipsirea de efect a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile învestite cu formulă executorie.
În nenumărate cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie prin neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti, încălcare din cauza faptului că statul, prin organele sale, nu a depus toate eforturile necesare pentru executarea întocmai a titlurilor executorii (cauza Dobre c. României, hotărârea din 15 martie 2007; cauza Durdan c. României, hotărârea din 26 aprilie 2007).
În cauza Ghiga c. României, hotărârea din 25 noiembrie 2008, Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza faptului că după obligarea unei autorităţi publice la restituirea unui teren, Guvernul, parte a aceleiaşi administraţii, a luat o hotărâre împotriva executării hotărârii judecătoreşti prin transferarea terenului în proprietatea publică a statului, ce dovedeşte lipsa de coordonare între diverse organe ale administraţiei, imputabilă Statului, care a împiedicat reclamanta să se bucure de terenul său mai mult de 8 ani. Curtea a reţinut că îi revenea Consiliului local, debitor al obligaţiei de restituire, sarcina de a introduce o contestaţie la executare sau orice altă acţiune, cu scopul de a stabili imposibilitatea de executare, ori de a găsi alte mijloace pentru a îndeplini obligaţiile decurgând din hotărârea în cauză.
Având în vedere că la dosarul cauzei există un titlu executoriu valabil, o hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească definitivă şi irevocabilă învestită cu formulă executorie, care obligă pârâtul să emită o dispoziţie prin care să restituie reclamantului o cotă din dreptul de proprietate asupra unui imobil, pentru a evita ca, prin lipsa de coordonare şi prin tergiversarea soluţionării unor cereri de către autorităţi, numeroase persoane să fie lipsite vreme îndelungată de atributele pe care le conferă dreptul de proprietate asupra bunurilor, instanţa urmează să admită cererea reclamantului.
Potrivit art. 5803 C.pr.civ. dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Constatând îndeplinite condiţiile legale, faţă de aparenţa dreptului în favoarea reclamanului şi de perioada cursă de la data de rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii care constituie titlu executoriu, mai mult de doi ani, instanţa va admite cererea şi în temeiul art. 5803 C.pr.civ. va obliga pârâtul –Municipiul Bucureşti prin Primarul General, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 50 de lei pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 144/24.01.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 26409/3/2007.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâtul-debitor la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru de 8 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, achitate de către reclamant.
