Prin efectuarea de gărzi, durata normală a timpului de muncă şi a celui de odihnă prevăzute de C.muncii nu sunt respectate. Însă legislaţia specifică sistemului sanitar cuprinde norme imperative speciale ce înlătură de la aplicare dispoziţiile dreptului comun în materia raportului de muncă.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1210 din 1 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 740/12.04.2011 Tribunalul Galați a respins excepția lipsei calității de reprezentant.
A respins acțiunea formulată de reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. Galați, ca nefondată.
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul B.M. a chemat în judecată civilă pe pârâtul S.C.J.U., solicitând ca, în baza probelor administrate, să fie obligat să respecte prevederile art. 4 din O.M.S. nr. 870/2004, în sensul includerii în programul de pârâtă a unui număr de 20 ore gardă lunar și, în consecință, să respecte timpul de muncă și cel de odihnă, conform contractului individual de muncă și a fișei postului.
A arătat în motivarea cererii că potrivit O.M.S. nr. 870/2004 „timpul normal de lucru pentru medici este de 7 ore/zi, respectiv 35 ore/săptămână, programul de lucru fiind continuu sau divizat. Potrivit art. 4 din același ordin „în unitățile sanitare publice cu paturi medicii care lucrează în secțiile sau compartimentele cu paturi asigură activitatea în cadrul timpului de muncă de 7h în medie pe zi astfel:
a) pentru spitalele clinice, universitare:
– activitatea curentă de 6 ore în cursul dimineții în zilele lucrătoare;
– 20 ore de gardă lunar.
Potrivit art. 42 din O.M.S. nr. 870/2004 „orele de gardă efectuate în afara programului normal de lucru și salarizate conform prevederilor prezentului regulament se includ în veniturile salariale brute lunare în funcție de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei”.
Din prevederile acestui articol se înțelege că:
– există gărzi efectuate în afara programului de lucru;
– acestea nu sunt reglementate decât în sensul plății acestora și nu al efectuării lor, ceea ce lasă posibilitatea angajatorului de a dispune efectuarea lor peste durata normală a timpului de lucru, aducând grave prejudicii medicilor cărora li se impune practic să efectueze peste cele 20 ore de gardă obligatorie încă aproximativ 80-85 ore/lună, ceea ce reprezintă practic peste o jumătate de normă în plus.
Ori, potrivit prevederilor Regulamentului intern al spitalului „munca suplimentară se efectuează numai din dispoziția angajatorului, cu acordul salariatului și numai în anumite cazuri. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 117 alin (2) C.muncii – suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Potrivit fișei postului asigură atât contravizita și gărzile în secție, potrivit graficului de muncă stabilit de către medicul șef de secție, precum și consultații în ambulatoriu.
Reclamantul își îndeplinește atribuțiile de serviciu așa cum sunt ele prevăzute în fișa postului și în Contractul Individual de Muncă, iar peste acestea este obligat să mai efectueze încă 80-85 ore de gardă în afara programului de muncă.
De altfel, la sesizarea sa de către ITM cu privire la această situație în care se află nu doar el ci și alți colegi, ITM-ul a răspuns că într-adevăr durata normală a timpului de lucru este cea indicată, dar că „datorită lipsei de personal din cadrul S.C.J.U., toți medicii efectuează program suplimentar de lucru, asigurând liniile de gardă obligatorii ale unității”. Totodată inspectorii de muncă au recomandat în scris conducerii unității ca munca suplimentară să se efectueze numai cu acordul salariaților.
înțelege că pentru continuitatea asistenței medicale trebuie asigurat serviciul de gardă însă nici chiar 80-85 ore peste norma legală de ore de gardă. Consideră că, așa cum e prevăzut și în art. 44 din O.M.S. nr. 870/2004, este de datoria șefilor de secție și a conducerii unității, care aprobă acest program de gărzi, să găsească o soluție cât mai bună, întrucât aceasta este responsabilitatea lor în calitatea de angajatori.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul B.M. este salariatul pârâtului începând cu data de 03.10.1991, îndeplinind funcția de medic în cadrul secției cardiologie, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă aflat la fila 30 dosar. Drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute atât în contractul individual dar și-n fișa postului (fila 12 dosar), regulamentul de ordine interioară, legislația specifică sistemului sanitar.
Nemulțumirea reclamantului vizează nerespectarea timpului de muncă de către angajator.
Potrivit O.M.S. nr. 870/2004, programul de lucru al medicilor încadrați în unitățile publice din sectorul sanitar este de 7 ore în medie pe zi, program ce poate fi continuu sau divizat. Astfel, în cadrul spitalelor clinice, cum este și cazul pârâtului, medicii au obligația de a desfășura activitate curentă de 6 ore în cursul dimineții în zilele lucrătoare și 20 de ore de gardă lunar. Prin urmare, cele 6 ore/zi și 20 ore gardă reprezintă norma de bază pentru acoperirea salariului de bază.
însă, și după expirarea duratei normale a timpului de muncă, asistența medicală este asigurată în mod continuu. Acest lucru se realizează prin serviciul de gardă. Ordinul emis de Ministerul Sănătății mai sus menționat prevede în art. 22 și următoarele modul în care se realizează continuitatea asistenței medicale. Orele astfel efectuate în zilele de repaus săptămânal și în zilele în care potrivit legii nu se lucrează se plătesc cu un spor de 100%, iar gărzile efectuate în cursul săptămânii se plătesc cu un spor de 50% din tariful orar al funcției de bază.
Orele de gardă efectuate în afara programului normal nu sunt considerate ore suplimentare, însă se includ în veniturile salariale brute lunare în funcție de care se determină numărul de puncte realizat în fiecare lună, pe baza cărora se determină cuantumul pensiei.
Fișele colective de prezență și situația centralizată a orelor de gardă depuse la dosar de către pârât atestă efectuarea de către reclamant a gărzilor pentru asigurarea continuității asistenței medicale. Acesta, așa cum rezultă din acțiunea formulată, dorește să nu mai efectueze ore de gardă (în afara celor 20 obligatorii) pentru asigurarea continuității asistenței medicale.
însă art. 40 din O.M.S. nr. 870/2004 prevede în mod expres situațiile în care medicii sunt scutiți de a fi incluși în graficul de gărzi (atât despre cele incluse în programul normal de lucru dar și-n afara acestuia). Astfel, sunt excluși pensionarii de invaliditate de gradul III, femeile gravide începând cu luna a 6-a și cele ce alăptează și medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical. Reclamantul nu a făcut nicio dovadă că s-ar încadra în una din aceste situații.
în aceste condiții, nu poate fi exclus de la efectuarea gărzilor necesare asigurării continuității asistenței medicale.
Este adevărat că, prin efectuarea acestor gărzi, durata normală a timpului de muncă și a celui de odihnă prevăzute de C.muncii nu sunt respectate. însă, legislația specifică sistemului sanitar cuprinde norme imperative speciale ce înlătură de la aplicare dispozițiile dreptului comun în materia raporturilor de muncă.
Instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art. 120 C.muncii , munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
Ca urmare, art. 42 alin. (1) din O.M.S. nr. 870/2004 nu se referă la orele de gardă efectuate în timpul programului normal de muncă, ci tocmai la celelalte ore de gardă, care sunt efectuate în afara programului normal de muncă, în vederea asigurării continuității actului medical dispozițiile art. 22 fiind neechivoce: „(1) Continuitatea asistenței medicale se asigură prin serviciul de gardă”.
Următoarele articole din O.M.S. nr. 870/2004 stabilesc modul prin care se asigură efectuarea orelor de gardă astfel că cererea reclamantului prin care solicită să efectueze doar un număr de 20 ore de gardă lunar nu poate fi primită.
De altfel, același Ordin prevede clar care sunt categoriile de personal scutite de a fi incluse în graficul de gărzi (art. 40), reclamantul neîncadrându-se în aceste excepții, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Intenția legiuitorului de a asigura continuitatea serviciului medical este clară, iar necesitatea acestei reglementări rezultă din specificul meseriei de medic și din necesitatea asigurării accesului populației la servicii medicale de urgență, indiferent de momentul apariției urgenței medicale: pe timpul nopții, la sfârșit de săptămână, în zilele de sărbătoare legală, etc.
Este evident că actul medical nu poate fi programat strict în cele 8 ore de lucru/zi, astfel încât medicii, prin natura profesiei, trebuie să fie la dispoziția pacienților ori de câte ori este necesar, acesta fiind motivul pentru care este organizat serviciul de gardă.
Având în vedere că orele de gardă nu au regimul juridic al orelor suplimentare – art. 42 alin. (1), „Orele de gardă nu sunt considerate ore suplimentare și nici cumul de funcții” – dispozițiile legale din C.muncii referitoare la munca suplimentară nu sunt aplicabile. Astfel, nu este necesar acordul medicului pentru planificarea lui în graficul de gărzi.
Potrivit art. 39 alin. (2) C.muncii salariatul are obligația de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă precum și de a respecta disciplina muncii.
Potrivit fișei postului, reclamantul are obligația de asigura gărzile în secție potrivit graficului de muncă stabilit de către medicul șef de secție.
în consecință, interpretarea primei instanțe a dispozițiilor speciale înscrise în O.M.S. nr. 870/2004 este corectă.
(Judecător Alina Savin)
