O asociaţie de nu poate încheia contracte de prestări de servicii cu persoane fizice pentru funcţiile de preşedinte, respectiv îngrijitor, decât dacă serviciul prestat este determinat, executat printr-o singură prestaţie sau dacă timpul pentru care prestează serviciul respectiv este limitat. In situaţia în care activităţile urmărite a fi îndeplinite sunt regulate, desfăşurate pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă, este necesară încheierea unor contracte individuale de muncă.
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE Dosar nr. 13664/211/2011
DECIZIA CIVILĂ NR.399/R/2012
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Instanţa constituită din: PREŞEDINTE : .. JUDECĂTOR : ..
JUDECĂTOR : ..
GREFIER : ..
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta ASP împotriva sentinţei civile nr.15347/10.10.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, având
ca obiect plângerea contravenţională formulată de recurentă împotriva procesului verbal de contravenţie întocmit de intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor şi concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N Ţ A
Prin sentinţa civilă nr.15347/10.10.2011 pronunţată în dosarul nr.13664/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul ASP împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CJ, nr. 013349 întocmit la data de
28.04.2011 de reprezentanţii intimatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CJ, nr. 013349 întocmit la data de 28.04.2011 de reprezentanţii intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj a fost sancţionată contravenţional petenta ASP pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reţinut că la data de 28.04.2018 o echipă de control a I.T.M. Cluj s-a deplasat la sediul petentei şi a reţinut, în urma acţiunii de control întreprinse şi din verificarea documentelor puse la dispoziţie de către administrator,
că pentru persoanele Bogdan Lucreţia, Cupei Mariana şi Lăzăreanu Marina nu au fost încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activităţii aşa cum prevede art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 .
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului
(cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, Anghel c. României, s.a.), materia contravenţională a fost privita ca încadrându-se in noţiunea de “acuzaţie in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecinţa, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenţionala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzaţii de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenţie, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanţiile prevăzute de
art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispoziţiile paragrafului 2, privitor la
prezumţia de nevinovăţie.
Instanţa reţine că în conformitate cu jurisprudenţa Curţii, înţelesul noţiunii de „prezumţie de nevinovăţie” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârşit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
In acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depăşească în folosirea lor în materie penală, instanţa consideră ca una din limitele pana la care poate sa acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea
personala a faptei de către agent. Astfel, în situaţia in care fapta este constatata personal, cum este şi situaţia în cauza de faţă – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
În cauză, instanţa procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a contravenţiei constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din acelaşi act
normativ şi că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 din OG 2/2001.
Mai mult, instanţa reţine că petentul nu a contestat legalitatea procesului- verbal, singurele obiecţiuni formulate de aceasta vizând temeinicia procesului-
verbal.
Pe cale de consecinţă, instanţa constată că procesul-verbal de constatare a contravenţiei atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumţia de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine situaţia de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenţie.
În ceea ce priveşte susţinerile petentei, conform cărora pentru activitatea desfăşurată de persoanele menţionate în actul constatator a încheiat cu acestea, contracte de prestări servicii în temeiul Codului civil, acestea fiind suficiente, instanţa reţine următoarele aspecte.
Astfel, prin Legea 577/2003 au fost abrogate articolele care reglementau convenţiile civile de prestări servicii din Legea 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.
Ca atare, singurul temei al unor asemenea convenţii civile este dreptul
comun: Codul civil – contractele de locaţiune a lucrărilor, articolele 1470-1477. Singurele condiţii pe care le impune legea civilă sunt “întreprindere determinată” şi “timp mărginit” (articolul 1471). Nu există nici măcar cerinţe privind forma scrisă, ceea ce înseamnă că astfel de convenţii pot fi încheiate şi verbal (ca simple contracte solo consensu).
Însă, a considera că aceste prevederi se aplică generic, fără nici o distincţie, duce nemijlocit la eludarea întregii legislaţii a muncii al cărei scop este să remedieze dezechilibrul natural între salariat şi angajator, derivat din puterea lor diferită de negociere, radical în defavoarea salariatului.
Cum, pentru orice angajator, contractul individual de muncă implică o
seamă de costuri suplimentare, precum şi restricţii în ceea ce priveşte relaţia cu
salariatul, acceptarea validităţii acestor convenţii civile echivalează cu desfiinţarea în practică a contractului individual de muncă.
Codul muncii are caracterul unei legi speciale faţă de Codul civil, în ceea ce priveşte munca.
Or, specialia generalibus derogant – normele speciale derogă de la cele generale. Aşadar, regulile care guvernează relaţiile de muncă sunt cele din legislaţia muncii – Codul muncii şi legile speciale care reglementează relaţiile de muncă – şi, în măsura în care acestea nu acoperă anumite cazuri, sunt completate cu cele din legislaţia civilă
conform articolul 295 din Codul muncii.
Acelaşi cod al muncii sancţionează contravenţional angajatorul care primeşte la muncă persoane fără încheierea unui contract individual de muncă (articolul 276 (1) e)). Evident că angajatorii care folosesc unor persoane cu
care nu au încheiat contracte de muncă au invocat şi vor invoca aplicabilitatea Codului civil. Totuşi, această apărare nu poate fi acceptată pentru motivele descrise mai sus. A o accepta înseamnă a se considera că munca “la negru” e un simplu contract civil de prestări servicii, încheiat verbal prin simplul acord al părţilor, conform Codului civil.
Recurenta ASP a declarat recurs legal împotriva sentinţei civile nr.15347/10.10.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea
recursului pentru motivele expuse mai pe larg prin precizarea la recurs..
Prin precizarea la recurs, depusă la fila 7, recurenta solicită casarea sentinţei civile nr.15347/10.10.2011 ca nelegală şi netemeinică, trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de fond conform art. 312 alin. 3 C.pr.civ., modificarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, să se admită plângerea contravenţională.
Se arată de către recurentă, cu privire la revocarea mandatului de reprezentare şi nesusţinerea plângerii formulate, că preşedintele Asociaţiei de proprietari d-l Popa Marius şi-a dat demisia din funcţia deţinută în iunie 2011, dânsul fiind cel care a încheiat contractil de asistenţă juridică şi a semnat împuternicirea avocaţială. În acest moment nu există încă, din punct de vedere legal, ales alt preşedinte, care să renunţe la plângerea formulată sau să revoce mandatul avocatului.
De asemenea, cu privire la contravenţii, se arată că legea care stă la baza
asociaţiilor de proprietari este 230/2007, care permite optarea pentru un contract individual de muncă sau convenţie de prestări servicii. Nu există în nici un act normativ obligativitatea de a fi încheiate doar contracte de muncă de către asociaţia de proprietari cu persoanele fizice sau juridice u care au raporturi de muncă. La momentul la care au fost încheiate convenţiile, cenzorul ASP era Federaţia Asociaţiilor de Proprietari Cluj-Napoca, care avea obligaţia de a verifica legalitatea actelor şi documentelor, deciziilor, regulilor şi regulamentelor. Reprezentanţii Federaţiei au considerat corectă încheierea de contracte de muncă.
Totodată se arată că recurenta a achitat pentru persoanele cu care au fost încheiate contractele, impozitele prevăzute de legislaţia fiscală în vigoare pe parcursul derulării contractelor, scopul beneficiarul nefiind acela de a se sustrage de la plată.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine urmatoarele:
In ce priveste incidenta motivului de casare prevazut de art 312 alin Cod procedura civila tribunalul stabileste, raporat la dispozitIile art 72 Cod procedura civila ca recurenta a fost legal reprezentata in fata instantei de fond, atat timp cat contractul de asistenta juridica legal incheiat nu a fost revocat in cursul procesului
In privinta criticii privind gresita interpretare si aplicare a legii tribunalul constata ca aceasta este neantemeiata., neputand fi primit argumentul recurentei potrivit carui asociatia de proprietari era abilitata sa incheie atat contracte individuale de munca cat si contracte de prestari servicii cu persoane fizice care furnizeaza servicii specifice obiectului de activitate al asociatiei.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile Art. 22. – (1) Activitatea de administrare a condominiului include activitati de administrare tehnica, de si casierie.
2) Asociatia de proprietari angajeaza persoane fizice atestate pentru functia de
administrator sau incheie contracte cu persoane juridice specializate si autorizate pentru realizarea,respectiv furnizarea serviciilor necesare administrarii,intretinerii,investitiilor si reparatiilor asupra proprietatii comune.”
Practica judecătorească şi autorităţile fiscale consideră că un asemenea
contract este posibil doar pentru o prestaţie unică, ocazională, şi nu pentru activităţi regulate, desfăşurate pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă.
Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, in vigoare la data
incheierii contractelor de prestari servicii pentru fucntiile de ingrijitor, respectiv presedinte Asociatie Poprietari , care spune că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât pentru o întreprindere determinată sau pe un timp mărginit”. Deci condiţiile impuse de lege sunt ca serviciul prestat să fie determinat, executat printr-o singură prestaţie, sau timpul pentru care prestează serviciul res- pectiv să fie limitat.
Însă limbajul arhaic al Codului Civil, conceput la 1864, face ca aceste condiţii să fie interpretabile, ambigue. Ce înseamnă „întreprindere determinată” şi
mai ales ce înseamnă „timp mărginit”?În practică s-a reţinut că trebuie să fie vorba de o singură prestaţie care să dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârşit. Tot în ideea de a nu masca raporturi de muncă prin convenţie civilă, în practică s-a mai reţinut că nu se pot încheia astfel de convenţii pentru activităţi care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei.
Raportat la aceste considernte tribunalul constat ca prima instanta a retinut correct ca a admite aplicabilitatea generala a dispozitiilor art 1470-1477 din Codul civil înseamnă a a acoperi munca “la negru”prin invocarea unui simplu contract
civil de prestări servicii, încheiat verbal ,prin simplul acord al părţilor, conform Codului civil.
Pentru cele ce preced precum si in temeiul art 312 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta ASP împotriva sentinţei civile nr.15347/10.10.2011 pronunţată în doar nr.13664/211/2011 al Judecătoriei Cluj- Napoca, pe care o menţine în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ASP împotriva sentinţei civile nr.15347/10.10.2011 pronunţată în doar nr.13664/211/2011 al Judecătoriei Cluj- Napoca, pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 05.04.2012.
