Cheltuieli judiciare solicitate de partea civilă. Modalitatea dovedirii efectuării acestora.
În condiţiile în care expertiza contabilă a fost efectuată la cererea organelor judiciare, a fost însuşită de inculpat, care nu a contestat-o, şi a servit la soluţionarea cauzei, iar contravaloarea acesteia a fost achitată de partea civilă, conform actelor justificative depuse, nu se poate reţine că aceste cheltuieli nu sunt opozabile inculpatului.
Secţia penală – Decizia penală nr. 542/24 septembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 342 din 26.11.2008 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.V.R. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiuni de delapidare cu prejudiciu de 10739,31 lei, recuperat parţial.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Asociaţia de Locatari suma de 2155,55 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi cheltuieli judiciare în sumă de 900 RON.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă împotriva inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în perioada martie 2006-octombrie 2007 inculpatul a avut calitatea de administrator al Asociaţiei de Locatari, având atribuţii de a colecta de la locatarii blocului sumele de bani pentru plata facturilor la gaz metan, energie electrică şi apă, precum şi pentru fondul de rulment.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă care a identificat debitele restante la facturile pentru utilităţi, prejudiciul total calculat de expertul ca fiind provocat de inculpat fiind de 10.739,31 lei.
S-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce priveşte latura civilă cauzei se reţine că Asociaţia de Locatari a solicitat suma de 12.580, 79 lei reprezentând 10.739, 31 lei, prejudiciu produs prin fapta inculpatului şi 1841,48 lei cheltuieli cu efectuarea expertizei contabile în dosarul de urmărire penală.
Având în vedere adresele depuse de inculpat în cursul judecăţii şi concluziile expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale, în baza dispoziţiilor art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Asociaţia de Locatari suma de 2155,55 lei reprezentând fond de rulment folosit în interes propriu de către inculpat, reţinându-se că a achitat parţial din totalul fondului de rulment însuşit şi calculat de expertiza contabilă, în sumă de 2855,55 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă, fiind nemulţumită de modul cum au fost stabilite despăgubirile, cerând ca inculpatul să fie obligat la plata unei sume de 12.580, 79 lei, al cărei cuantum l-a redus ulterior prin concluziile scrise depuse la dosar.
Prin decizia penală nr.113/01 06 2009 a Tribunalului Sibiu s-a respins apelul declarat de partea civilă, reţinându-se că nu este justificată acordarea contravalorii lucrării de expertiză, deoarece lucrarea nu a fost însoţită de decont din care să rezulte costurile acesteia şi implicit sumele datorate. În lipsa acestuia, plăţile făcute de partea civilă expertului nu pot fi opozabile inculpatului, cu atât mai mult cu cât decontul, dacă ar fi fost întocmit, trebuia avizat de organul judiciar care a încuviinţat efectuarea lucrării.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs partea civilă Asociaţia de Locatari.
Recursul formulat este fondat.
Critica adusă soluţiei instanţei de fond de către partea civilă a vizat doar modul de determinare a despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare acordate în faţa instanţei de fond.
Dacă în ceea ce priveşte modul de stabilire a despăgubirilor civile soluţia instanţelor este legală, acestea fiind corect determinate în ceea ce priveşte soluţia adoptată în privinţa cheltuielilor judiciare aceasta este netemeinică.
Astfel, prin ordonanţa organului de cercetare penală s-a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză contabilă, fiind numit un expert, căruia i s-a pus în vedere că Asociaţia de Locatari urmează să suporte costurile expertizei. Lucrarea de expertiză a fost depusă la dosarul de urmărire penală şi a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei atât de către organul de urmărire penală cât şi de către instanţă, concluziile acesteia nefiind contestate de către părţi.
Prin cererea formulată în dosarul de fond recurenta a solicitat instanţei să îl oblige pe inculpat la plata cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei şi a depus în acest sens chitanţe care fac dovada sumei pretinse, din cuprinsul acestora rezultând fără dubiu că reprezintă contravaloarea expertizei efectuate în dosarul de urmărire penală.
În aceste condiţii susţinerea instanţei de apel în sensul că nu îi sunt opozabile inculpatului cheltuielile cu efectuarea expertizei sunt nefondate, atâta vreme cât rezultă cu certitudine că această expertiză a fost efectuată la cererea organelor judiciare, a fost însuşită de inculpat, care nu a contestat-o, şi a servit la soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând contravaloarea expertizei, către partea civilă.
