R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGE?
SEC?IA CIVIL?
SENTINTA CIVILA Nr. 9
?edin?a public? de la 18 Ianuarie 2011
Parchetul de pe langa Tribunalul Arges fiind reprezentat de procuror
Ionela Ionescu.
S-a luat în examinare pentru solu?ionare cererea formulat? în prim? instan??
de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN – PRIN
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE Bucure?ti- reprezentat? de DIREC?IA
GENERAL? A FINAN?ELOR PUBLICE ARGE?, având ca obiect preten?ii.
La apelul nominal f?cut în ?edin?a public? au lipsit p?rtile.
Procedura legal îndeplinit? f?r? citarea p?rtilor.
S-a f?cut referatul cauzei de c?tre grefier care învedereaz? c? dezbaterile
asupra fondului cauzei au avut loc în ?edin?a public? din data de 11 Ianuarie 2011,
sus?inerile p?rtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ?edin?? din aceea dat?
?i care fac parte integrant? din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constat? c?, prin ac?iunea înregistrat? la data de 07.04.2010, reclamantul
B.M., a chemat în judecat? pe pârâtul STATUL ROMAN – reprezentat prin
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând instan?ei, prin hot?rârea ce
va pronun?a, s? fie obligat pârâtul s?-i pl?teasc? suma de 400.000 lei cu titlu de
daune morale, pentru condamnarea cu caracter politic suferit? , dispus? prin
sentin?a nr.2437/22.11.1954 pronun?at? de Tribunalul Militar Teritorial Bucure?ti.
În motivarea ac?iunii, reclamantul a ar?tat c?, prin hot?rârea judec?toreasc?
mai sus men?ionat?, a fost condamnat la 6 luni închisoare corec?ional?, pentru o
fapt? cu caracter politic prev?zut? de art.209 partea a-II-a din Codul penal de la
anul 1936, publicat în Monitorul Oficial – partea I, nr.48/02.02.1948, respectiv
pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
S-a mai ar?tat c?, reclamantul, este beneficiarul Decretului-lege nr.118/1990,
îns?, dup? cum bine se cunoa?te, perioada arestului a fost una extrem de dificil?
pentru cei condamna?i politic, organele securit??ii luând m?suri speciale pentru
aceste persoane considerate „du?mani ai poporului”, iar în continuare, a fost nevoit
s? poarte stigmatul de „de?inut politic”, neputând s? duc? o via?? normal? ?i nici s?
g?seasc? un loc de munc? corespunz?tor preg?tirii sale profesionale, a?a încât
pentru prejudiciul astfel suferit, urmeaz? ca pârâtul s? fie obligat la plata de
desp?gubiri în limita sumei ar?tate.
În drept, ac?iunea a fost întemeiat? pe dispozi?iile art.1 alin.2 , art.2 din Legea
221/2009 privind condamn?rile cu caracter politic ?i m?surile administrative
asimilate acestora, pronun?ate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 ?i art.6 din
Conven?ia European? a Drepturilor Omului.
Prin cererea înregistrat? la data de 30.04.2010, pârâtul a invocat excep?ia de
neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor art.5 alin.1 lit.a din Legea 221/2009, raportat la
art.138 alin.5, art.111 alin.1, art.148 alin.2 ?i art.16 din Constitu?ia României.
Prin încheierea din data de 01.06.2010, aceast? instan?? a respins ca
inadmisibil? cererea de sesizare a Cur?ii Constitu?ionale.
Prin decizia civil? nr.1206/R/22.07.2010 Curtea de Apel Pite?ti, a respins ca
nefondat recursul declarat de pârât, împotriva încheierii din data de 01.06.2010.
Prin întâmpinare, în baza mandatului nr.48598/14.04.2010 acordat de pârât,
D.G.F.P.Arge? a solicitat respingerea ac?iunii ca nefondat?.
Ulterior, prin cererile înregistrate la dosar (f.31, 37) reclamantul a precizat
temeiul de drept al ac?iunii, invocând ?i dispozi?iile art.998 precum ?i
dispozi?iile art.XIII din Legea 202/2010 privind unele m?suri pentru accelerarea
solu?ion?rii proceselor, publicat? în Monitorul Oficial nr.714/26.10.2010.
La dosar s-au depus actele de care p?r?ile au în?eles s? se foloseasc? în
solu?ionarea cauzei, probatoriu din care, urmând a analiza cu prioritate excep?ia
inadmisibilit??ii invocat? de pârât, tribunalul re?ine în fapt urm?toarele:
Din adresa nr.249/30.07.1995 emis? de Ministerul Justi?iei – Direc?ia
Instan?elor Militare (f.4), rezult? c?, reclamantul a fost arestat la data de 14.06.1954,
iar prin sentin?a nr.2437/22.11.1954 pronun?at? de Tribunalul Militar Teritorial
Bucure?ti, a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru s?vâr?irea infrac?iunii de
uneltire contra ordinii sociale, prev?zut? de art.209 partea a II a Cod penal.
S-a constatat totodat? c?, pedeapsa era în întregime gra?iat?, conform Legii
4/1954 ?i s-a dispus punerea în libertate la data de 01.12.1954.
În spe??, nu s-a contestat calitatea reclamantului de persoan? condamnat?
penal în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, în sensul art.1 din Legea 221/2009, iar
aceia?i calitate i-a fost recunoscut? reclamantului ?i prin Hot?rârea
nr.2012/22.08.1995, calitate în care i-au fost acordate drepturile prev?zute de art.1
alin.ultim art.3 alin.1 combinat cu art.10, art.3 alin.2 ?i art.10 din Decretul-lege
118/1990- în forma în vigoare la aceea dat?.
Prin Decretul-lege nr.118/1990 a fost reglementat regimul juridic de
acordare unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurat? cu începere de la 06.03.1945, precum ?i celor deportate în str?in?tate ori
constituite în prizonieri, iar în concret, reclamantului, i-a fost recunoscut? vechime
în munc? perioada cât s-a aflat în deten?ie politic?, corespunz?tor unei perioade de
8 luni ?i 10 zile, i-a fost acordat?, începând cu data de 22.08.1995, o indemniza?ie
lunar? de 4.082 lei vechi, supus? index?rii prin hot?râre a Guvernului, i s-au
asigurat, în mod gratuit, asisten?? medical? ?i medicamente în unit??ile sanitare de
stat, scutire la plata impozitului pe salarii, pe cl?diri ?i terenuri intravilane, transport
gratuit cu mijloace în comun apar?inând unit??ilor cu capital de stat, 6 c?l?torii
gratuite cu clasa I CFR în fiecare an.
Prin ac?iunea de fa??, reclamantul a pretins obligarea pârâtului la plata sumei
de 400.000 lei, invocând dispozi?iile Legii 221/2009, care, la data promov?rii
ac?iunii, la art.5 alin.1 lit.a cuprindea dispozi?ii referitoare la acordarea de
desp?gubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, la stabilirea
cuantumului c?ruia, urma s? se ?in? seama ?i de m?surile reparatorii deja acordate
persoanelor în cauz?, în temeiul Decretului lege 118/1990.
De men?ionat c?, toate aceste m?suri legislative, s-au luat în considerarea
rezolu?iilor Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 intitulat?
„M?surile de eliminare a mo?tenirii fostelor sisteme totalitare comuniste” ?i
nr.148/2006 intitulat? „Necesitatea condamn?rii interna?ionale a crimelor comise
de regimul comunist”.
Îns?, prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea 221/2009, nu se mai pot aplica în
spe??, întrucât, au fost declarate neconstitu?ionale prin Decizia Cur?ii
Constitu?ionale nr.1360/21.10.2010, publicat? în Monitorul Oficial din 15.11.2010.
Or, în conformitate cu dispozi?iile art.147 alin.1 din Constitu?ia României,
dispozi?iile din legile ?i ordonan?ele în vigoare, precum ?i cele din regulamente,
constatate ca fiind neconstitu?ionale, î?i înceteaz? efectele juridice la 45 zile de la
publicarea deciziei Cur?ii Constitu?ionale , dac?, în acest interval, parlamentul sau
guvernul , dup? caz, nu pun de acord prevederile neconstitu?ionale cu dispozi?iile
Constitu?iei.
Acela?i alineat precizeaz? c? pe durata acestui termen de 45 zile dispozi?iile
constatate ca fiind neconstitu?ionale sunt suspendate de drept.
Aceste dispozi?ii constitu?ionale ale alin.1 art.147 se cer a fi corelate cu cele
ale alin.4 al aceluia?i articol, în virtutea c?ruia „Deciziile Cur?ii Constitu?ionale se
public? în Monitorul Oficial al României. De la data public?rii, deciziile sunt general
obligatorii ?i au putere numai pentru viitor”.
Cum în intervalul de timp de 45 de zile de la data public?rii deciziei Cur?ii
Constitu?ionale nr.1360/2010 – respectiv 15.11.2010 nu au operat modific?ri ale
textului declarat neconstitu?ional, rezult? c? în conformitate cu dispozi?iile art.147
alin.1 ?i alin.4 din Constitu?ia României, dispozi?iile art.5 alin.1 lit.a din Legea
221/2009, au încetat s? mai produc? efecte juridice.
Dispozi?iile art.147 alin.1 din Constitu?ia României au caracter de ordine
public? a?a încât, preten?iile reclamantului, ?i deci dreptul subiectiv pretins nu poate
fi ocrotit prin invocarea acestor dispozi?ii legale.
Nu se poate pune problema ultraactivit??ii dispozi?iilor legale invocate nici
m?car din perspectiva art.XIII din Legea 221/2009 care a intrat în vigoare la data
de 26.11.2010, iar concluzia este impus? de dispozi?iile art.154 alin.1 din Constitu?ia
României, potrivit c?rora, legile ?i toate celelalte acte normative r?mân în vigoare ,
în m?sura în care ele nu contravin prezentei Constitu?ii.
Pe de o parte, mijloacele juridice prin care trebuie realizat? ocrotirea
diferitelor valori sociale este l?sat? la libera apreciere a legiuitorului, iar o
supravie?uire a legii vechi nu poate exista în lipsa unei manifest?ri exprese de voin??
a legiuitorului.
Pe de alt? parte nu poate fi ignorat? oportunitatea ocrotirii intereselor
generale ?i nici ra?iunile pe care s-a întemeiat decizia Cur?ii Constitu?ionale
nr.1360/2010, toate având drept scop respectarea principiului legalit??ii , înl?turarea
unor situa?ii de incoeren?? ?i stabilitate, precum ?i faptul c?, în ce prive?te drepturile
afirmate de reclamant, nu exist? vid legislativ.
Dimpotriv? acestea au fost ?i sunt ocrotite în cadrul recunoscut de Decretul-
lege nr.118/1990, chiar dac?, în realitate, prejudiciul moral suferit de acesta nu este
evaluabil în bani ?i eventualele repara?ii prin m?suri cu caracter civil nu sunt
suficiente pentru a asigura satisfac?ii depline pe acest plan.
Tocmai de aceea, în actualul cadru legislativ nu-?i mai pot g?si aplicarea
dispozi?iile art.998-999 Cod civil.
Cât? vreme, dispozi?iile Decretului-lege 118/1990, au caracter special, iar
prevederile art.998-999 Cod civil au caracter general, înseamn? c? aceste din urm?
prevederi legale nu sunt aplicabile dup? intrarea în vigoare a Decretului lege
118/1990.
Într-adev?r, concursul dintre legea special? ?i legea general? se rezolv? în
favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibis derogant, chiar
dac? aceasta nu este prev?zut expres în legea special?.
Solu?ia nu contravine prevederilor art.20 alin.2 ?i art.44 alin.2 ?i alin.3 din
Constitu?ie ?i nici prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adi?ional la Conven?ia
European? a Drepturilor Omului ?i Libert??ilor Fundamentale.
Este adev?rat c?, în situa?ia în care sunt sesizate neconcordan?e între legea
special?, respectiv Decretul lege 118/1990 ?i Conven?ia European? a Drepturilor
Omului aceasta din urm? are prioritate, îns? în cauza de fa??, nu exist? astfel de
neconcordan?e.
Conven?ia nu impune statelor contractante nicio obliga?ie specific? de
reparare a daunelor morale cauzate persoanelor condamnate politic în perioada
comunist?, înainte ca ele s? fi ratificat Conven?ia:
Articolul 1 din Protocolul nr.1 adi?ional la Conven?ie nu poate fi interpretat
ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege ?i stabili m?surile
specifice de implementare a politicilor sociale ?i economice de acordare a
desp?gubirilor.
Îns?, dac? dispune de o mare libertate în aprecierea existen?ei unei probleme
de interes public ce justific? anumite m?suri, atunci când se afl? în joc o chestiune
de interes na?ional, autorit??ile publice trebuie s? reac?ioneze în timp util, într-o
manier? corect? ?i cu cea mai mare coeren??.
Cu alte cuvinte, chiar dac? Conven?ia nu impune statelor o obliga?ie
specific? de plat? a desp?gubirilor morale condamna?ilor politici, atunci când a fost
adoptat? o solu?ie de c?tre stat, în acest sens, aceasta trebuie implementat? cu
claritate ?i coeren?? rezonabil?, pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridic?
pentru subiectul de drept la care se refer? m?surile de aplicare a acestei solu?ii.
Aceasta presupune cu prioritate, ca implementarea m?surilor reparatorii
prev?zute de legea nou? s? nu se fac? în a?a fel încât, prin încercarea de atenuare a
vechilor viol?ri s? se creeze noi nedrept??i ?i de aceea, când exist? o disput? asupra
corectei aplic?ri a legii interne, ?i atunci când pe acest temei cererile reclaman?ilor
sunt respinse în mod irevocabil de instan?ele na?ionale, nu se poate vorbi despre o
„speran?? legitim?” în dobândirea propriet??ii.
De asemenea, când dispozi?ia de lege referitoare la ob?inerea compensa?iilor
a fost anulat? nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al
unei opera?iuni normale, pe calea exercit?rii controlului de constitu?ionalitate al
acesteia, nu se poate re?ine c? reclaman?ii au dobândit „o speran?? legitim?” în
ob?inerea compensa?iilor respective.
Cum pentru consecin?ele produse de priva?iunea ?i restric?iile la care a fost
supus, reclamantul a beneficiat deja de m?suri reparatorii în condi?iile Decretului-
lege nr.118/1990, inclusiv de posibilitatea de a supune controlului judec?toresc în
condi?iile art.9 Hot?rârea nr.2012/1995 emis? de comisia constituit? în acest scop,
nu se poate re?ine c? prin constatarea neconstitu?ionalit??ii dispozi?iilor art.5 alin.1
lit.a din Legea 221/2009, s-ar „paraliza” dreptul acestuia la desp?gubiri ?i nici c? i
s-ar îngr?di dreptul de acces liber la justi?ie, în sensul art.6 paragraf 1 din Conven?ia
European? a Drepturilor Omului.
De aceea, fa?? de cele mai sus ar?tate, constatând c? excep?ia inadmisibilit??ii
este o excep?ie de fond ce prive?te dreptul exerci?iului dreptului la ac?iune ?i care
face de prisos analizarea excep?iei prescrip?iei dreptului la ac?iune, care trebuie
apreciat? în concret, prin raportare la o ac?iune a c?rei admisibilitate a fost stabilit?
în prealabil, urmeaz? ca tribunalul, s? resping? ac?iunea astfel cum a fost precizat?,
ca neîntemeiat?.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOT?R??TE
Respinge ac?iunea precizat?, formulat? de reclamantul B.M., în
contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN – PRIN MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE,prin DIREC?IA GENERAL? A
FINAN?ELOR PUBLICE ARGE?,
Cu drept de recurs.
Pronun?at? în ?edin?a public? de la 18 Ianuarie 2011
Pre?edinte,
Grefier,
.
