Prin sentinţa nr. 359/C, Tribunalul Argeş a admis acţiunea reclamantei prin care solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară şi restabilirea situaţiei anterioare.
S-a reţinut incidenţa sancţiunii amintite motivat de faptul că numai celalaltă persoană cu care reclamanta era asociată într-o societate comercială a consimţit să garanteze cu mai multe imobile ale societăţii un împrumut acordat de o societate bancară unei persoane fizice. Fără o hotărâre a asociaţilor, ca manifestare de voinţă a persoanei juridice, actul de dispoziţie încheiat numai de unul dintre asociaţi depăşeşte limitele puterii conferite acestuia.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Piteşti, prin respingerea recursului formulat de pârâta societate bancară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat, sub aspectul competenţei, că aceasta aparţine instanţei comerciale, deoarece contractul de credit are – în condiţiile art. 3 pct. 11 C. com. – natură comercială, natură impusă şi de dispoziţiile art. 56 din acelaşi cod, iar contractul de garanţie imobiliară, deşi de principiu un act civil, este în cauză accesoriu raportului juridic principal, care este comercial.
Sub aspect de fond, în condiţiile art. 1536 alin. 3 C. civ., contractul de ipotecă depăşeşte actele de administrare ordinară şi de aceea hotărârea încheierii sale trebuie luată de adunarea generală a asociaţilor, în condiţiile art. 110 şi urm. din Legea nr. 31/1990, aşa cum obligă şi art. 186 şi 187 din acest act normativ.
în concluzie, chiar dacă în cauză ambii asociaţi aveau puteri de reprezentare a societăţii, fără o hotărâre a adunării generale nu se puteau face acte de dispoziţie asupra imobilelor din capitalul social numai de către unul dintre asociaţii administratori.
C.A. Piteşti, decizia nr. 625/R-C/28.06.2002
