Prin încheierea din 19 decembrie 2001, Tribunalul Dâmboviţa, Secţia comercială şi de administrativ – judecător sindic, a respins cererea de consolidare a creanţei în dolari SUA formulată de creditoarea A.V.A.B., considerând că prin această cerere se încalcă dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în ce priveşte înscrierea creanţei ce o are împotriva debitoarei, creanţă care, aşa cum a arătat şi prin declaraţia de creanţă, este în cuantum de 54.805,85 dolari SUA, deoarece prin contractul de cesiune de creanţă din 6 decembrie 1999 şi prin actul adiţional la acesta din 17 decembrie 1999, încheiat cu banca în calitate de cedent şi recurenta în calitate de cesionar, a preluat creanţa neperformantă a societăţii comerciale în valoare nominală de 926.235.940,96 lei, însă aplicând dispoziţiile art. 181 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, potrivit cărora se prevede că, în vederea valorificării creanţelor preluate de AVAB la valori cât mai apropiate de valoarea nominală actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât dolari SUA, la data preluării se consolidează în dolari SUA în baza raportului lei/dolar la acea dată, dispoziţie în raport de care datoria pe care recurenta o are faţă de debitoare este de 54.805,85 dolari SUA, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa de consolidare a creanţei în dolari.
Curtea, examinând încheierea prin prisma criticilor din recurs, în raport de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, a constatat că recursul este fondat pentru considerentele următoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 se prevede că, în vederea valorificării creanţelor preluate de A.V.A.B. la valori cât mai apropiate de valoarea nominală actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât dolari SUA, la data preluării se consolidează în dolari SUA în baza raportului lei/dolari la acea dată.
în raport de aceste dispoziţii rezultă că creanţa recurentei faţă de societatea debitoare trebuie consolidată în dolari SUA, considerente pentru care în mod greşit prima instanţă, prin încheierea recurată, a respins cererea recurentei de consolidare a creanţei în dolari SUA.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 C. proc. civ., curtea a admis recursul creditoarei şi a modificat în parte încheierea recurată, în sensul că a stabilit creanţa recurentei creditoare la 54.805,85 dolari SUA şi a trimis cauza pentru continuarea procedurii la aceeaşi instanţă de fond.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 1911 din 28.06.2002