Procedura somaţiei de plată. Clauză compromisorie. Necompetenţă instanţelor judecătoreşti. Contestaţie la executare. Admisibilitate


Prin contestaţia în anulare formulată, contestatoarea SC S. SA Satu Mare a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SC G.D. SA Bucureşti, anularea sentinţei civile nr. 938/LC/2000 a Tribunalului Satu Mare şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în anulare promovată de debitoare; în subsidiar, a solicitat instanţei ca, în rejudecarea

acţiunii în anulare, să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei judecătoreşti sau organului jurisdicţional competent.

în motivare s-a arătat că sentinţa pronunţată în acţiunea în anulare este nelegală întrucât, în situaţia în care instanţa a reţinut necompetenţă jurisdicţiei de drept comun, avea obligaţia de a trimite cauza spre soluţionare instanţei sau organului competent.

în drept, contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare invocând inadmisibilitatea căii extraordinare de atac în condiţiile în care aceleaşi motivaţii au fost aduse în faţa instanţei prin întâmpinarea depusă la acţiunea în anulare; intimata a considerat că, de vreme ce aceste aspecte au fost dezbătute în cadrul procesului, reiterarea lor pe calea contestaţiei în anulare este inadmisibilă.

Tribunalul a reţinut în fapt următoarele.

Prin ordonanţa nr. 5837/2001 pronunţată în de Tribunalul Satu Mare a fost admisă cererea creditoarei SC S. SA Satu Mare debitoarea SC G.D. SA Bucureşti fund somată să plătească suma de 17.053 dolari SUA în lei, la cursul din data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 938/LC/2002 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, acţiunea în anulare promovată de debitoare a fost admisă şi, în consecinţă, ordonanţa dată în procedura somaţiei de plată a fost anulată, reţinându-se excepţia de necompetenţă a instanţei în condiţiile încheierii unei clauze compromisorii între părţi, fapt ce impunea soluţionarea cererii pe calea arbitrajului.

Faţă de prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a constatat că, în speţă, nu se poate reţine în privinţa sentinţei civile nr. 938/2002 încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.

Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunilor în anulare în materia somaţiei de plată este reglementată de art. 8 din O.G. nr. 5/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 295/2002, ea revenind instanţei în drept să soluţioneze cauza pe fond.

în condiţiile în care instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a procedurii somaţiei de plată a constatat necompetenţă instanţelor judecătoreşti faţă de încheierea unei convenţii de arbitraj, nu se poate considera că în acest fel s-ar fi produs o încălcare a normelor privind competenţa.

Ca urmare, nefiind întrunite cerinţele art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a respins contestaţia în anulare, omiţând acordarea cheltuielilor de judecată, acestea nefiind justificate.

Trib. Satu Mare, sentinţa civilă nr. 2704/LC/4.12.2002