Prin Ordonanţa nr. 722/LC/8.04.2002 a Tribunalului Satu Mare s-a emis somaţie de plată împotriva debitoarei la cererea creditoarei, pentru plata sumei de 319.886.965 lei reprezentând 146.468.391 lei contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate şi 173.418.574 lei valoarea de devalorizare a capitalului conform coeficientului de devalorizare a leului, precum şi 303.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a fixat termenul de plată la 15 zile de la data comunicării acestei ordonanţe.
Pentru a pronunţa această ordonanţă, instanţa de fond a reţinut că prin contractul ferm din 15.03.1999 s-au executat lucrări în valoare de 186.468.391 lei, recepţionate integral de ambele părţi la 5.07.1999, toate actele fiind semnate şi ştampilate de reprezentanţii părţilor şi din această sumă s-a scăzut valoarea de 44.316.098 lei, valoarea materialelor şi a cotei de aprovizionare suportate de beneficiarul pârât.
Prin sentinţa nr. 1410 din 26.06.2002 s-a respins acţiunea în anulare formulată de debitoare.
Instanţa a reţinut că la emiterea somaţiei s-a avut în vedere şi contractul încheiat în valoare de 40.000.000 lei, dar s-a stabilit că preţul acestui contract a fost achitat integral.
Reclamanta-debitoare nu a făcut dovada faptului că atât contractul ferm încheiat la 15.03.1999, cât şi procesul-verbal de recepţie ar fi fost false.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii în anulare şi, în consecinţă, anularea ordonanţei de plată emisă.
In motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de recepţie a fost obţinut prin fraudă de către patronul societăţii creditoare, iar cererea este nefondată şi pentru faptul că la data de 15 martie 1999 s-a încheiat un contract pentru suma de 40.000.000 lei, care s-a achitat integral.
Recurentul a depus la dosar o dovadă de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare din care rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva administratorului societăţii creditoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
Procedura somaţiei de plată reglementată de O.G. nr. 5/2001 poate fi folosită ca o procedură urgentă numai pentru executarea creanţelor certe, lichide şi exigibile şi constatate printr-un înscris semnat de ambele părţi.
Cum actul constatator al creanţei în prezent, în urma începerii urmăririi penale, nu mai constituie un înscris valabil pentru această procedură, în baza art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului.
In această situaţie, creditoarea are dreptul să-şi valorifice pretenţiile numai pe calea unui proces de drept comun, a cărui judecată poate fi suspendată până la terminarea cercetărilor cu privire la actele scrise ce stau la baza acestor pretenţii.
In baza art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată să plătească recurentei 456.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
C.A. Oradea, decizia nr. 767/C/2002-R/11.11.2002
