Obiectul cauzei: acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra unui imobil compus din teren şi construcţii.
Situaţia de fapt.
Prin sentinţa civilă nr.5062 din 20.09.2010 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. xxx/196/2009 a admis acţiunea formulată de reclamanţii C. A., V. N., V. F., V. C., V. A. M., V. N.,V. (G.) E. şi V. D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila prin Primar cu sediul în Brăila şi în consecinţă a constatat dreptul de proprietate al reclamantului V. N. asupra locuinţei C1 alcătuită din 3 camere şi al reclamantei C. A. asupra locuinţei C2 alcătuită din 3 camere şi o bucătărie, construite din chirpici, cu acoperişul din lemn, învelitoare din carton, amplasate pe terenul în suprafaţă de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V. nr. 9; a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V. nr. 93, având ca vecinataţi: fam T., fam. B.I., fam N.I. si str. M.V.; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila prin Primar, să se constate dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate în Brăila, str. M.V. nr. 93, precum si dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 522 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Pârâtul Municipiul Brăila prin Primar a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţionarea cauzei în ce priveşte constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei se poate efectua pe cale administrativă prin eliberarea autorizaţiei de construire. Referitor la capătul de cerere privind uzucapiunea terenului, pârâtul a susţinut că reclamanţii nu au stăpânit în mod public, deoarece nu există nici un înscris care să dovedească acest lucru şi nici nu au stăpânit sub nume de proprietar, întrucât au cunoscut faptul că terenul este deţinut pentru altul, proprietarul fiind o altă persoană.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond reţine a că acţiunea în constatare este admisibilă, deoarece nu se poate uza de calea acţiunii în realizare, atâta timp cât reclamanţii se află în posesia construcţiilor, nu sunt tulburaţi în această posesie, locuind efectiv în imobilul ce face obiectul dosarului şi nu deţin un titlu de proprietate.
Interesul reclamanţilor rezidă în constituirea unui titlu de proprietate asupra construcţiilor pe care le poseda, neavând relevanţă în speţă dacă reclamanta au deţinut sau nu autorizaţie de construire la momentul edificării.
În temeiul art. 111 C.pr.civ. instanţa a admis acţiunea şi a constatat dreptul de proprietate al reclamantului V. N. asupra locuinţei C1 alcătuită din 3 camere şi al reclamantei C. A. asupra locuinţei C2 alcătuită din 3 camere şi o bucătărie, construite din chirpici, cu acoperişul din lemn, învelitoare din carton, amplasate pe terenul în suprafaţă de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V. nr. 93.
Instanţa de fond a constatat că sunt întrunite toate elementele necesare pentru a opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, respectiv posesia reclamanţilor fiind efectivă, exercitată pe tot timpul stabilit de lege şi neviciată, şi a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii au dobandit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului în suprafata de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V. nr. 93.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Municipiul Brăila prin Primar , invocând nelegalitatea şi netemeinicia .
Recurentul a motivat că instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile exprese şi imperative ale legislaţiei în vigoare care reglementează dobândirea proprietăţii prin uzucapiune; conform art. 1837 trebuie îndeplinite condiţiile ce rezultă din prevederile art.1846-1847 Cod civil şi anume exercitarea unei posesii utile.
Posesia este utilă dacă este neîntreruptă , netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 Cod civil.
Reclamanţii au cunoscut că suprafaţa de teren în litigiu nu le-a aparţinut niciodată , motiv pentru care invocă lipsa elementului „ animus” ce face ca cel ce deţine bunul, respectiv reclamanţii, să nu aibă calitatea de posesori ci aceea de detentori precari.
Reclamanţii nu au făcut nici o dovadă în acest sens şi prin urmare nu pot dobândi dreptul de proprietate prin acest mod.
De asemenea, recurentul a mai invocat faptul că imobilul este deţinut în indiviziune şi nu se poate invoca uzucapiunea contra unui coindivizar; pot constitui obiect al posesiei doar bunurile individual determinate, astfel că într-o astfel de situaţie nu se poate invoca prescripţia achizitivă.
Tribunalul, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei prin prisma motivelor invocate de recurent, a apărărilor formulate de intimaţi prin întâmpinare, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, precum şi sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 304/1 Cod de procedură civilă , a constatat că recursul este fondat pentru considerentele de fapt şi de drept ce vor fi expuse.
În fapt, reclamanţii sunt moştenitorii defunctului V.G. care a construit fără autorizaţie, pe terenul proprietatea Municipiului Brăila, o compusă din construcţia C1 alcătuită din 3 camere şi asupra locuinţei C2 alcătuită din 3 camere şi o bucătărie, construite din chirpici, cu acoperişul din lemn, învelitoare din carton, amplasate pe terenul în suprafaţă de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V.nr. 93., conform Certificatului de moştenitor nr. 81/1960.
Având în vedere că nici autorul şi nici moştenitorii acestuia nu deţin nici un titlu de proprietate asupra construcţiilor precum şi asupra terenului, s-a invocat de către reclamanţi dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, asupra construcţiilor şi asupra terenului în suprafaţă de 522 mp.
Acţiunea a fost admisă atât în ce priveşte constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor cât şi cu privire la suprafaţa de 508,35 mp.
Recursul declarat de Municipiul Brăila prin Primar este întemeiat în ce priveşte constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului.
Aşa cum a susţinut şi recurentul în motivele de recurs, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1846-1847 Cod civil, privind exercitarea unei posesii utile, conform art. 1846-1847 Cod civil.
S-a invocat de către reclamanţi faptul că au plătit impozitele aferente terenului pe care îl deţin , precum şi faptul că recurentul nu a făcut nici un act din care să rezulte intenţia acestuia de a-i deposeda şi de a-şi înregistra dreptul de proprietate asupra terenului în registrul de carte funciară.
Aceste aspecte nu pot fi reţinute ca elemente ce ţin de exercitarea unei posesii utile de către reclamanţi.
Mai întâi trebuie reţinut faptul că autorul reclamanţilor a edificat pe un teren proprietatea statului, o construcţie fără autorizaţie, încălcând dispoziţiile legale în materia construcţiilor.
Dacă în ce priveşte construcţiile, recurentul s-a manifestat tolerant şi a acceptat să încaseze taxele şi impozitele aferente şi nu a dorit să îşi însuşească aceste construcţii edificate pe terenul său, iar atitudinea sa de pasivitate ar putea fi sancţionată prin constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, nu acelaşi lucru se poate reţine în ce priveşte terenul aferent construcţiilor.
Reclamanţii puteau să solicite un drept de concesiune asupra terenului aferent construcţiilor sau, să solicite atribuirea în proprietate contra cost a acestui teren având în vedere că sunt proprietarii locuinţelor edificate şi recurentul nu şi-a manifestat interesul de a le însuşi ca efect al dispoziţiilor art. 492 Cod civil.
Or, invocarea uzucapiunii în condiţiile în care se cunoştea cine este proprietarul terenului , precum şi faptul că edificarea construcţiilor s-a făcut fără autorizaţie, deci fără acordul proprietarului terenului, nu are suport legal.
Analiza posesiei utile trebuie să se facă prin prisma cerinţelor prevăzute de art. 1846 şi următoarele Cod civil.
Posesia este raportul de fapt între un lucru şi o persoană, prin care acea persoană poate face asupra lucrului acte materiale de folosinţă şi de transformare, cu intenţia de a supune lucrul la exerciţiul dreptului real, căruia aceste acte îi corespund în mod normal.
Posesia este compusă din două elemente şi anume: un element material, corpus, care reprezintă puterea materială pe care o are o persoană asupra bunului , adică totalitatea faptelor materiale de deţinere, folosinţă, transformare pe care posesorul le poate exercita asupra lucrului şi un element intenţional, animus, care constă în intenţia posesorului de a exercita aceste acte materiale ca şi cum ar fi titularul dreptului din care ar trebui să derive puterea materială.
În cauză, nu se poate reţine o posesie utilă deoarece simplul fapt că reclamanţii deţin terenul, este doar o detenţie materială , lipsind elementul intenţional.
O posesie viciată nu poate duce la dobândirea unui drept de proprietate.
Dacă s-ar accepta că orice construcţie edificată fără drept pe terenul proprietatea statului, duce la dobândirea de către constructor a dreptului de proprietate asupra terenului, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate , încurajând o astfel de practică, ce este contrară legii.
Prin urmare, nu orice posesie duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Intimaţii au achitat taxe de folosinţă cu privire la teren şi nu se poate considera că prin aceste plăţi au făcut acte de posesie utilă cu privire la teren.
Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 111 Cod de procedură civilă , privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deşi este o acţiune în realizare a unui drept.
Constatarea unui drept pe baza dispoziţiilor art. 111 Cod de procedură civilă este admisibilă atunci când se contestă dreptul de proprietate deja existent şi nu atunci când se tinde la realizarea acestui drept, cum este cazul realizării dreptului prin uzucapiune.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă Tribunalul a admis recursul, a modificat în parte sentinţa şi a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 508,35 mp situat în Brăila, str. M.V.nr. 93, avand ca vecinatati: fam T., fam. B.I., fam N. I Şi str. M.V.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pe intimaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 341,15 lei către recurent.
