Prin sentinţa civilă nr. 848 din 22.04.2000, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea în anulare formulată de petenta SC A.G. SA Bistriţa privind Ordonanţa nr. 232 din 5.02.2002 pronunţată de Tribunalul Satu Mare cuprinzând somaţia de plată a sumei de 12.088 dolari SUA pe seama creditoarei SC S. SA Poiana Codrului Satu Mare.
In considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că prin Ordonanţa nr. 232 din 5.02.2002 a Tribunalului Satu Mare, debitoarea a fost somată să plătească creditoarei echivalentul în lei al sumei de 12.088 dolari, reprezentând rest neachitat din valoarea facturii din 16.02.2001 pentru contravaloarea mărfii livrate la export şi achitată doar parţial.
Instanţa a reţinut că, în cauză, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât creditoarea a livrat marfa la export în baza contractului de livrare mărfuri destinate exportului în regim de comision încheiat cu debitoarea, însă i s-a achitat doar o parte din preţ, fără a exista dovada afirmaţiei că marfa era necorespunzătoare calitativ. Deşi creditoarea a solicitat restituirea pe cheltuiala sa a mărfii necorespunzătoare calitativ, debitoarea, în calitate de intermediar, nu a făcut demersuri în acest sens şi nu a luat nici măsuri pentru plata diferenţei de preţ.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi a ordonanţei pronunţată de Tribunalul Satu Mare, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea acţiunii formulate de creditoare.
în subsidiar, s-a solicitat a se reţine că atât somaţia de plată, cât şi acţiunea în anulare au fost judecate de acelaşi judecător, ceea ce este inadmisibil.
în motivarea recursului s-a arătat că starea de fapt nu este cea prezentată de intimată. Astfel, suma cerută de reclamantă reprezintă de fapt contravaloarea mărfii necorespunzătoare calitativ, care nu poate fi desfăcută pe piaţa americană, condiţii în care nici nu poate fi vorba de achitarea întregii sume către intimată.
Intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind livrarea mărfii corespunzătoare din punct de vedere calitativ.
în drept au fost invocate prevederile art. 299-316 C. proc. civ. şi O.G. nr. 5/2001. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului. Examinând sentinţa prin prisma recursului declarat, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 şi 306 C. proc. civ., curtea de apel a constatat următoarele.
Atât cererea înaintată de creditoarea SC S. SA pentru emiterea ordonanţei potrivit O.G. nr. 5/2001, cât şi acţiunea în anulare formulată de debitoarea SC A.G. SA Bistriţa au fost soluţionate de către Tribunalul Satu Mare prin acelaşi judecător, contrar prevederilor art. 24 alin. 1 C. proc. civ., potrivit cărora Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare”.
Conform art. 105 C. proc. civ., actele de procedură îndeplinite de către un judecător necompetent sunt nule.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 şi art. 316 C. proc. civ., recursul a fost admis iar sentinţa casată, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeaşi instanţă, spre a fi avute în vedere şi cheltuielile de judecată.
C.A. Oradea, decizia nr. 598/C/2002-R/24.09.2002
Notă: Considerăm că decizia este discutabilă, întrucât în speţă nu era îndeplinită nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 24 alin. 1 C. proc. civ. privind soluţionarea de acelaşi judecător a apelului, recursului sau de rejudecarea cauzei.
în opinia noastră, acţiunea în anulare (cererea în anulare) nu este o cale ordinară de atac, astfel cum este aceasta reglementată de Codul de procedură civilă, ci are o natură juridică sui generis, care o apropie de căile de atac de retractare, ce pot fi soluţionate de judecătorul care a pronunţat hotărârea atacată.
