Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe petenta S.C. H. P.C. S.R.L. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria N nr.4650883 din 28.02.2011 prin care a fost sancţionat cu amendă în sumă de 3000 lei pentru lipsa rovignetei, solicitând anularea procesului verbal ca nelegal, reducerea amenzii sau înlocuirea cu avertisment.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
La data de 24.02.2011 autovehiculul proprietatea petentei a fost surprins în trafic fără a deţine rovigneta valabilă motiv pentru care în baza art. 8 alin.1 din OG 15/2002 a fost sancţionată petenta cu amendă în sumă de 3000 lei şi plata unui tarif de despăgubire în valoare de 3065,11 lei.
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu există nici un motiv de nulitate absolută.
Fapta săvârşită de petent o constituie circulaţia pe drumurile naţionale fără a se face dovada plăţii tarifului de utilizare corespunzător vehiculului deţinut.
Existenţa faptei nu este contestată de petentă, acesta punând contravenţia pe seama faptului că şoferul a luat maşina din service şi nu a avut posibilitatea să achiziţioneze rovigneta până în oraşul Bicaz.
Judecătorul nu poate reţine această apărare întrucât utilizatorii reţelelor de drumuri naţionale au obligaţia de a plăti cu anticipaţie tariful de utilizare astfel încât la punerea în circulaţie a autovehiculului acesta să deţină rovigneta valabilă. Nu există nici o împrejurare care să-l fi împiedicat pe conducătorul auto sau pe reprezentantul societăţii să se fi deplasat la unul din punctele de distribuire şi să fi achiziţionat rovigneta. Legea nu prevede posibilitatea deplasării autovehiculului până la primul punct de achiziţionare a acestui document. Faptul că petenta nu utiliza autovehiculul, faptul că transportul era o acţiune filantropică în beneficiul unei feţe bisericeşti nu poate fi reţinut ca un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal. Rovigneta are o destinaţie precisă şi anume face dovada plăţii tarifului de utilizare a drumurilor naţionale. În lipsa plăţii acestui tarif orice posesor de autovehicul are obligaţia de a se abţine de la utilizarea drumurilor naţionale.
Cu referire la stabilirea sancţiunii şi la corelaţia dintre faptă, împrejurările săvârşirii, consecinţe şi situaţia contravenientului, se reţine că în speţă sancţiunea a fost corect cuantificată. Înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii nu se fundamentează în cauză întrucât prin specificul său această contravenţie produce rezultate imediate constând în dauna în sarcina CNADNR şi implicit în sarcina celorlalţi utilizatori ai reţelei de drumuri care cu bună credinţă îşi achită obligaţiile de plată iar de plăţile lor profită persoane care se sustrag de la îndeplinirea acestor obligaţii. Această stare de fapt nu poate fi tratată cu clemenţă astfel că judecătorul apreciază corectă valoarea amenzii stabilită în sarcina petentei. De asemenea, starea de activitate restrânsă invocată de petentă nu justifică o reapreciere a sancţiunii.
Aşadar, având în vedere contravenţia reţinută în sarcina petentului, limitele sancţiunii contravenţionale şi atitudinea petentului care împotriva evidenţei a invocat apărări formale şi nu a înţeles, nu a acceptat fără rezerve că a avut loc o încălcare a legislaţiei în materie, în raport de toate aceste împrejurări, sancţiunea a fost corect cuantificată cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin.5.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petent.
