De asemenea, conexă cererii de deschidere a procedurii insolvenţei a mai formulat cerere şi creditoarea I SRL din Republica Moldova pentru o creanţă de 103163,10 euro reprezentând c/v unei cantităţi de vin achiziţionată de debitoare în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare din 14.08.2006.
La data de 24.03.2009 reprezentanţii creditoarei SC DT SA formulează cerere de renunţare la judecată de care instanţa urmează a lua act conform art. 246 din Codul de Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art. 33, alin.1 din Legea nr. 85/2006, cererea introductivă a I SRL din Republica Moldova s-a comunicat debitorului şi s-a dispus citarea acestuia la sediul social înscris la registrul comerţului, reprezentanţii acestuia formulând întâmpinare prin care contestă starea de , existenţa sau cuantumul creanţei reclamate şi nici împrejurarea încetării plăţilor pentru o perioadă mai mare de 30 de zile. Reprezentanţii debitoarei susţin că au promovat în contra creditoarei I SRL din Republica Moldova o acţiune de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare din 14.08.2006.
Pe de altă parte, la data de 22.05.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei şi SC B SRL pentru o creanţă în cuantum de 29448,52 euro decurgând din obligaţiile unui contract de transport nr.X/15.09.2008, conexată la cererea iniţială de deschidere a procedurii insolvenţei.
La data de 30.06.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei şi SC V SA pentru o creanţă în cuantum de 8276,43 lei reprezentând preţ restant, respectiv 7236,90 lei penalităţi convenţionale la serviciile de telefonie mobilă, s-a dispus conexarea la cererea iniţială.
La data de 10.09.2009 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei creditoarea SC S SRL pentru o creanţă în cuantum de 75889,67 lei reprezentând debit restant din derularea contractului având ca obiect livrarea şi instalarea unui sistem de cântărire autovehicule, dispunându-se conexarea şi a acestei cereri. Reprezentanţii acestei creditoare au solicitat desemnarea unui anumit practician pentru administrarea procedurii insolvenţei, aceeaşi solicitare fiind făcută şi de reprezentanţii creditoarei SC B SRL.
Ulterior acestora au formulat cereri de admitere a creanţelor la datele de 20.11.2009, 26.08.2010 şi 21.09.2010 creditorii SC ID SRL PENTRU O CREANŢĂ DE 47323,24 LEI, SC P – CERNĂUŢI pentru o creanţă compusă din 8550,34 euro şi 5043 lei, RG pentru o creanţă constând în drepturi salariale rezultând din sent. civ. 1863/18.11.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi respectiv MVSRL Moldova pentru o creanţă de 224694,08 lei.
La termenul din 03.12.2009 instanţa a luat act de renunţarea la judecată formulată de DT SA.
Acordând cuvântul la dezbateri în fond instanţa constată că apărătorul ales al debitoarei ridică excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi motivat de faptul că în conformitate cu istoricul firmei furnizat de Oficiul Registrului Comerţului, la data de 10.02.2010 firma şi-a schimbat sediul în jud. Buzău, iar denumirea acesteia este în prezent SC PE SRL.
Acordând cuvântul cu privire la excepţia invocată instanţa constată că acesta este neîntemeiată, urmând să o respingă motivat de modificările aduse prin legea 169/2010 ale art. 6 din legea 85/2006, care au introdus un aliniat nou – 3 – aplicabil la momentul deschiderii procedurii.
Întrucât cererile introductive întemeiate pe prevederile Legii nr.85/2006 nu pot produce efecte juridice decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest act normativ în art. 3 referitoare la existenţa creanţei şi a stării de insolvenţă, independent de existenţa sau inexistenţa contestaţiei prevăzută de art. 33, alin.2 din lege, verificarea îndeplinirii lor se impune din oficiu judecătorului-sindic iar în acest sens se reţin următoarele:
Conform art. 31 din Legea nr.85/2006 orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate formula o cerere introductivă, prin creditor îndreptăţit înţelegându-se, potrivit art. 3, pct. 6 din această lege, creditorul care are împotriva patrimoniului debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile şi a cărei valoare este de cel puţin 30.000 lei.
În ceea ce priveşte prima condiţie, cerinţele legii referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, nu implică şi existenţa unui titlu executoriu în baza căruia creditorul să-şi valorifice creanţa, potrivit art. 379 cod proc. civ., creanţă certă fiind şi aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, ce emană de la debitor sau sunt recunoscute de acesta.
În prezenta cauză certitudinea creanţelor invocate rezultă din contractele depuse de creditori, facturile fiscale ataşate şi înscrisurile conexe, debite ce nu au fost lichidate şi care depăşesc valoarea prag impusă de art. 3, pct. 12 din lege, întrucât în contul de disponibilităţi al debitorului nu exista provizia necesară .
Cât priveşte cerinţa legală a insolvenţei astfel cum aceasta este definită prin art. 3, alin.1 din Legea nr.85/2006, lipsa contestaţiei prevăzută de art.33, alin.2 din menţionata lege ca şi împrejurarea că reprezentanţii debitorului nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula apărări privind fondurile sale disponibile şi situaţia sa patrimonială şi nici nu au produs vreo dovadă că deţine lichidităţi şi face faţă obligaţiilor sale exigibile, îndreptăţesc concluzia că acesta se află în insolvenţă.
Aşa fiind, cererile formulate de creditori vor fi admise cu consecinţa deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului potrivit art. 33, alin. 6 din Legea nr.85/2006.
