Dreptul angajatorului de a stabili organizarea şi funcţionarea unitătii. Locul muncii. Informarea salariatului cu privire la atribuţiile postului. Fişa postului


Noţiunea de loc al muncii nu semnifică determinarea exactă a compartimentului funcţional din structura organizatorică a unei entităţi în care se găseşte postul de muncă, văzut drept componentă primară a structurii organizatorice.

Angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii, fiind cel care stabileşte numărul de posturi necesare activităţii sale, modul de subordonare a acestora pe verticală şi repartizarea lor în diverse compartimente, drept concretizat prin întocmirea unui regulament de organizare şi funcţionare şi a unei organigrame în formă scrisă pe care, respectând dreptul angajaţilor la informare, are obligaţia de a le aduce la cunoştinţa acestora.

Atribuţiile postului, menţionate de asemenea în fişa postului, fac obiectul obligaţiei de informare a viitorului salariat anterior încheierii contractului, iar în cazul acceptării, devin clauză a contractului.

Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, vor fi informaţi cu privire la funcţie/ocupaţie, conform specificaţiei C.O.R. sau altor acte normative, şi la atribuţiile postului, iar aceste elemente trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului, ceea ce înseamnă că fişa postului constituie de fapt o anexă a contractului individual de muncă.

Atributiile unui salariat nu sunt stabilite în formă fixă, nemodificabilă, pe parcursul derulării raportului de muncă (similar altor elemente ale raportului de muncă), ci pot fi continuu adaptate noilor realităţi sau obiective strategice ale organizaţiei.

C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. muri. şi asig. soc., dec. nr. 6525/R din 28 noiembrie 2012, nepublicată

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VlII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea C.S. a chemat în judecată intimata SC G., solicitând anularea deciziei de modificare unilaterală a CIM necomunicată, repunerea pe postul deţinut anterior, în temeiul sentinţei civile nr. 8033/15.12.2009 a Tribunalului Bucureşti; acordarea unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului de trei salarii brute.

La termenul de judecată din 02.04.2012 a fost admisă excepţia de inadmisibilitate a cererii având ca obiect constatarea neîndeplinirii obligaţiei de informare cu privire la modificarea clauzelor CIM, în temeiul dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5285/05.06.2012, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea C.S. în contradictoriu cu intimata SC G.; a anulat modificarea unilaterală a CIM nr. x I VB/22.02.2008, cuprinsă în fişa postului, comunicată contestatoarei la data de 12.05.2011, cu privire la denumirea postului; a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că părţile cauzei au încheiat CIM nr. x/IVB/05.03.2008, reclamanta fiind angajată în funcţia de director proiect pensii facultative.

Prin sentinţa civilă nr. 8033/15.12.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost anulată decizia nr. y/26.05.2008 prin care angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 55 lit. a) C. muncii, iar salariata a fost reintegrată pe postul deţinut anterior emiterii deciziei. în executarea hotărârii judecătoreşti, intimata a emis decizia nr. 18/29.03.2010 prin care a dispus, începând cu 30.03.2010, reintegrarea contestatoarei în funcţia de director proiect pensii facultative, direcţia centrală, conform CIM x/IVB/22.02.2008. Conform menţiunii olografe din finalul acestei decizii, la solicitarea contestatoarei, s-a aprobat reintegrarea efectivă începând cu

06.04.2010. La data de 07.04.2010, a fost remisă contestatoarei fişa postului unde se menţionează compartimentul Direcţia vânzări şi denumirea postului – director proiect pensii facultative. Subsecvent, a intervenit modificarea R.O.F. a societăţii intimate, conform procesului-verbal al şedinţei Directoratului din 24.01.2011 şi deciziei nr. 953/02.02.2011.

Din analiza comparativă a R.O.F. în forma anterioară şi a organigramei în vigoare la nivelul anului 2010 cu R.O.F. adoptat prin decizia nr. 953/02.02.2011 şi organigrama aferentă, rezultă faptul că Direcţia

vânzări, în care se găsea postul de director proiect pensii facultative, s-a reorganizat sub denumirea Direcţia vânzări, marketing şi proiecte.

în consecinţă, intimata a întocmit actul adiţional nr. 1, comunicat contestatoarei la 12.05.2011, precum şi o nouă fişă a postului, în acord cu aceste modificări intervenite în organizarea societăţii. Examinând conţinutul actului adiţional, pe care salariata a refuzat să-l semneze, rezultă că modificarea adusă CIM vizează exclusiv denumirea compartimentului în care activează, în acord cu noul R.O.F. al societăţii, fară ca vreunul din elementele esenţiale ale contractului să fie modificate, astfel cum se arată la pct. II din actul adiţional, împrejurare confirmată, de altfel, şi de fişa postului care concordă sub toate aspectele cu cea anterioară, primită de contestatoare în urma reintegrării, mai puţin în privinţa denumirii compartimentului, modificată în sensul mai sus explicat.

Tribunalul a apreciat că, în aceste condiţii, nu se poate reţine că intimata a procedat la o modificare unilaterală a raporturilor de muncă sub aspectul locului şi felului muncii. Dimpotrivă, rezultă fară echivoc că denumirea postului pe care este încadrată contestatoarea, şi anume director proiect pensii facultative, a rămas şi în prezent (după modificarea regulamentului), aceeaşi de la reîncadrarea dispusă prin hotărâre judecătorească. Totodată, în urma modificării R.O.F., atribuţiile şi responsabilităţile aferente postului ocupat de contestatoare au rămas neschimbate, astfel cum se arată în decizia nr. 201102144/14.02.2011. în plus, din menţiunile înscrise în carnetul de muncă şi din statele de plată rezultă că salariata a fost reîncadrată şi remunerată în acord cu funcţia sa de director proiect pensii facultative.

împrejurarea că în CIM, locul de muncă al contestatoarei este menţionat ca fiind Direcţia centrală, nu poate constitui un argument în sensul că a fost schimbat locul de muncă al acesteia, câtă vreme în organigrama din 17.03.2010 în vigoare, deci, la momentul reintegrării sale în baza hotărârii judecătoreşti (06.04.2010), postul de director proiect pensii facultative aparţinea Direcţiei vânzări, sens în care a fost emisă şi fişa postului la acel moment. De altfel, contestatoarea nu a contestat în justiţie, la momentul reintegrării, fişa postului comunicată la 07.04.2010, care cuprinde indicarea compartimentului Direcţia vânzări şi setul de atribuţii specifice postului în care s-a dispus reintegrarea, neinvocând faptul că ar cuprinde elemente diferite de cele ale postului în care era încadrată anterior concedierii.

în consecinţă, Tribunalul a reţinut că singura modificare survenită în raporturile de muncă dintre părţi este cea privitoare la denumirea compartimentului în care contestatoarea îşi desfăşoară activitatea, funcţia deţinută, denumirea postului şi atribuţiile specifice acestuia fiind aceleaşi cu cele de la data reintegrării la data de 06.04.2010.

Se observă însă că intimata a emis o fişă a postului, comunicată contestatoarei la 12.05.2011 în care se menţionează denumirea postului manager de proiect pentru dezvoltarea vânzărilor pensii obligatorii şi facultative. Din corespondenţa purtată între părţi (adresa 353/16.05.2011) rezultă că această denumire a fost eronat menţionată, în realitate funcţia respectivă neexistând în schema organizatorică a societăţii, arătându-se că funcţia contestatoarei este aceea de director proiect pensii facultative. Totodată, intimata a procedat la comunicarea fişei postului corectată.

Aşa fiind, Tribunalul a apreciat că fişa postului eronat emisă la data de 12.05.2011 este anulabilă în privinţa denumirii postului, întrucât reprezintă, într-adevăr, o modificare unilaterală a contractului de muncă, sub aspectul funcţiei deţinute, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. muncii. Pentru considerentele expuse, s-a anulat modificarea unilaterală a CIM nr. 1248/1VB/22.02.2008, cuprinsă în fişa postului comunicată contestatoarei la data de 12.05.2011, cu privire la denumirea postului.

In privinţa celorlalte aspecte, s-a apreciat că demersul procesual al contestatoarei este nefondat, întrucât, în pofida faptului că intimata a emis o fişă a postului cu denumirea funcţiei eronată, salariatei i-a fost comunicată şi o fişă a postului rectificată sub acest aspect, astfel încât în cartea de muncă şi în evidenţele societăţii, inclusiv în statele de plată, este indicată denumirea corectă a postului, în acord cu funcţia înscrisă în CIM şi pe care s-a dispus reintegrarea pe cale judecătorească. De aceea, Tribunalul a respins ca neîntemeiate pretenţiile referitoare la repunerea sa pe postul anterior, în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate, precum şi repararea prejudiciului invocat.

împotriva acestei hotărâri, contestatoarea C.S. a declarat recurs la data de 02.08.2012, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

Plecând de la modul de formulare a pretenţiilor deduse judecăţii şi a temeiului juridic invocat, şi anume „anularea deciziei de modificare unilaterală a CIM, necomunicată”, „acordarea unei despăgubiri” şi „constatarea neîndeplinirii obligaţiei de informare cu privire la modificarea clauzelor CIM” în temeiul art. 17, art. 19 şi art. 41 C. muncii, se impune mai întâi verificarea calificării date acestor pretenţii pentru ca apoi să fie analizate criticile de nelegalitate formulate de recurenta-contestatoare faţă de soluţia de admitere în parte a pretenţiei principale, de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii în constatare.

Cât priveşte calificarea obiectului cererii, se observă că recurenta, deşi solicită anularea unei „decizii” a angajatorului intimat, în realitate nu indică o decizie determinată prin dată şi număr de înregistrare, ca act intern al conducerii intimatei faţă de care să aibă drept de contestaţie. După cum rezultă în cauză, intimata nu a emis o decizie prin care să modifice elementele esenţiale ale raportului de muncă dintre părţi, ci a emis decizie de reîncadrare a salariatei, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, iar mai apoi a modificat R.O.F. şi organigrama societăţii, ceea ce a impus reîncadrarea salariaţilor vizaţi de modificări, cu adaptarea atribuţiilor din fişele de post la noile cerinţe. Prin urmare, acţiunea recurentei-contestatoarei tinde la realizarea dreptului de a nu-i fi modificat unilateral felul şi locul muncii, precum şi fişa postului, ceea ce concretizează o acţiune în obligaţie de a face negativă.

Faţă de această calificare, Curtea a înlătura motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut concret, anume nemodificarea elementelor raportului său de muncă astfel cum a fost stabilit prin CIM încheiat în februarie 2008. Motivele de fapt şi de drept expuse în cererea iniţială, care permit lămurirea pretenţiei formulate ca petit, includ atât modificarea locului muncii, a felului muncii, cât şi a atribuţiilor concretizate în fişa postului. Or, Tribunalul a analizat aceste susţineri, considerând însă că este învestit cu o contestaţie împotriva unui act unilateral al angajatorului (pe care l-a identificat printre înscrisurile depuse la dosar), anulând actul prin care se modifică denumirea postului, adică felul muncii.

Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât considerentele sentinţei analizate nu sunt nici contradictorii, nici străine de natura pricinii. O astfel de nelegalitate ar fi intervenit numai în măsura în care cele expuse de tribunal în considerente nu ar fi avut nicio legătură cu cauza sau ar fi tins la o cu totul altă soluţie decât cea cuprinsă în dispozitiv. în cauză însă, instanţa a analizat toate aspectele prezentate în acţiunea introductivă care, nefiind bine structurate, dar subsumate unui petit ce a necesitat calificarea juridică a obiectului, au condus la aprecieri greşite asupra faptelor şi actelor juridice dintre părţi.

Cât priveşte conţinutul concret al acestor aprecieri, adică raţionamentul judiciar făcut de tribunal în soluţionarea cauzei, acesta va fi analizat pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, este de precizat că părţile au încheiat CIM nr. x/IV B/15.03.2008 prin care C.S. era angajată la SC G. în funcţia de director proiect pensii facultative (art. E Felul muncii), locul de muncă fiind la Direcţia centrală (art. D). Contractul s-a încheiat pe durată nedeterminată (art. C), începând cu 25.02.2008, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice. La art. F, „Atribuţiile postului”, s-a prevăzut că atribuţiile postului sunt prevăzute în fişa postului (anexă la CIM).

Invocând dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (41) C. muncii, angajatorul a emis

o notificare salariatei în timpul perioadei de probă, dispunând încetarea CIM. Această măsură a fost contestată în faţa instanţei, invocându-se nerespectarea duratei perioadei de probă şi emiterea notificării după împlinirea acesteia, susţinere considerată întemeiată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale care a soluţionat conflictul de muncă prin sentinţa civilă nr. 8033/15.12.2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2009R/04.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Punând în sentinţa civilă menţionată, care obliga angajatorul la reintegrarea salariatei pe postul deţinut anterior cu plata unei despăgubiri, societatea intimată a emis decizia nr. 18/29.03.2010 prin care dispune reintegrarea recurentei pe funcţia de director proiect pensii facultative la Direcţia centrală. Reintegrarea a produs efecte din data de

06.04.2010.

La acest moment al reintegrării s-a solicitat salariatei semnarea unei fişe a postului de director proiect pensii facultative, în care la pct. A, „Descrierea postului”, se menţiona compartimentul din care face parte ca fiind Direcţia vânzări, postul fiind subordonat direct directorului general, dar fară a avea posturi în subordine. Recurenta a refuzat semnarea acestui document, pretinzând printr-o corespondenţă purtată cu conducerea societăţii să i se comunice fişa de post de la momentul angajării în 2008.

Ulterior, la nivelul anului 2011, are loc şedinţa Directoratului SC G., consemnată în procesul-verbal din 24.01.2011, fiind decisă reorganizarea structurii interne a societăţii, pentru a corespunde cerinţelor instituite de Comisia de supraveghere a sistemului de pensii private prin Norma nr. 12/2010 şi Norma nr. 13/2010, prin păstrarea subordonării ierarhice, redenumirea unor direcţii sau servicii, cu păstrarea atribuţiilor prezente, prin redefinirea relaţiilor ierarhice, modificarea R.O.F., întocmirea unei noi organigrame şi semnarea unui acord de confidenţialitate de către salariaţi. Toate aceste măsuri sunt aprobate prin decizia Directoratului nr. 953/02.02.2011. Punerea în practică a însemnat prezentarea noului R.O.F. prin e-mail salariaţilor, dar cu semnătură de primire, precum şi a organigramei care exprimă sub formă grafică ceea ce este descris în regulament.

Recurenta a refuzat să semneze de luare la cunoştinţă a noului R.O.F. al SC G., promovând acţiunea de faţă la scurt timp, la data de

17.02.2011. Pe parcursul judecării conflictului de muncă s-a învederat instanţei că tuturor salariaţilor afectaţi de modificarea structurii interne a societăţii intimate li s-au prezentat acte adiţionale la contractele de muncă care consemnează noile elemente ale raporturilor de muncă. Recurentei-contestatoare i-a fost prezentat la data de 12.05.2011 actul

adiţional nr. 1 la CIM nr. x/IV B/15.03.2008, prin care se modifică art. F, „Atribuţiile postului din contractul individual de muncă”, în sensul că începând cu data de 04.05.2011 (după avizarea R.O.F. de către Comisia de supraveghere a sistemului de pensii private), direcţia în care salariata îşi desfăşoară activitatea şi-a schimbat denumirea în Direcţia vânzări, marketing şi proiecte. Cu aceeaşi ocazie s-a comunicat salariatei şi o fişă a postului de manager proiect dezvoltare vânzări pensii facultative, denumirea postului fiind o eroare materială ce a fost corectată de angajator prin transmiterea unei fişe a postului de director proiect pensii facultative din compartimentul Direcţia vânzări, marketing şi proiecte.

Recurenta a refuzat să semneze şi aceste noi documente, însă instanţa de fond a dispus anularea denumirii postului „manager proiect dezvoltare vânzări pensii facultative” din fişa postului comunicată la data de 12.05.2011.

Curtea consideră lipsită de eficienţă juridică măsura dispusă de tribunal în condiţiile în care salariata recurentă nu a semnat niciunul din documentele întocmite de angajator după reintegrare, purtând asupra elementelor raportului de muncă dintre părţi, nici fişa postului prezentată în 07.04.2010, nici fişa postului din 12.05.2010 şi nici actul adiţional la contract. Prin urmare, nefiind exprimat acordul salariatului prin semnarea acestor înscrisuri, nu produceau niciun efect juridic de modificare a elementelor convenite la semnarea contractului în februarie 2008. în plus, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor acte juridice ulterioare momentului formulării acţiunii, iar în absenţa unei cereri modificatoare nu era legal învestită cu analiza valabilităţii acestora. Cu toate acestea, cum recurs a declarat partea contestatoare, nu se poate modifica hotărârea Tribunalului pentru a nu înrăutăţi situaţia acesteia în propria cale de atac.

Cât priveşte locul muncii recurentei, a cărui modificare unilaterală de către angajator este susţinută în cauză, Curtea consideră că aceste susţineri nu sunt fondate. Astfel, la semnarea contractului de muncă, părţile au convenit ca activitatea salariatei să se desfăşoare la Direcţia centrală, ceea ce înseamnă sediul societăţii din Bucureşti. Acest loc de muncă a fost păstrat de angajator şi la reintegrarea salariatei din 06.04.2010, fiind menţionat expres în decizia nr. 18/29.03.2010. De la reluarea activităţii până la data noii acţiuni nu s-a afirmat modificarea acestui loc de muncă.

Ceea ce critică recurenta ca fiind modificare unilaterală a locului său de muncă, interzisă de dispoziţiile art. 41 C. muncii, este schimbarea compartimentului organizatoric în care se găseşte postul său: din Divizia pensii facultative în Direcţia vânzări, marketing şi proiecte. Or, nu se poate considera cu temei că noţiunea de loc al muncii semnifică determinarea exactă a compartimentului funcţional din structura organizatorică a unei entităţi în care se găseşte postul de muncă, văzut

ca o componentă primară a structurii organizatorice, pentru că o astfel de definiţie nu este oferită de Codul muncii şi mai apoi pentru că, în baza art. 40 alin. (1) lit. a) C. muncii, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii. Aceasta înseamnă că angajatorul este cel care stabileşte numărul de posturi necesare activităţii sale, modul de subordonare a acestora pe verticală şi repartizarea lor în diverse compartimente, drept concretizat prin întocmirea unui R.O.F. şi a unei organigrame în formă scrisă pe care, respectând dreptul angajaţilor la informare, are obligaţia de a le aduce la cunoştinţa acestora.

în cauză, aceste îndatoriri ale angajatorului au fost respectate, regulamentul aprobat de directorat la 02.02.2011 fiind adus la cunoştinţa salariaţilor, dovada pretinsă fiind aceea a semnării de luare la cunoştinţă, în atare situaţie, refuzul recurentei de a semna pentru luarea la cunoştinţă a R.O.F. nu are nicio justificare legală, tinzând chiar spre încălcarea disciplinei muncii.

Concluzionând pe acest aspect al locului muncii, Curtea consideră că acesta nu a fost modificat de la angajare până în prezent, iar faptul că postul de director proiect pensii facultative s-a găsit la nivelul anului 2009 în Divizia pensii facultative, iar la nivelul anului 2010 în Direcţia vânzări, pentru ca, în anul 2011, denumirea să fie modificată în Direcţia vânzări, marketing şi proiecte, este expresia dreptului angajatorului de a adapta structura organizatorică a societăţii fie unor cerinţe legale (normele emise de Comisia de supraveghere a sistemului de pensii private), fie unor cerinţe de oportunitate în desfăşurarea activităţii. Aşadar, menţiunea compartimentului în care se găseşte postul ocupat de recurentă, inserată în fişa postului, nu putea fi cenzurată de salariată şi cu atât mai puţin de instanţa de judecată.

Cât priveşte atribuţiile postului, menţionate de asemenea în fişa postului, Curtea constată că acestea fac obiectul obligaţiei de informare a viitorului salariat anterior încheierii contractului, iar în cazul acceptării, devin clauză a contractului. în acest sens, art. 17 alin. (3) lit. d) C. muncii prevede că persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la funcţia/ocupaţia conform specificaţiei C.O.R. sau altor acte normative şi atribuţiile postului. Aceste elemente trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului, conform art. 17 alin. (4) C. muncii, ceea ce înseamnă că fişa postului constituie de fapt o anexă a contractului de muncă.

Acceptând ideea că atribuţiile unui salariat nu sunt stabilite într-o formă fixă, nemodificabilă, pe parcursul derulării raportului de muncă (similar altor elemente ale raportului de muncă), ci pot fi continuu adaptate noilor realităţi sau obiective strategice ale organizaţiei, trebuie analizat dacă are justificare pretenţia salariatei recurente de a continua cu îndeplinirea aceloraşi atribuţii de la angajare.

Or, astfel cum se arată în cererea de chemare în judecată, în februarie

2008, în cadrul SC G. s-a decis înfiinţarea unui post de director proiect pensii facultative, cu scopul realizării unui nou produs: prospectul schemei de pensii facultative, ceea ce a însemnat întocmirea şi realizarea documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiilor din partea Comisiei de supraveghere a sistemului de pensii private, iar ulterior obţinerii acestora, pregătirea activităţii de vânzare a produsului. în vederea atingerii acestui obiectiv, părţile ar fi modificat CIM pentru transformarea postului în unul de director pensii facultative. Aşadar, chiar şi în accepţiunea recurentei-contestatoare, atribuţiile postului definit iniţial nu puteau continua dincolo de momentul obţinerii autorizaţiilor Comisiei de supraveghere, când activitatea firmei pe acest sector s-ar fi modificat.

Prin decizia nr. 65/2009 emisă de Comisia de supraveghere a sistemului de pensii private a fost autorizată SC G. ca societate de administrare a fondurilor de pensii facultative, iar prin decizia nr. 66/2009 s-a autorizat prospectul schemei de pensii pentru Fondul de pensii facultative Stabil administrat de societatea intimată. Prin urmare, în cursul anului 2009 s-au obţinut autorizaţiile care condiţionau reproiectarea postului, nu atât ca denumire, cât mai ales ca atribuţii, ceea ce, din perspectiva angajatorului, impune stabilirea altor atribuţii decât cele iniţiale pentru ocupantul postului, indiferent dacă acesta era un nou salariat sau fostul salariat reintegrat.

Privind astfel situaţia părţilor cauzei, este de reţinut că la momentul semnării CIM, în februarie 2008, au convenit asupra unor atribuţii ale nou înfiinţatului post de director proiect pensii facultative, fară însă a le concretiza într-o fişă a postului. Pentru această primă fişă, angajatorul a susţinut în întâmpinarea formulată la judecata de fond că nu a fost întocmită, fapt negativ care răstoarnă sarcina probei instituită de art. 272 C. muncii şi obligă salariatul care declanşează conflictul colectiv de muncă să facă dovada faptului pozitiv contrar. Or, recurenta nu a dovedit că a semnat o fişă a postului în 2008, prin prezentarea înscrisului doveditor (prin ipoteză, dacă ar fi semnat acest înscris, ar fi deţinut un exemplar), în atare situaţie, se impune concluzia că părţile nu au consemnat în scris atribuţiile postului de director proiect pensii facultative la începerea activităţii, ceea ce face superfluă pretenţia recurentei ca la reintegrare să i se prezinte fişa postului din 2008 şi să nu fie modificată sub nicio formă.

Aşadar, este corectă din punct de vedere legal şi pertinentă din punct de vedere al temeiniciei susţinerea angajatorului că atribuţiile postului de director proiect pensii facultative au suferit modificări esenţiale de la momentul înfiinţării (februarie 2008), iar la momentul reîncadrării salariatei (aprilie 2010) nu se poate întocmi o fişă a postului pentru atribuţii care au fost îndeplinite la acel moment iniţial sau care nu mai sunt de actualitate în firmă 2 ani mai târziu. Nu are nicio relevanţă faptul

că intimata avea sau nu aprobarea Comisiei de supraveghere a sistemului de pensii private de a vinde pensii facultative, câtă vreme ambele părţi recunosc că în 2008 această activitate era în fază de proiect, coordonată fiind de recurentă, însă în 2010, societatea îşi modifica organizarea internă tocmai pentru a permite dezvoltarea unei segment de vânzare a acestui tip de pensii. în atare situaţie, recurenta nu mai putea îndeplini după reintegrare atribuţii care ţineau de proiectul iniţial, ci eventual atribuţii care vizau vânzarea acestor produse.

Curtea consideră aşadar că fişa postului prezentată salariatei recurente după reintegrare este expresia dreptului angajatorului de a stabili atribuţiile fiecărui post [art. 40 alin. (1) lit. b) C. muncii], iar în măsura în care salariatul nu este de acord cu noile atribuţii dezacordul dintre părţi ar putea duce la încetarea raportului de muncă, nefiind posibilă obligarea angajatorului la păstrarea în sarcina unui salariat a unor atribuţii care nu se mai dovedesc folositoare realizării obiectului de activitate al societăţii.

Cât priveşte soluţia de inadmisibilitate dată capătului de cerere de constatare a neîndeplinirii obligaţiei de informare la modificarea CIM, Curtea consideră că este corectă, câtă vreme o acţiune în constatare negativă, cu temei procesual în art. 111 C. proc. civ., este inadmisibilă faţă de acţiunea principală calificată ca acţiune în realizarea dreptului. Faţă de această pretenţie nu este aplicabil nici art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nefiind făcută interpretarea vreunui act juridic în sens de negotium. De altfel, obligaţia de informare este îndeplinită de angajator la momentul prezentării în formă scrisă a CIM, a unui act adiţional sau a unei fişe a postului.