Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1704 din 1 aprilie 2012
Prin sentinţa civilă nr.597 din 15.01.2013, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acţiunea formulată de către reclamanţii A.I.D ş.a. şi de intervenienţii B.I. ş.a. reprezentaţi prin SINDICATUL DRUMURILOR E., în contradictoriu cu pârâta
COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant şi intervenient sumele (…) reprezentând sporul pentru condiţii periculoase şi condiţii grele de muncă în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 12.09.2009 – 27.04.2011 şi în cuantum de 21% din salariul de bază începând cu data de 28.04.2011 până la 15 ianuarie 2013.
A fost respinsă cererea privind plata daunelor interese şi a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt angajaţii companiei pârâte. La nivelul acestei pârâte s-a negociat si s-a încheiat un contract colectiv de muncă la data de 31.01.2008 valabil pentru perioada 01.02.2008-31.01.2011, contract care a fost înregistrat la Direcţia Generală de Muncă a Municipiului Bucureşti.
Potrivit prevederilor art.107 alin.1 lit. b din acest contract colectiv de muncă, se acordă spor pentru condiţii periculoase, în cotă de 15% pentru personalul ce execută,îndrumă si controlează lucrările de la locurile de muncă la care se menţine un anumit grad de pericol: risc de accidentare sub circulaţie, lucru la altitudine, utilizarea unor substanţe toxice, pericol de electrocutare si risc de iradiere.
Conform prevederilor art. 107 alin.1 lit. b din acest contract colectiv de muncă se acordă spor pentru condiţii grele de muncă în cotă de 15% pentru personalul care lucrează în condiţii de efort fizic ridicat, la temperaturi ridicate sau scăzute, în mediu umed, cu viituri de apă, în condiţii de izolare, zgomot intens si/sau vibraţii si alte condiţii de mediu deosebite sau nedorite.
Prin anexa nr. 5 la acest contract colectiv de muncă s-a negociat categoriilor de personal, locurile de muncă si activităţile pentru acordarea sporurilor pentru condiţii grele de muncă si condiţii periculoase, respectiv lucrări de întreţinere, reparare si investigare a reţelei de drumuri si poduri executate în zona drumurilor naţionale, activitatea de control desfăşurată de echipajele mobile sau în cadrul agenţiilor, lucrări de deszăpezire si combatere sau prevenire a poleiului, lucrări de colmatări si reparaţii asfaltice executate si îndepărtarea efectelor calamităţilor.
Potrivit prevederilor art. 106 lit. b din Contractul colectiv de muncă la nivelul pârâtei pe anul 2011, s-a negociat un spor pentru condiţii grele si periculoase în cuantum de 21% din salariul de bază pentru personalul care lucrează în condiţii de efort fizic ridicat la temperaturi ridicate sau scăzute, în mediu umed cu viituri de apă, în condiţii de izolare, zgomot intens si/sau vibraţii, în alte condiţii de mediu deosebite si nedorite, în condiţii de lucru la altitudine, de risc de accidentare la lucru sub circulaţie, în condiţii de utilizare a unor substanţe si în condiţii de electrocutare.
În anexa nr. 5 la acest contract s-au stabilit categoriile de personal, locurile de muncă si activităţile pentru acordarea sporului pentru condiţii grele si periculoase de muncă.
Reclamanţii au afirmat că activitatea desfăşurată de ei se încadrează în cele arătate în anexa nr. 5 la contractul colectiv de muncă iar pârâta nu a combătut aceste afirmaţii si nici nu le-a acordat aceste sporuri.
Art. 109 alin.2 din Contractul colectiv de muncă valabil pentru perioada februarie
2008-februarie 2011 si art. 106 alin.3 di Contractul colectiv de muncă valabil începând cu data de 01.05.2011, sporul pentru condiţii de muncă nocive, grele si periculoase se acordă
proporţional cu timpul lucrat în condiţiile respective de fiecare salariat cu evidenţierea distinctă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiţii.
În baza acestor prevederile legale, reclamanţii si pârâta au ajuns la o înţelegere care s-a concretizat în acordarea următoarelor drepturi salariale reprezentând sporurile solicitate (…), sume reprezentând sporul pentru condiţii periculoase şi condiţii grele de muncă în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 12.09.2009 – 27.04.2011 şi în cuantum de 21% din salariul de bază începând cu data de 28.04.2011 până la 15 ianuarie 2013.
Potrivit prevederilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În speţă, nu poate fi vorba despre o întârziere nejustificată a plăţii sporurile solicitate de către reclamanţi întrucât pârâta a fost de acord cu acordarea acestora în condiţiile respectării prevederilor art. 109 si art. 106 din cele două contracte colective de muncă privitoare la timpul efectiv lucrat de fiecare persoană în respectivele condiţii.
De asemenea, nu pot fi acordate nici cheltuieli de judecată solicitate întrucât la prima zi de înfăţişare pârâta a arătat că nu se opune pretenţiilor reclamanţilor fiind astfel aplicabile prevederile art. 275 Cod Procedură Civilă care prevăd că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii reprezentaţi prin SINDICATUL DRUMURILOR “E.” au declarat recurs prin care au solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtei la plata daunelor interese de 0,1%/ zi de întârziere (art.102 din CCM 2008-2011) din valoarea sumelor datorate pentru perioada decembrie 2009 – 31.01.2011 de la 01.11.2012 şi până la plata efectivă a acestor sume; 0,04% /zi de întârziere (art.101 din CCM 2011-2012) pentru sumele datorate de la 28.04.2011 – iulie 2012, de la 01.11.2012 şi până la plata efectivă a acestor sume, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei şi a cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că daunele interese solicitate au fost negociate printr-un contract colectiv de muncă care nu a fost modificat de părţile contractante, având forţă obligatorie şi că plata drepturilor salariale constând în sporurile pentru condiţii grele de muncă şi pentru condiţii periculoase trebuia să se facă de pârâta la termenele asumate prin dispoziţiile contractuale, nu în urma stabilirii acestora printr-o hotărâre judecătorească.
Daunele interese negociate în cuprinsul contractelor colective de muncă sunt conforme dispoziţiilor legale aplicabile (art.253 şi art.278 Codul muncii, art.166 alin.4 Codul muncii, art.969 şi art.970 Cod Civil), sens în care se evocă practica judiciară.
În privinţa cheltuielilor de judecată, se arată că angajatorul este pus de drept în întârziere ca urmare a neplăţii la scadenţă a sporurilor salariale şi în culpă procesuală prin căderea în pretenţii invocându-se art.1079 din vechiul Cod Civil.
În fine, se susţine că plata anticipată a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanţi, justifică obligarea pârâtei la suportarea lor, având în vedere că acordarea cheltuielilor reprezintă şi o atenţionare a pârâtei la respectarea contractelor colective de muncă.
Pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanţii nu i-au solicitat anterior formulării acţiunii plata acestor sporuri care reprezintă o sumă variabilă, stabilită în funcţie de timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.
În privinţa cheltuielilor de judecată la fond, pârâta arată că a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamanţilor, nedatorând, prin urmare, cheltuieli. Se contestă incidenţa art.1079 privind punerea de drept în întârziere.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Sporul pentru condiţii grele de muncă de 15% prevăzut de art.107 alin.1 lit. B din CCM 2008 – 2011 şi sporul pentru condiţii periculoase de muncă de 15% (art.107 alin.1 lit. D din acelaşi contract) se acordă potrivit art.107 alin.3 din CCM 2008 – 2011, proporţional cu timpul cât personalul a lucrat în condiţiile respective.
Potrivit art.107 alin.2 din CCM 2008 – 2011, categoriile de personal, locurile de muncă şi activităţile pentru acordarea sporurilor menţionate se stabilesc prin anexa nr.5, care reiterează acordarea sporurilor pentru timpul utilizat efectiv pentru executarea lucrărilor sau, după caz desfăşurarea activităţii.
Dispoziţii similare sunt reglementate cu privire la sporul pentru condiţii grele şi periculoase de art.106 alin1 lit. B, alin.2 şi 3 şi de anexa nr.5 din CCM 2011-2012.
Prin urmare, sporurile menţionate sunt determinate în raport de timpul alocat desfăşurării activităţii în aceste condiţii, fiind necesară calcularea lor pe baza foilor colective de prezenţă, a foilor de parcurs (în cazul conducătorilor auto), a fişei postului cuprinzând atribuţiile de serviciu, a ordinelor de serviciu privind efectuarea unor lucrări.
Deşi sporurile sunt individualizate sub aspect procentual, întinderea lor concretă diferă de la o lună la alta, în funcţie de circumstanţele desfăşurării activităţii, neavând un cuantum prestabilit de natură să confere întinderii obligaţiei de plată a angajatorului un caracter cert.
În acest sens, Curtea de Apel observă că determinarea cuantumului sporurilor de către pârâtă în cursul procesului a necesitat efectuarea unor operaţiuni de calcul privind numărul de ore lucrate în condiţii grele şi periculoase în raport de numărul total ore lucrate în fiecare din lunile perioadei decembrie 2009 – iulie 2012, în urma verificărilor actelor interne.
În atare situaţie, Curtea de Apel consideră că pârâta nu este de drept pusă în întârziere pentru neplata sporurilor având un cuantum variabil de la o lună la alta, deoarece reclamanţii trebuiau să comunice pârâtei elementele particulare care influenţează întinderea sporurilor pentru a face calculele necesare, nu să se adreseze instanţei de judecată fără a notifica pârâtei demersul lor.
Astfel, punerea de drept în întârziere este strict legată de drepturile salariale în cuantum determinat cu exactitate, deoarece numai în acest caz angajatorul are la dispoziţie suficiente date pentru a-şi putea exercita la termen obligaţiile de plată.
În situaţia în care determinarea cuantumului drepturilor salariale depinde de elemente particulare ale fiecărui salariat, care trebuie puse la dispoziţia angajatorului, nu se mai poate reţine culpa acestuia în neplata la scadenţă dacă salariaţii nu i-au comunicat elementele menţionate, optând pentru chemare sa în judecată.
Dimpotrivă, reclamanţii aveau îndatorirea de a sprijini pârâta în demersul calculării sporurilor salariale prin comunicarea elementelor ce influenţează cuantumul lunar.
Curtea conchide că lipsa culpei pârâtei pentru neplata la termen înlătură caracterul nejustificat al întârzierii, element esenţial pentru acordarea daunelor interese, conform art.102 din CCM 2008-2011 şi art.101 din CCM 2011 – 2012.
Această dezlegare privind lipsa culpei pârâtei stă şi la baza examinării motivului de recurs privind cheltuielile de judecată, a căror acordare se întemeiază pe conceptul de culpă procesuală. Cum pârâta a recunoscut prin întâmpinare pretenţiile reclamanţilor, devin incidente dispoziţiile art.275 C.pr.civ., care exonerează pârâtul căzut în pretenţii de plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel , în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor.
