Secţia civilă şi de minori, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 774/R din 1 aprilie 2008
Prin sentinţa civilă nr.2478/17 decembrie 2007, Tribunalul Sălaj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D.P. şi C.N.C. împotriva pârâţilor Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor (prin D.G.F.P. Sălaj), aceştia fiind obligaţi să plătească drepturile reprezentând spor de confidenţialitate de 15% în sumă de 26.578 lei pentru D.P. şi de 22.348 lei pentru C.N.C..
Pârâţii au fost obligaţi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii sumelor de mai sus.
S-a respins ca fiind nefondată acţiunea formulată împotriva pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în esenţă, că , potrivit art. unic pct.1 din Legea 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr.19/2006 privind drepturi salariale ale personalului militar şi cu statul special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul sau avizul de securitate deţinut, personalul vizat beneficiază de un spor de 15% din solda, respectiv salariul lunar, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate.
În acest temei, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidenţialitate de până la 15% din solda lunară.
Prin art.15 din O.G. nr.6/2007, s-a prevăzut că sporul de confidenţialitate, în cuantum de până la 15% se acordă şi altor funcţionari, din alte instituţii ale statului, iar prin art.20 alin.3 din Legea 656/2002 (modificată) s-a acordat sporul de confidenţialitate şi personalului din cadrul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Aceste acte normative şi altele prevăd acordarea sporului de confidenţialitate unor categorii de salariaţi, fiind excluşi fără drept magistraţii, deşi conform reglementărilor în vigoare au obligaţia de a păstra secretul informaţiilor pe care le-au obţinut în calitatea pe care o deţin.
S-a apreciat că, între tratamentul juridic al judecătorilor militari şi membrii Consiliului Director al Consiliului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pe de o parte şi judecătorii civili există o în ceea ce priveşte dreptul la recunoaşterea pentru păstrarea confidenţialităţii unor date, acţiunea fiind, în consecinţă admisă, în sensul celor reţinute în dispozitiv.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Tribunalul Sălaj, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a expus în prima parte a considerentelor, tribunalul a admis acţiunea reclamanţilor – judecători – având în vedere dreptul acestora de a nu fi discriminaţi şi de a solicita acoperirea daunelor suferite prin discriminarea la care au fost supuşi, în comparaţie cu alte categorii de salariaţi bugetari.
4
Faţă de aceste considerente, criticile referitoare la inexistenţa unor norme legale care să îndreptăţească pe reclamanţi la sporul de 15% pentru confidenţialitate sunt superflue, atâta vreme cât prima instanţă nu şi-a întemeiat hotărârea pe asemenea argumente.
Criticile referitoare la lipsa competenţei Tribunalului Sălaj de a judeca litigiul sunt de asemenea neîntemeiate, acţiunea reclamanţilor neavând ca obiect „modul de stabilire a drepturilor salariale conform O.U.G. 27/2006” – situaţie vizată de art.36 din acel act normativ, ci drepturi salariale neacordate ca urmare a discriminării afirmativ existente, corect apreciat ca fiind conflict de muncă, de competenţa tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art.284 C,muncii şi art.2 pct.1 lit.c din Codul de procedură civilă.
Criticile referitoare la inexistenţa discriminării însă, sunt întemeiate.
Astfel, în acţiunea lor, reclamanţii au invocat faptul că, anumite categorii de personal, salarizate conform Legii 444/2006 pentru aprobarea O.G. 19/2006, cât şi conform art.15 alin.1 din O.G. 6/2007 şi art.20 alin.3 din Legea 656/2002 au drept la un spor de confidenţialitate de până la 15%, în timp ce pentru judecători, care au de asemenea, obligaţia păstrării secretului profesional, un asemenea spor nu este prevăzut.
În conformitate cu art.1 alin.2 lit.i din O.G. 137/2000, principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate şi cu privire la dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală (etc.) exercitarea drepturilor enunţate fiind asigurată pentru persoane aflate în situaţii comparabile.
Aşa cum se susţine şi în acţiune, legislaţia naţională a prevăzut pentru anumite categorii de salariaţi bugetari dreptul de a primi un spor de 15% pentru confidenţialitate, în situaţia în care, operează cu secrete de o anumită importanţă, stabilite ca atare de actele normative respective.
Exemplificativ se poate observa că, în conformitate cu O.G. 19/2006 se stabileşte dreptul la sporul de confidenţialitate acelor persoane care operează cu informaţii clasificate, definite ca atare prin Legea 182/2002 şi în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut. Acest drept se poate acorda pentru 5% din numărul total de posturi prevăzute în statutul M.A.N.
În aceeaşi măsură, O.G. 6/2007, prin art.15 stabileşte doar în principiu un drept la sporul de confidenţialitate în cuantum de până la 15%, categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare urmând a fi stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, în considerarea atribuţiilor personalului cu privire la confidenţialitatea secretelor de serviciu de care acesta ia cunoştinţă.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut posibilitatea adăugării sporului de confidenţialitate la salariul personalului bugetar, în măsura în care angajatul, prin natura activităţii sale ia cunoştinţă de secrete de o anumită importanţă, a căror protejare specială se impune, sporul de confidenţialitate nefiind un drept general prevăzut tuturor persoanelor angajate în sectorul bugetar.
Reclamanţii sunt judecători, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative speciale care stabilesc valoarea de referinţă, coeficientul de ierarhizare şi anumite sporuri, între care nu se regăseşte şi sporul de confidenţialitate.
Faptul că legiuitorul nu a prevăzut acest drept în favoarea persoanelor ce lucrează în organele sistemului judiciar nu reprezintă prin el însuşi o discriminare, aşa cum a stabilit şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, argumentaţie reţinută în Hotărârea nr.318/8 oct.2007 fiind una de principiu. Prin hotărârea menţionată s-a respins cererea formulată de procurori cu motivarea că magistraţii nu au dreptul la sporul de confidenţialitate, întrucât legislaţia specifică nu
5
prevede un asemenea drept, iar pe de altă parte, magistraţii au obligaţia de a respecta secretul profesional. „Salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor ale procurorilor (etc.) s-a stabilit ţinându-se seama de răspunderea, complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege …” S-a apreciat că „situaţiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariaţi determină soluţii diferite ale legiuitorului, în ceea ce priveşte salarizarea acestora, fără ca prin această soluţie să se încalce principiul egalităţii”.
Hotărârea a conchis în sensul că petenţii (procurori) nu au fost discriminaţi, în sensul O.G. 137/2000.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Deciziile nr.168/1998 şi 294/2001 şi CEDO care a apreciat că nu există diferenţă de tratament decât în situaţia în care persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferenţial şi că la această distincţie nu-şi găseşte nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (Hot.Fredin c/a Suediei -1993, Hoffman c/a Austriei -1995 etc).
Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, salarizarea magistraţilor a fost reglementată prin acte normative speciale, având în vedere tocmai sistemul judiciar în care îşi desfăşoară activitatea, care impune anumite riscuri şi interdicţii, salarizare ce nu poate fi comparată cu drepturile altor categorii de personal bugetar, a căror salarizare a fost reglementată în raport de condiţiile specifice în care aceştia la rândul lor îşi desfăşoară activitatea.
Neexistând discriminare, acţiunea în despăgubiri echivalente cu drepturile de care nu au beneficiat formulată de reclamanţi, este neîntemeiată.
În consecinţă, sentinţa tribunalului, prin care totuşi, acţiunea a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 C.proc.civ., recursurile urmând a fi admise şi în temeiul art.312 alin.2 şi 3 C.proc.civ., sentinţa modificată, în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii.
