Prin sentinţa civilă nr. 1762/C/2.09.2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a anulat ca netimbrată acţiunea în anulare formulată de debitoare împotriva Ordonanţei nr. 412/C/6.05.2002 a Tribunalului Sibiu, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, întrucât, deşi reclamanta a fost legal citată cu menţiunea de a achita o taxă de timbru de 150.000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea, solicitând a se dispune casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost legal citată, neavând cunoştinţă de proces.
Prealabil analizării acestui motiv s-a constatat că recurenta, deşi citată la sediul indicat în declaraţia de recurs, nu a timbrat această cale de atac cu 30.000 lei taxă timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, obligaţie impusă potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, asociaţiile de locatari beneficiind de scutire numai pentru acţiunile împotriva proprietarilor şi pentru actele de constituire.
în aceste condiţii, recursul a fost anulat ca netimbrat potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
C.A. Alba Iulia – Secţia comercială şi de administrativ,
decizia civilă nr. 1158 din 11.11.2002
Notă: Aşa cum rezultă din hotărârea citată, instanţele au apreciat că:
– acţiunea în anulare se timbrează cu 150.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar;
– recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acţiunea în anulare se timbrează cu 30.000 lei şi 1.500 lei timbru judiciar;
– împotriva hotărârii prin care s-a anulat ca netimbrată cererea în anulare se poate declara recurs (în dispozitivul sentinţei civile nr. 1762/C/2.09.2002 a Tribunalului Sibiu se menţionează că hotărârea poate fi atacată cu recurs în 10 zile de la comunicare).
în practica instanţelor s-a constatat existenţa unor soluţii neunitare în rezolvarea unor probleme de drept privind modul de aplicare a unor dispoziţii legale ce vizează procedura somaţiei de plată.
I. Astfel, prin O.G. nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 511/28.08.2001, a fost modificată Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173/29.07.1997, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că după art. 3 lit. o a fost introdusă lit. o1. Potrivit acestei reglementări, cererile pentru emiterea somaţiei de plată se timbrează cu 300.000 lei.
Prin H.G. nr. 1278/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 875/4.12.2002, pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, cererile pentru emiterea somaţiei de plată se timbrează cu 342.000 lei (nivelul actualizat pentru anul 2003).
Potrivit aceluiaşi act normativ, toate celelalte acţiuni şi cereri neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru, potrivit legii se timbrează cu 68.000 lei (anterior taxa judiciară de timbru era de 60.000 lei).
în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 „cererile pentru exercitarea căilor extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:
– taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;
– taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluate în bani”.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind
timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial nr. 201/31.08.1995, cu modificările şi
completările ulterioare „cererile de chemare în judecată adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 3.000 lei, în cazul în care se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 1.500 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac”.
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „în cazul în care cererile prevăzute de alin. 1, indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei, se aplică timbru judiciar de 15.000 lei, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplică timbru judiciar de 30.000 lei, iar dacă valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplică timbru judiciar de 50.000 lei. Considerăm că dispoziţiile cuprinse în alin. 2 al art. 3 din O.G. nr. 32/1995 modificată, privesc numai cererile evaluabile în bani.
A. Unele instanţe, învestite fiind cu soluţionarea unor acţiuni în anulare formulate în temeiul art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial nr. 422/30.07.2001 şi intrată în vigoare la 15.08.2001, modificată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 380/5.06.2002 şi prin O.U.G. nr. 142/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 804/5.11.2002, au apreciat că o astfel de cerere are caracterul unei căi de atac şi se timbrează în consecinţă, ca orice altă cale ordinară de atac.
Astfel, s-a arătat că cererea în anularea somaţiei de plată este calea de atac prevăzută de lege împotriva ordonanţei emise, motiv pentru care aceasta se timbrează potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 cu 50% din taxa de timbru datorată pentru cererea de somaţie de plată, respectiv 150.000 lei şi 1.500 lei timbru judiciar aferent
B. Potrivit unui alt punct de vedere, în conformitate cu prevederile art. I pct. I din O.G. nr. 34/2001 de modificare şi completare a Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, cererile privind emiterea somaţiei de plată se timbrează cu taxă fixă de 300.000 lei (342.000 lei nivel actualizat pentru anul 2003) şi timbru judiciar în valoare de 3.000 lei.
Instanţele au apreciat că acţiunea în anulare este o acţiune cu care sunt sesizate în primă instanţă sau că acţiunea în anulare are o natură juridică suigeneris, fiind asimilată în parte căilor de atac de retractare, astfel încât taxa de timbru este fixă şi nu se calculează la valoare, fără a fi incidente dispoziţiile privind timbrarea căilor ordinare de atac.
Procedura somaţiei de plată este o procedură specială, ce acordă creditorului posibilitatea obţinerii unui titlu executoriu pe o cale mai scurtă şi mai puţin costisitoare raportat la taxa de timbru. Ca atare, ar fi o inechitate de tratament juridic ca acţiunea în anulare promovată de debitor să fie timbrată la valoare, câtă vreme acţiunea în vederea emiterii somaţiei de plată se taxează cu taxă fixă.
Textul Legii nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat, se referă la cererile privind emiterea somaţiei de plată, astfel că prin folosirea pluralului este de înţeles că legiuitorul a voit să cuprindă în această categorie şi acţiunea în anulare, care este tot o cerere adresată instanţei în cadrul procedurii prevăzute de O.G. nr 5/2001.
Considerăm ca fiind temeinic şi legal acest din urmă punct de vedere.
Şi alte instanţe au apreciat că dispoziţiile art. 3 lit. o1 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată, sunt aplicabile şi acţiunii în anulare formulate în temeiul art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001. în această situaţie, în opinia noastră, trebuie aplicate timbre judiciare în cuantum de 3.000 lei.
C. în sfârşit, alte instanţe au considerat că acţiunea în anulare este evaluabilă în bani şi se timbrează la valoare, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 ori au acceptat ca fiind legale taxele judiciare de timbru achitate de către debitor în diverse alte cuantumuri 3.
Considerăm că aceste opinii nu pot fi primite.
II. Instanţele învestite cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor prin care a fost respinsă cererea în anulare au exprimat opinii divergente cu privire la taxa de timbru care trebuie achitată de către recurent.
A. Astfel, într-o opinie, recursul trebuie să fie timbrat, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prima instanţă.
în aceste condiţii, timbrul judiciar ce va trebui aplicat va avea o valoare de 1.500 lei.
Considerăm corect acest punct de vedere, chiar dacă, potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul este reglementat în Cap. I al Titlului V „Căile extraordinare de atac”.
B. In alte situaţii, instanţele au considerat că se află în prezenţa unei cereri evaluabile în bani, astfel încât recursul trebuie să fie timbrat la valoare, ceea ce implică aplicarea de timbre judiciare potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 32/1995, astfel cum a fost modificată, ori au acceptat ca fiind legală taxa de timbru achitată într-un alt cuantum .
III. Potrivit art. 8 alin. 5 din O.G. nr. 5/2001, „hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs de către debitor”.
Textul citat a fost modificat prin Legea nr. 295/2002. în noua formulare, acesta are următorul cuprins: „hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor”.
A. Unele instanţe, chiar şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 295/2002, au considerat că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare.
B. Alte instanţe, în mod corect în opinia noastră, după intrarea în vigoare a Legii nr. 295/2002, au menţionat în dispozitivul hotărârii prin care a fost soluţionată cererea în anulare că aceasta este supusă căii de atac a recursului, care poate fi exercitat de debitor în 10 zile de la comunicare.
IV. Potrivit art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 5/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 295/2002, „dacă instanţa învestită admite cererea de anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă”.
Textul nu face distincţie după cum cererea în anulare a fost admisă în tot sau în parte.
Deşi în formularea iniţială O.G. nr. 5/2001 nu conţinea o astfel de prevedere, la aceeaşi concluzie se putea ajunge din interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. 5 potrivit cărora pot fi atacate cu recurs numai hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, iar această cale de atac poate fi exercitată numai de către debitor şi ale art. 9 alin. 2.
A. Cu toate acestea, atât înainte, dar şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 295/2002, unele instanţe au considerat că hotărârea prin care a fost admisă în tot sau în parte acţiunea în anulare este supusă căii de atac a recursului, punct de vedere care, în
opinia noastră, nu poate fi primit. Nu s-a precizat dacă această cale de atac poate fi exercitată numai de debitor sau şi de creditor
B. Alte instanţe, în mod corect în opinia noastră, au considerat că hotărârea prin care a fost admisă în tot sau în parte cererea în anulare este irevocabilă şi nu poate fi atacată nici de debitor dar nici de creditor.
V. în cazul anulării ca netimbrate sau ca insuficient timbrate a acţiunilor în anulare formulate în temeiul art. 8 alin. 1 din O.G. nr 5/2001, instanţele au avut opinii divergente cu privire la calea de atac căreia îi este supusă o astfel de hotărâre.
A. Astfel, în unele situaţii s-a apreciat că hotărârea instanţei este irevocabilă.
B. Alte instanţe au considerat că hotărârea prin care s-a anulat ca netimbrată sau ca insuficient timbrată acţiunea în anulare este supusă recursului.
Considerăm întemeiat acest punct de vedere, cu menţiunea că o astfel de cale de atac nu ar putea fi exercitată decât de către debitor.
