Potrivit art. 21 şi urm. din Legea nr.10/2001, nu poate avea calitate procesuală activă decât persoana îndreptăţită, care a depus notificarea, respectiv foştii ai imobilului.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 768/20 octombrie 2011
Sub nr. 1582/85/2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acţiunea civilă formulată de reclamanţii MO, MR, CL şi CMA, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului S solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Primarul Municipiului S sa emită o dispoziţie prin care sa soluţioneze notificarea depusa in temeiul Legii 10/2001 de către numiţii ME, SW, SKMT, pentru imobilul din S, str. S nr. 11, înscris in CF 7482 Turnişor, top 9545/1/108/2/1 si pentru imobilul din S, str. S nr. 11A, înscris in CF 1742 Turnişor, top. 9545/1/108/2, notificare notată în evidenţele de carte funciara încă din anul 2005 şi ataşată dosarului 813/2001 al Comisiei locale de aplicare a Legii 10/2001, dosar nesoluţionat până în prezent.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Proprietari tabulari ai imobilului din CF nr. 7482 Turnisor sunt reclamanţii MO si MR, iar ai imobilului din CF nr. 1742 Turnişor sunt CL si CMA, (succesoare a defunctului CN). Dreptul de proprietate a fost dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3169/1997, respectiv 3876/1997 considerat în baza Legii 1/2009 act autentic ce constituie titlu opozabil de la data încheierii acestuia. Contractul de vânzare cumpărare este unul valabil, a cărui legalitate a fost constatată prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, iar dreptul de proprietate astfel recunoscut a fost întabulat în cartea funciară prin încheierea CF 11488/1997, respectiv 18257/2008.
Prin sentinţa civila 783/2004 a Judecătoriei Sibiu s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român de preluare a imobilelor in litigiu. Insa prin decizia 1351/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia care modifica sentinţa amintita se dispune respingerea capătului de cerere privind anularea încheierilor de întabulare nr. 1595/1985 si 1518/1986 operate în cartea funciara corespunzătoare imobilelor in litigiu si a capătului de cerere privind restabilirea situatiei anterioare de CF.
La data de 20.12.2005 numiţii ME, SW, SKMT au trimis Primăriei Municipiului S prin BEJ CI notificarea prin care solicitau restituirea imobilelor identificate mai sus in baza legii speciale, 10/2001, formându-se dosarul 813/2001 al Comisiei locale de aplicare a Legii 10/2001, dosar nesoluţionat până in prezent. Interesul fata de soluţionarea notificării se justifica pe deplin, întrucât pana când notificarea nu se soluţionează, reclamanţii nu pot dispune in mod liber de bunul lor şi nu se poate radia din evidentele de carte funciara notificarea.
In drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.25 şi următoarele din Legea nr.10/2001.
Primarul municipiului S a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr.654/2011 Tribunalul Sibiu a respins excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând în considerente următoarele:
Excepţia lipsei de interes a reclamanţilor a fost respinsă întrucât aceştia într-adevăr nu pot să înstrăineze imobilele atâta timp cât procedura administrativă începută în temeiul Legii nr.10/2001 nu este finalizată şi înscrierea privind notificarea nu este radiată din cărţile funciare.
Din interpretarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001, instanţa de fond a reţinut că doar persoanele care se pretind îndreptăţite, care au formulat notificare în temeiul acestui act normativ pot solicita obligarea unităţii deţinătoare sau entităţii investite cu soluţionarea notificării la emiterea dispoziţiei sau deciziei la fel cum doar aceste persoane pot să şi atace aceste acte. Prin urmare, reclamanţii în calitate de foşti chiriaşi care au cumpărat imobilele pentru care s-a formulat notificare, nu au calitate procesuală activă, această excepţie fiind admisă şi pe cale de consecinţă acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii care au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În expunerea de motive s-a arătat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost reţinută greşit de instanţa de fond, Legea 10/2001 nu prevede că doar persoanele îndreptăţite ar putea solicita obligarea unităţii deţinătoare la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării. Reclamanţii nu pot dispune liber de bunul lor până când Primarul Mun. S nu soluţionează notificarea, astfel că ei justifică atât interes cât şi calitate procesuală.
CURTEA a constatat că recursul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au investit instanţa de fond cu o acţiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Primarul Mun. S să emită o dispoziţie prin care să răspundă la notificarea formulată de foştii proprietari ai imobilului, acţiune întemeiată în drept pe art. 25 şi urm. din Legea 10/2001. Faţă de temeiul juridic al acţiunii formulată de reclamanţi, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală.
Legea 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape: o etapă necontencioasă prealabilă şi obligatorie şi o etapă contencioasă şi facultativă. Această lege stabileşte în art. 21 şi părţile între care se desfăşoară aceste proceduri şi anume „persoana îndreptăţită” la restituire şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului”. Persoanele îndreptăţite sunt indicate în art. 3 şi 4 din Legea 10/2001, acestea fiind persoanele fizice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv sau moştenitorii acestora, iar unitatea deţinătoare, în acest caz este indicată de art. 21 alin. 4, care prevede că, în cazul imobilelor deţinute de unităţi administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
În consecinţă, cele două părţi, „persoana îndreptăţită” la restituire în natură sau prin echivalent şi care are calitate procesuală activă şi „unitatea deţinătoare” care are calitate procesuală pasivă, vor avea aceste calităţi, atât în faza necontencioasă cât şi în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte.
Prin urmare, în cadrul procedurii de restituire reglementată de cap. III din Legea 10/2001, art. 21 şi urm., nu pot avea calitate procesuală activă reclamanţii, aceştia având calitatea de terţi în cadrul acestei proceduri reglementate de legea specială, iar procedura în faţa instanţei deşi este facultativă, în mod obligatoriu se desfăşoară între aceleaşi părţi între care s-a desfăşurat şi procedura administrativă.
Dacă reclamanţii ar fi sesizat instanţa cu o obligaţie de a face, acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile generale din Codul civil, art. 1073-1077, atunci aceştia aveau calitate procesuală activă, iar competenţa de a judeca acţiunea în fond aparţinea unei alte instanţe, dar reclamanţii au demarat o procedură judiciară specială, prevăzută de art. 25 din Legea 10/2001, şi au investit instanţa competentă să se pronunţe asupra contestaţiei împotriva deciziei sau dispoziţiei de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la care se referă art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, respectiv secţia civilă a Tribunalului în a cărei rază se află sediul unităţii deţinătoare, or are calitatea de a demara această procedură numai „persoana îndreptăţită”, aşa cum aceasta este înţeleasă de legea specială.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a constatat că sentinţa pronunţată de tribunal este legală şi temeinică, reclamanţii nu au calitate procesuală activă, chiar dacă au interes în promovarea unei astfel de acţiuni, fiind într-o situaţie atipică în care interesul nu se confundă cu calitatea, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea a respins recursul declarat de reclamanţii MO, M R, CL şi CMA împotriva sentinţei civile 654/31.05.2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
