Excepţii de procedură. Prescripţia acţiunii. Pronunţarea prioritară asupra excepţiilor.


Potrivit art. 137 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată are competenţa de a se pronunţa asupra excepţiilor de procedură sau de fond ridicate de părţi, acestea eputând fi soluţionate prin expertize.

Secţia Comercială, decizia nr. 525 din 12 februarie 1998 (dosar nr. 3174/1997)

Societatea Comercială “CONTRASIMEX” S.A. a solicitat obligarea pârâtei “Sucursala Minieră Rovinari” la plata de daune echivalente cu dobânzile bancare achitate la creditele contractate, ca urmare a întârzierii plăţii preţului.

Tribunalul a admis acţiunea în parte şi a obligat pârâta la plata daunelor în sumă diminuată faţă de cea pretinsă.

Pârâta a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare, pentru a se pronunţa cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocat de pârâtă, potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură

civilă.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că greşit s-a trimis cauza spre rejudecare, întrucât expertiza efectuată a soluţionat problema prescripţiei, iar pârâta neformulând obiecţiuni, a acceptat că acţiunea nu este prescrisă.

Recursul nu este fondat.

Prin întâmpinare pârâta a invocat prescripţia dreptului la acţiune, care fiind o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, trebuia să fie pusă de instanţă în discuţia părţilor pentru a nu fi încălcat principiul contradictorialităţii, după care instanţa trebuia să se pronunţe, ceea ce instanţa de fond nu a făcut, motiv pentru care desfiinţarea sentinţei s-a făcut întemeiat.

Criticile recurentei reclamante sunt contrare dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă.

Potrivit acestei dispoziţii legale, instanţa de judecată are competenţa de a se pronunţa asupra excepţiilor de procedură sau de fond, ridicate de părţi.

Excepţiile procesuale nu pot fi soluţionate prin expertiză, care constituie o probă dispusă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, părerea experţilor limitându-se la obiectivele dispuse de instanţă, aceştia neavând competenţa rezolvării excepţiilor procesuale.

în consecinţă, recursul a fost respins.