Suspendarea voluntară a judecăţii. Natura dispoziţiei înscrise în art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.


Instanţa este obligată să suspende judecata dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsa deoarece dispoziţia înscrisă în art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă este imperativă şi nu facultativă.

Secţia Comercială, decizia nr. 3465 din 6 octombrie 1998.

Tribunalul a admis acţiunea introdusă de reclamantă S.C. “AVICOLA” SA Dumbrăveni, judeţul Sibiu, şi în consecinţă a obligat pe pârâta S.C. “AURA” SRL laşi să plătească acesteia suma de 39.451.989 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea marfă, plus 23.079.413 lei penalităţi de întârziere şi 6.098.219 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că pârâta a ridicat de la reclamantă mărfuri în valoare de 39.451.989 lei şi ulterior a refuzat să deconteze facturile emise de furnizor pentru încasarea preţului.

Judecata apelului declarat de pârâtă a fost suspendată de Curtea de Apel prin încheierea din 6 aprilie 1998, cu motivarea că părţile, deşi citate, nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că prin întâmpinarea la apelul introdus de pârâtă, s-au acoperit implicit cerinţele prevăzute de art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, şi, ca atare, instanţa trebuia să continue judecata, mai ales că în speţă este vorba de o cauză comercială, care trebuie soluţionată cu celeritate.

Recursul este nefondat.

Art. 242 pct. 2 din prevede expres şi limitativ situaţiile în care instanţa suspendă judecata – când părţile o cer şi dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, dacă reclamantul sau pârâtul, nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Din conţinutul dispoziţiilor legale sus menţionate rezultă în mod clar că suspendarea judecării cauzei este obligatorie pentru instanţă şi nu facultativă cum este cazul suspendării reglementate de dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă.

Aşa fiind în mod corect instanţa de apel, constatând că nici una din părţi, nu a fost la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecare în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii, conformându-se dispoziţiilor art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă.