Cerere de poprire. Obiectul şi sarcina probei.


Potrivit art. 907 alin. 2 Cod comercial, art. 452 Cod procedură civilă şi art. 1169 Cod civil, în cazul executării silite prin poprire, creditorul trebuie să facă dovada că terţul poprit datorează debitorului său diferite sume de bani sau efecte.

Secţia Comercială, decizia nr. 3704 din 22 octombrie 1998.

Creditoarea S.C. “G & H INTERNATIONAL” SRL a solicitat, conform art. 907 din Codul comercial, înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor în lei şi valută pe care debitoarea S.C. “SANY CO” SRL le are deschise la terţii popriţi BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – Filiala Roşiorii de

Vede, Banca Română de Dezvoltare – Filiala Roşiorii de Vede, BankCoop – Filiala Roşiorii de Vede, Credit Bank – Filiala Roşiorii de Vede şi Banca Agricolă – Filiala Roşiorii de Vede, până la concurenţa sumei de 50.000.000. lei.

Tribunalul a admis cererea şi a înfiinţat poprire asiguratorie asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la Filiala Roşiorii de Vede ale băncilor terţi popriţi, cu motivarea că sunt îndeplinite cerinţele art. 907 şi 908 din Codul comercial şi art. 452 lit. a din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel a respins ca nefondate apelurile declarate de terţii popriţi Banca Comercială Română – Filiala Roşiorii de Vede şi Banca Română de Dezvoltare – Sucursala Teleorman şi a dispus restituirea către creditoare a cauţiunii de 500.000 lei.

S-a reţinut că apelantele nu au făcut dovada că intimata debitoare nu şi-a deschis conturi la cele două bănci terţi popriţi şi că deoarece S.C. “SANY CO” SRL are credite nerambursate, cauţiunea a rămas fără obiect.

împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal terţii popriţi Banca Comercială Română SA- Filiala Roşiorii de Vede şi Banca Română pentru Dezvoltare SA -Sucursala Teleorman care au susţinut, între altele, că instanţa de apel a inversat sarcina probei, creditoarea având obligaţia de a dovedi că intimata debitoare şi-a deschis cont la recurenţi.

Ambele recursuri sunt fondate în sensul celor ce urmează.

Astfel, potrivit art. 907 alin. 2 din Codul comercial şi art. 452 din poprirea presupune, între altele, că terţul poprit să datoreze debitorului sume de bani sau diferite efecte.

Pe de altă parte, potrivit art. 1169 din Codul civil, cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.

Or, în speţă, intimata creditoare nu a făcut nici o dovadă în sprijinul afirmaţiilor sale, că debitoarea ar avea conturi deschise la cele două recurente, care au negat categoric o asemenea împrejurare.

De altfel, pe parcursul judecării apelurilor, intimata creditoare a solicitat restituirea cauţiunii de 500.000 lei, recunoscând expres că debitoarea nu are conturi deschise la terţii popriţi şi nici nu a lucrat prin conturi bancare (fila 43).

Aşa fiind, ambele recursuri vor fi admise, casându-se decizia atacată, în sensul admiterii apelurilor declarate de terţii popriţi Banca Comercială Română SA – Filiala Roşiorii de Vede şi Banca Română pentru Dezvoltare SA – Sucursala Teleorman, schimbării în parte a sentinţei apelate şi respingerii cererii faţă de cei doi recurenţi.