întrucât cambia are o reglementare distinctă prin Legea nr. 58/1934, contractul dintre părţi, comanda, facturile acceptate la plată şi alte asemenea acte nu pot fi asimilate acestui titlu de valoare ori altui efect comercial la ordin sau la purtător.
Secţia Comercială, decizia nr. 3026 din 9 iulie 1998.
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială din 7 martie 1996, reclamanta S.C. “ROMHER SERVICE” SRL Bucureşti a solicitat înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor pârâtei S.C. deschise la B.R.D. Caransebeş, BANKCOOP Caransebeş şi BANCA AGRICOLĂ Caransebeş.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta, care îi datorează 47.437.682 lei preţ marfă şi 400.000.000 lei penalităţi de întârziere, pretenţii ce formează obiectul altui dosar, intenţionează să-i lichideze conturile şi să devină astfel insolvabilă.
Pe parcursul procesului, reclamanta şi-a precizat cererea solicitând înfiinţarea unui sechestru asigurator, fără deposedare, asupra întregului patrimoniu al pârâtei, precum şi asupra conturilor acesteia.
Tribunalul a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei pagube iminente şi care nu s-ar mai putea repara.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, susţinerile sale privind lichidarea pârâtei fiind nedovedite.
Pe de altă parte, având în vedere că litigiul este comercial, instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să precizeze bunurile asupra cărora solicită înfiinţarea sechestrului asigurator şi să dea o cauţiune de 1/3 din valoarea acestora, conform art. 907 – 908 Cod comercial.
Reclamanta a refuzat să se conformeze însă dispoziţiilor legate exprese menţionate, motivând că acceptarea la plată a facturilor de către pârâtă ţine loc de cambie şi nu este necesară cauţiunea.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât cambia are o reglementare distinctă prin Legea nr. 58/1934 şi, ca atare, contractul încheiat între părţi, precum şi celelalte acte invocate de recurentă, respectiv adresa, comanda şi facturile acceptate de pârâtă, nu pot fi asimilate titlului de valoare menţionat sau unui alt efect comercial la ordin sau la purtător.
