O societate comercială nu poate fi obligată şi la plata unor dobânzi bancare pentru credite contractate de o altă societate care îi prestează un serviciu, neachitat, dacă nu se dovedeşte că aceste credite au fost luate exclusiv pentru prestarea acelui serviciu.
Secţia Comercială, decizia nr. 1117 din 17 martie 1998 (dosar nr. 3855/1997)
Tribunalul a admis acţiunea Societăţii Comerciale “BELCOMEX” S.R.L. împotriva Societăţii Comerciale “UNIC” S.A. pe care a obligat-o la plata preţului lucrărilor efectuate în beneficiul pârâtei, penalităţi de întârziere în plata preţului, şi dobânzi bancare plătite de reclamantă pentru creditele bancare contractate.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel.
Pârâta a declarat recurs, invocând ca motive de casare, greşita sa obligare la plata preţului lucrărilor ce i-au fost prestate de reclamantă, întrucât lucrările n-au fost executate şi, în consecinţă, nu trebuia obligată nici la plata penalităţilor de întârziere, cu atât mai mult cu cât în contract nu s-a prevăzut clauză penală. Greşit a fost obligată şi la plata dobânzilor bancare suportate de reclamantă pentru creditele contractate la bănci, acestea neavănd nici o legătură cu neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a preţului.
Recursul este fondat cu privire la dobânzi.
în legătură cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor bancare pe care reclamanta le-a suportat pentru creditele bancare contractate în activitatea sa curentă, se constată că instanţele au făcut o greşită aplicare a art. 1086 din Codul civil care prevede că “daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei” de către cealaltă parte.
Or, dobânzile bancare plătite de reclamantă pentru creditele bancare contractate pentru activitatea sa curentă nu reprezintă “o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei” de către pârâtă.
Nu există, prin urmare, o legătură cauzală între neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată în întregime a preţului lucrărilor şi plata de către reclamantă a dobânzilor bancare plătite pentru creditele bancare contractate pentru activitatea sa curentă.
Aşa fiind, se constată că hotărârea atacată, sub acest aspect este greşită, motiv pentru care recursul declarat de pârâtă a fost admis cu consecinţa respingerii capătului de cerere din acţiune privind obligarea pârâtei la dobânzi bancare.
