Acţiunea prin care Comisia locală de fond funciar solicită instanţei să constate că a procedat la punerea în posesie presupune administrarea probei cu expertiză tehnică spre a se verifica dacă amplasamentul propus corespunde dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti definitive.
Prin sentinţa civilă nr.1404/23.05.2011 a Judecătoriei B.V. s-a admis acţiunea reclamanţilor Comisia locală de aplicarea a Legii 18/1991 M. cu sediul în M., judeţul G şi Primăria M prin primar în contradictoriu cu pârâţii Comisia judeţeană de reconstituire a dreptului de proprietate G şi P.V.
A modificat TP nr.113140/3.06.2009 eliberat de CJSDPT G. în sensul schimbării amplasamentului loturilor atribuite într-un loc compact de 3 ha te raza comunei M. în zona denumită „Oarzele” conform dispoziţiilor sentinţei civile nr.2204/11.11.2009 a Judecătoriei B.V..
A constatat culpa pârâtului pentru nepunerea în aplicare a sentinţei civile nr.2204/2009.
A exonerat reclamantele de la plata daunelor cominatorii dispuse prin sentinţa civilă nr.2204/11.11.2009 a Judecătoriei B.V.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că la data de 3.06.2009 a fost eliberat TP 113140 de CJSDPT G. titularului P.M. (autorul pârâtului) pentru suprafaţa de 3 ha teren situat în comuna M., judeţul G.
Potrivit Registrului agricol din perioada 1959-1962 autorul pârâtului P.P. a figurat în registrul agricol cu suprafaţa de 4,78 ha din care 3 ha în punctul “Oarze”.
Prin sentinţa civilă 153/18 ianuarie 2008 a Judecătoriei B.V. au fost obligate cele două comisii de fond funciar să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pentru 3 ha teren situat în zona “Oarze”, pe raza comunei M. şi s-a declinat cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 1,78 ha în favoarea Judecătoriei Videle deoarece terenul se află în comuna B., judeţul TR.
Prin sentinţa civilă 2204/11 noiembrie 2009 a Judecătoriei B.V., Comisia locală M. a fost obligată să îl pună în posesie pe P.V. cu terenul de 3 ha în zona “Oarze” şi a stabilit daune cominatorii în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei 11.11.2009 şi până la punerea efectivă în posesie.
Pârâtul nu a făcut dovada că autorul său a deţinut mai mult teren, respectiv 6 ha în comuna M., şi că TP 113140/2009 nu are legătură cu sentinţa civilă 153/2008, aşa cum susţine în întâmpinare.
Pârâtul a formulat cerere de reconstituire înregistrată sub nr. 1821/2005 pentru tatăl său Pavel Marin pentru suprafaţa de 3 ha teren situat în comuna M., punctul “Oarze”.
Printr-o nouă cerere înregistrată sub nr. 55/2010, pârâtul P.V. solicită Primăriei să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 6 ha într-un singur loc, invocând sentinţa civilă 153/2008 şi 2204/2009.
În anul 2006 pârâtului I se aprobase deja reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3 ha teren conform adresei nr. 638/8.03.2006 a Comisiei locale de fond funciar M., iar în anul 2009 a fost emis titlul de proprietate.
Instanţa apreciază că pârâtul nu poate beneficia de două ori de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3 ha teren astfel încât va modifica TP 113140 eliberat de CJSDPT G. în sensul că amplasamentul terenului de 3 ha va fi în zona “Oarze” conform dispoziţiilor sentinţei civile 2204/2209.
Primăria a făcut dovada că a făcut toate demersurile necesare pentru a-l pune în posesie pe pârât cu suprafaţa de 3 ha în punctul “Oarze” şi că l-a ţinut pe acesta la curent cu toate acţiunile întreprinse în acest sens.
Astfel, prin adresa 1520/10.05.2010 pârâtul este înştiinţat că a fost înaintată spre validare Comisiei judeţene Hotărârea 5/2010 privind însuşirea sentinţei civile 153/2008 şi completarea anexei nr. 23 a titular P.V. pentru suprafaţa de 3 ha.
Prin adresa 2036/3.08.2010 pârâtului I se comunică Hotărârea nr. 55/2010 a Comisiei judeţene G. şi este informat că ADS G. urmează să întocmească procesul-verbal de delimitare a terenului şi protocolul de predare-primire a terenului.
La data de 15.09.2010, între Primărie şi pârât se încheie procesul-verbal de măsurare şi constatare înregistrată sub nr. 2346/2010 prin care cele două părţi cad de acord asupra terenului unde pârâtul urmează să fie pus în posesie (fila 49).
Procesul-verbal este semnat de primarul şi viceprimarul comunei M. şi de P.V. în prezenţa martorului inginer P.S.
Invocarea de către pârât a faptului că se tergiversează punerea sa în posesie nu poate fi primită de instanţă.
Primăria a făcut demersurile în cel mai scurt timp posibil şi în condiţii de totală transparenţă pentru a se conforma sentinţei civile 153/2008, adresându-se insistent Comisiei judeţene de fond funciar şi celorlalte instituţii cu competenţe în domeniul fondului funciar.
Comisia locală a dovedit buna sa credinţă, astfel încât culpa nepunerii în posesie a pârâtului nu-i poate fi imputată, urmând ca aceasta să fie exonerată de plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere, stabilite prin sentinţa civilă 2204/2009.
Împotriva sentinţei civile nr.1404/2011 a Judecătoriei B.V. a formulat recurs pârâtul P. V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea recursului său pârâtul arată că instanţa nu s-a aplecat asupra fondului, art.129 pct.5 C.pr.civ.
Instanţa de fond nu a avut în vedere actele depuse de acesta în întâmpinare şi actele depuse de Primărie prin care se arată eliberarea titlului de proprietate nr.113140/3.06.2001, a trecut toate actele depuse la dosar.
A cerut judecarea pentru neaplicarea sentinţei civile nr.153/18.01.2009 rămasă definitivă şi irevocabilă pentru care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.2204/11.01.2009.
Comisia locală de fond funciar s-a adresat pârâtului la data de 28.12.2009 prin adresa nr.3451 invitându-l la Primărie pentru întocmirea procesului verbal de punere în posesie pentru sentinţa civilă nr.-2204/11.11.2009, titlul de proprietate nbr.113140 eliberat la data de 3.06.2009 pentru cererea nr.1821/2005.
Un proces verbal de punere în posesie nu se poate elibera înainte de a se face delimitarea în teren şi era iarnă, nu avea cum să delimiteze această suprafaţă de 3,0 ha teren arabil.
Arată că această chemare în judecată dosar nr.354/192/2011 a fost făcută cu scopul de a fi exonerată de la plata daunelor cominatorii pentru că restul înscrisurilor din cererea de chemare în judecată şi motivele acţiunii,sunt aberaţii, nu corespund între ele şi instanţa de fond a ţinut cont de aceste aberaţii, pronunţându-se fără a ţine cont de cele arătate de recurent în întâmpinare şi înscrisuri.
Chiar întâmpinarea depusă în data de 14.02.2011 pentru termenul de judecată din 7.03.2011 a arătat motivele de nelegalitate şi netemeinicie a acestei cereri de chemare în judecată, a depus şi a arătat prin aceste acte care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.,113140/3.06.2009 care sunt aceleaşi acte depuse şi de Primăria M. pentru cererea nbr.1821/2005.
Instanţa de fond a înţeles greşit că primăria a făcut toate demersurile în cel mai scurt timp posibil pentru a se conforma sentinţei civile nr.153/18.01.2008 adresându-se comisiei judeţene de fond funciar şi celorlalte instituţii şi că a invocat faptul că se tergiversează punerea sa în posesie şi nu poate fi primită de instanţă.
Dacă din anul 2008 şi până în anul 2011 nu a fost pus în posesie ,cum şi-a făcut Primăria M. toate demersurile în cel mai scurt timp, nerespectând nici sentinţa civilă nr.2204/2009, nici hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar, nici procesul verbal de măsurare şi constatare nr.2346/15.09.2010 pentru care trebuia să fie pus în posesie.
Când trebuia să fie chemat pentru punerea în posesie conform procesului verbal nr.2346/15.09.2010 a fost chemat în judecată spunând că nu vrea să fie pus în posesie.
Aşa cum a arătat în întâmpinarea depusă la dosar primarul comunei D.V. are interes asupra suprafeţei de 3,0 ha arabil şi îl poartă pe drumuri să îl pună în posesie, l-a chemat în judecată pentru că instanţa de judecată să o achite de daune cominatorii şi cheltuieli de judecată.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
In probaţiune recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 10-29 din dosar, pe când intimatele nu au propus administrarea de probe în proces.
Analizând probele dosarului tribunalul constată că recursul formulat de către recurentul pârât P.V. împotriva sentinţei civile nr.1404/2011 a Judecătoriei B.V. se impune a fi admis cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.312 alin.3 se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi (expertiză tehnică topo-cadastrală).
A rezultat din probatoriul administrat în proces că pârâtul P.V. este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate funciară pentru suprafaţa totală de 4,78 ha ce a aparţinut autorului său P.M., aşa cum o atestă registrele agricole , aceste suprafeţe aflându-se pe teritoriul mai multor comune învecinate (B., V., M.), din care suprafaţa de 3 ha teren agricol a fost deţinută pe raza localităţii M., judeţul G. în punctul denumit „Oarze”.
In executarea sentinţei civile nr.153/2008 a Judecătoriei B.V. Comisia locală de fond funciar M. a întocmit documentaţia necesară şi a propus eliberarea titlului de proprietate nr.113140/3.06.2009 pe numele def. P.M. (autorul pârâtului) pentru suprafaţa totală de 3 ha pe raza localităţii M. compusă din suprafaţa de 0,54 ha, respectiv 2,46 ha.
In condiţiile manifestării nemulţumirilor pârâtului, dar şi ca urmare a faptului că înseşi reclamantele au apreciat că titlul de proprietate emis pentru suprafaţa totală de 3 ha nu respectă dispoziţiile sentinţei civile nr.153/2008 a Judecătoriei B.V., în sensul că reconstituirea să se efectueze pe raza localităţii, însă în punctul denumit „Oarze”, au iniţiat prezentul demers de modificare /anulare a titlului amintit şi punerea pârâtului în posesie cu o suprafaţă compactă de 3 ha teren arabil extravilan în punctul amintit, apreciind autoritatea de fond funciar că , spre deosebire de momentul iniţial al întocmirii documentaţiei ce a stat la baza emiterii titlului, a intrat în posesia unor suprafeţe de teren disponibile putându-se realiza o punere în posesie care să respecte sentinţa civilă nr.153/2008.
Aceasta fiind situaţia de fapt reţinută, tribunalul apreciază că noul amplasament compact de 3 ha propus de comisia de fond funciar M. trebuie să facă obiectul unei expertize tehnice de către un expert topo cadastral pentru a i se atesta întinderea, vecinătăţile şi apartenenţa acestui teren la punctul denumit popular „Oarzele” de pe raza localităţii M. pentru a elimina orice fel de arbitrariu sau subiectivism manifestat de părţi.
Apare cu evidenţă faptul că pârâtului P.V. nu i se cuvine decât suprafaţa de 3 ha pe raza judeţului G., comuna M. de pe urma autorului său care a figurat cu suprafaţa totală de 4,78 ha în registrele agricole din care 3 ha pe raza comunei M., restul de 1,78 ha pe raza altor localităţi din judeţul TR. (B. şi V.).
In consecinţă, pretenţia de a primi 6 ha pe raza judeţului G, comuna M., nu poate fi decât rodul unei confuzii ori al unor pretenţii vădit nefondate.
Pentru judecata unitară a procesului şi ţinând seama de proba tehnică ce va fi administrată, s-a procedat la casarea în întregime a procesului, la pronunţarea hotărâri judecătoreşti de către instanţa de rejudecare urmând să se soluţioneze şi capătul de cerere având drept obiect exonerarea de plata daunelor cominatorii.
