Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 879/08 decembrie 2011
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 8712/306/2009 reclamanţii CA şi CL au chemat în judecată pe pârâta BM solicitând obligarea acesteia să-şi dea consimţământul necesar pentru edificarea de către reclamanţi a unui adaos al locuinţei proprietatea lor, cu etajare, în caz de refuz sentinţa urmând să ţină loc de acord.
Prin sentinţa civilă nr. 1270/2011 Judecătoria Sibiu a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că cele două unităţi locative ale reclamanţilor şi intimatei au părţi comune indivize, iar edificarea corpului nou cerut de reclamanţi se poate face doar după efectuarea unei lucrări de expertiză MLPAT, care să verifice rezistenţa construcţiei existente, astfel că refuzul intimatei nu este abuziv, în condiţiile în care reclamanţii nu au prezentat acesteia documentaţia ce priveşte intenţia lor de a edifica.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii.
Apelanţii au criticat soluţia pentru greşita reţinere a faptului că cele două apartamente au părţi comune indivize, acestea fiind complet separate, construcţia nouă fiind aşezată exact deasupra apartamentului lor.
Prin decizia civilă 411/2011 Tribunalul Sibiu a respins apelul reclamanţilor, reţinând în considerente caracterul nefondat al apelului pentru următoarele:
Orice construcţie trebuie să îndeplinească o serie de condiţii tehnice care săi asigure stabilitatea, rezistenţa şi durabilitatea în timp. Cel mai important rol îi este atribuit structurii de rezistenţă, constituită din elemente de construcţie bine asamblate. Aceasta susţine greutatea întregii construcţii.De aceea, este potrivit ca edificarea unei construcţii noi deasupra uneia vechi să beneficieze de toate avizările şi autorizările experţilor, mai ales când construcţia ar putea afecta şi vecinul sau coproprietarul clădirii.
Toate aceste informaţii pot fi accesate doar dacă reclamanţii îşi avizul MLPAT (rezistenţa construcţiilor), pe care aceştia nu-l au, la instanţa de fond nu l-au considerat util, iar în apel nu au cerut administrarea de dovezi noi.
Dacă aceştia ar fi avut avizul privind rezistenţa construcţiei, este posibil ca intimata să-şi fi dat consimţământul la edificarea corpului nou de construcţie, reticenţa acesteia vizând posibilitatea afectării structurale a construcţiei ei fiind înlăturată. Faptul că edificarea se face deasupra corpului lor de construcţie nu însemnă că nu pot fi afectaţi pereţii comuni, fundaţia, stâlpii de rezistenţă, căci o construcţie este o lucrare complexă, cu raporturi şi conexiuni imprevizibile pentru un nespecialist. De aceea, este preferabil ca apelanţii-reclamanţi să parcurgă etapele procedurilor administrative, mai ales privind rezistenţa construcţiei noi, privind autorizarea unei edificări de acest fel, astfel ca acţiunea lor să fie strict legală şi neprejudiciabilă pentru cei din jur.
În ce priveşte refuzul intimatei, acesta nu a fost găsit abuziv, căci este de bun simţ, în calitate de proprietar, să te preocupe soarta imobilului proprietate personală, siguranţa lui, ca şi cea proprie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii CA şi CL, care au solicitat în principal, modificarea acesteia şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea completării probaţiunii.
În expunerea de motive recurenţii au arătat în esenţă că, motivarea deciziei este străină probelor administrate şi motivelor de apel invocate de reclamanţi, întreaga motivare referindu-se la calităţile pe care trebuie să le îndeplinească o construcţie, iar pe de altă parte hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În drept recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 Cod pr. civilă, art. 3 din Decretul 31/1954, art. 480 din codul civil, Legea 50/1991 privind autorizarea construcţiilor.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, a constatat că recursul de faţă este fondat, pentru următoarele:
Reclamanţii CA şi CL au sesizat instanţa cu o acţiune având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtei BM la edificarea de către reclamanţi a unui adaos la locuinţa proprietatea lor, cu etajare, consimţământul pârâtei fiind solicitat de Primăria Mun. Sibiu prin certificatul de urbanism nr. 2394/13.10.2008, părţile având calitatea de coproprietari asupra terenului situat în Sibiu, str. GC nr. 12, asupra căruia deţin fiecare un apartament proprietate exclusivă, alături de familia CI şi CM, care şi-a exprimat acest consimţământ.
Instanţele inferioare au fost în eroare cu privire la faza în care se află reclamanţii, ei fiind într-o fază incipientă, în care trebuie să obţină toate avizele şi acordurile solicitate prin certificatul de urbanism eliberat în scopul de a construi un adaos şi etajare la apartamentul existent, acest certificat neputând ţine loc de autorizaţie de construcţie. Până la obţinerea autorizaţiei de construcţie reclamanţii mai au de parcurs suficient de mulţi paşi, ei neavând încă un proiect care să corespundă legislaţiei în vigoare şi Normativelor prevăzute de Legea 50/1991. Dar aceste acte la care se referă atât Judecătoria cât şi Tribunalul şi în special, acel aviz MLPAT privind rezistenţa construcţiei, sunt necesare doar în faţa autorizării executării construcţiei şi nu pot fi impuse reclamanţilor înainte de a obţine acordul vecinilor sau a celorlalţi coproprietari, întrucât implică nişte costuri care nu sunt deloc neglijabile şi, prin urmare, nu se impune a fi efectuate decât după obţinerea acestor acorduri.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar HV şi anume faptul că nu este afectată folosinţa imobilului pârâtei se poate trage o singură concluzie şi anume aceea că refuzul pârâtei de a-şi da consimţământul solicitat prin certificatul de urbanism este nejustificat şi abuziv, ceea ce ne plasează în sfera abuzului de drept, care trebuie sancţionat conform art. 3 din Decretul 31/1954 şi art. 57 din Constituţie. Concluziile expertului H sunt confirmate de cele ale expertei LV, care nu pot fi ignorate deşi au fost exprimate în cadrul unei lucrări extrajudiciare depuse în recurs, deoarece, pe de o parte, se coroborează cu concluziile expertului H, iar pe de altă parte, este vorba de un expert tehnic judiciar, specializat în construcţii şi evaluări imobiliare.
Această expertă concluzionează că mansardarea construcţiei reclamanţilor nu va afecta în niciun fel rezistenţa construcţiei pârâtei, zidul despărţitor comun nu poate fi folosit pentru rezemarea mansardei pentru că nu este zid de rezistenţă, astfel că la întocmirea proiectului, arhitectul nu poate ignora acest aspect urmând a avea în vedere mai multe posibilităţi de consolidare a construcţiei, astfel încât să nu fie afectat zidul comun. Dacă proiectantul va ignora aceste aspecte esenţiale în realizarea unei construcţii, în mod evident lucrarea nu va fi autorizată, şi prin urmare, construcţia nu se va putea realiza.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că instanţele anterioare au dat o greşită interpretare prevederilor legale referitoare la abuzul de drept, iar motivarea deciziei Tribunalului este străină de natura pricinii, fiind întemeiate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod pr. civilă, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, recursurile de faţă au admise aşa cum au fost formulate, decizia atacată modificată în sensul admiterii apelurilor declarate de reclamanţi împotriva sentinţei civile 1270/23 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Sibiu care a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii civile formulată de reclamanţii CA şi CL în contradictoriu cu pârâta BM.
