în lipsa unei clauze contractuale exprese, aferentă chiriei stabilite pentru bunul închiriat va fi suportată de locator deoarece locatarul nu datorează alte prestaţii decât cele prevăzute în contract, iar legea nu poate suplini acordul de voinţă al părţilor.
Decizia Secţiei comerciale nr. 4355 din 26 noiembrie
1998.
Tribunalul a admis acţiunea reclamantei SC “FILATURA” SA Botoşani şi a obligat pe pârâta SC „GETS IMPEX” SRL Botoşani să-i plătească acesteia 29.412.04 lei TVA aferentă chiriei stabilite prin contractul de închiriere plus 13.297.264 lei penalităţi de întârziere şi 4.291.685 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea, cu motivarea că prin contractul de închiriere s-a stabilit în sarcina pârâtei plata unei chirii lunare de 2,7 USD/mp, iar nu şi a TVA aferentă acestei chirii.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că deoarece potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 3/1992, închirierea este asimilată prestării de servicii şi purtătoare de TVA, această taxă, pe care a virat-o la bugetul de stat cade în sarcina chiriaşului prin efectul legii şi, ca atare trebuie să-i fie restituită de pârâtă.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că potrivit art. 965 Cod civil, contractul este legea părţilor şi că atâta timp cât nu prevede în sarcina chiriaşului plata TVA, singura lui obligaţie constă în plata chiriei stabilite de comun acord, în speţă 2,7 USD/mp.
Susţinerea recurentei, că pârâta trebuie să plătească TVA prin efectul legii, este neîntemeiată, deoarece în speţă legea nu poate suplini voinţa părţilor.
Actele normative în vigoare pot fi interpretate într-adevăr, în sensul că pentru închirierile de bunuri mobile sau imobile, altele decât locuinţele, se percepe TVA, dar această taxă este în sarcina celui care încasează chiria şi nu a celui care o plăteşte.
Prin urmare, din moment ce în contract s-a prevăzut numai plata unei sume cu titlu de chirie, se presupune că locatorul a avut în vedere că din aceasta o parte reprezintă TVA şi nu poate pretinde chiriaşului plata separată a taxei menţionate.
Secţia Comercială, decizia nr. 4268 din 19 noiembrie 1998.
Reclamanta REGIONALA C.F. Timişoara a solicitat evacuarea pârâtei S.C. „CONFEMET” SA Timişoara şi a construcţiilor sale provizorii de pe terenul situat în Timişoara, str. Gării nr. 16 A în suprafaţă de 1.230 mp, obligarea la plata sumei de 23.216.646 lei chirie, TVA şi penalităţi pe perioada 20 decembrie 1994 – 28 noiembrie 1996, plus cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind evacuarea.
Tribunalul a respins acţiunea restrânsă reţinând că pârâta şi-a achitat obligaţiile băneşti, conform chitanţelor anexate la dosar.
Curtea de Apel a respins apelul reclamantei, care a declarat recurs, susţinând, între altele, că potrivit contractului de închiriere, pârâta-intimată trebuia să-i plătească o chirie actualizată în raport de cursul leu – dolar, T.V.A. şi penalităţi de întârziere.
Critica este nefondată.
Astfel, după expirarea termenului prevăzut în contract, pârâta a continuat să ocupe terenul închiriat şi să achite chiria stabilită în acelaşi contract, prelungit prin tacita relocaţiune.
Aşa fiind, se constată ca pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile deoarece tacita relocaţiune îşi produce efectele numai cu privire la clauzele din contractul expirat, care, spre deosebire de noul contract, nu prevedea actualizarea chiriei în raport de cursul leu – dolar, suportarea TVA de către chiriaş şi plata penalităţilor de întârziere.
