Potrivit art. 23 paragraful 5 din Convenţia C.M.R., în cazul transportului internaţional rutier efectuat cu întârziere, expeditorul nu poate fi obligat faţă de transportator la preţul prestaţiei dacă face dovada că datorită întârzierii beneficiarul extern a refuzat să-i plătească transportul.
Secţia Comercială, decizia nr. 2136 din 26 mai 1998.
Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamanta “TRANSILVANIA” SA – Braşov şi a obligat-o pe pârâta “ROMANO TRUCK” SRL – Bucureşti să-i plătească acesteia echivalentul în lei al sumei de 15.796 FRF, din care 13.700 FRF contravaloare transport şi, 2.096 FRF penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că, în baza comenzii urmată de executare, reclamanta a efectuat transportul solicitat de pârâtă, care nu a achitat factura, aşa încât aceasta, pe lângă preţ, datorează şi penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel care a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
S-a reţinut că pârâta nu datorează penalităţi de întârziere deoarece între părţi nu a existat un contract cu clauză penală, dar trebuie să plătească preţul trasportului, deoarece nu a făcut dovada că beneficiarul a refuzat primirea mărfii.
Pârâta a declarat recurs susţinând că reclamata a efectuat transportul cu mare întârziere, ceea ce a dus la refuzul beneficiarului extern de a-i achita contravaloarea acestei prestaţii să i-o pretindă.
Recursul este fondat.
Astfel, din corespondenţa părţilor rezultă incontestabil că a efectuat transportul cu o întârziere de circa 30 de zile, ceea ce a dus la refuzul beneficiarului extern de a plăti pârâtei contravaloarea acestei prestaţii.
Beneficiarul extern şi-a justificat poziţia prin art. 23 paragraful 5 din Convenţia C.M.R. – care prevede că în caz de întârziere, transportul este ţinut să plătească daune ce nu pot depăşi preţul transportului dacă cel în drept face dovada că din întârziere a rezultat un prejudiciu – susţinând că această diferenţă i-a produs pierderi de 50.000 FF/zi.
Aşa fiind, deoarece întârzierea transportului, care este imputabilă transportatorului, a avut drept consecinţă pierderi atât pentru expeditoare, cât şi pentru partenerul extern, se constată că în mod greşit pârâta recurentă a fost obligată să-i plătească reclamantului contravaloarea trasportului.
