Menţiunile referitoare la penalităţile de întârziere adăugate de cărăuş în scrisoarea de trăsură care este contract de transport de mărfuri pe căile ferate şi cuprinde rubrici prestabilite, nu constituie clauză penală deoarece nu reprezintă acordul de voinţă al ambelor părţi, exprimat prin organele lor de conducere.
Acordul de voinţă al beneficiarului transportului cu privire la penalităţile de întârziere nu poate fi dedus din primirea transportului.
Secţia Comercială, decizia nr. 1597 din 28 aprilie 1998.
Tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei Regionala Căi Ferate Bucureşti şi a obligat pe pârâta Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă Olteniţa la 185.788.329 lei taxe de transport, cu 20.000 lei cheltuieli de judecată şi a respins pretenţiile referitoare la penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că în lipsa clauzei penale, pretenţiile reclamantei sunt întemeiate doar cu privire la plata preţului.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă au fost respinse.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că scrisoarea de trăsură constituie contract de transport, iar prin primirea transportului, pârâta beneficiară a acceptat şi clauza penală.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, scrisoarea de trăsură constituie contractul de transport pentru prestaţiile efectuate de reclamantă.
în aceste contracte, care cuprind rubrici prestabilite, nu există însă o clauză penală, iar menţiunea adăugată de cărăuş la expediere, în sensul aplicării penalităţilor în caz de întârziere a plăţii, nu constituie o asemenea clauză, întrucât nu reprezintă acordul de voinţă al ambelor părţi, exprimat prin organul de conducere al acestora.
Pe de altă parte, acordul de voinţă al beneficiarului cu privire la aplicarea penalităţilor de întârziere, nu poate fi dedus din primirea transportului, aşa cum susţine fără temei recurenta.
