Secţia Comercială, decizia nr. 3505 din 8 octombrie 1998.
Contestatoarea SC “CONSAT” SA – Slatina a solicitat în contradictoriu cu SC “INVERCO FRANKFURT” suspendarea executării prin valorificarea bunurilor sechestrate, anularea proceselor verbale de sechestru şi scoaterea de sub sechestru a bunurilor mobile şi imobile urmărite. Totodată, contestatoarea a arătat că bunurile imobile urmărite sunt ipotecate la Banca Română de Dezvoltare Slatina, fiind exceptate de la urmărire.
Intimata Banca Română pentru Dezvoltare Slatina a formulat cerere de intervenţie solicitând indisponibilizarea sediului ipotecat, pentru executarea în baza titlului executoriu.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată contestaţia la formulată de SC “CONSAT” SA – Slatina şi ca prematură cererea de intervenţie a intimatei Banca Română pentru Dezvoltare – Sucursala Olt.
Curtea de Apel a admis apelul contestatoarei şi a schimbat în totalitate sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia şi a constatat nule formele de executare silită pornite de Tribunal.
Creditoarea SC “INVENCO FRANKFURT GmbH Germania a declarat recurs susţinând că în mod greşit s-a motivat soluţia pe prevederile Legii. nr. 64/1995, deoarece pricina se judecă pe dreptul comun.
Recursul nu este fondat.
Astfel, potrivit încheierii din 20 februarie 1997 SC “INVECO FRANKFURT” Bucureşti cunoştea că debitoarea se află în stare de faliment, fiind începută procedura de lichidare judiciară.
în acest context, procedura aplicabilă pentru lichidarea judiciară este cea prevăzută de legea specială, respectiv Legea nr. 64/1995.
Faţă de prevederile acestei legi, creanţele se plătesc într-o ordine stabilită, după ce au fost efectuate verificări de către judecătorul sindic, care, în baza cererii de lichidare, sigilează bunurile ce fac parte din averea debitorului.
Ca urmare, instanţa de apel a reţinut corect că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale şi nu dreptul comun, motiv pentru care recursul va fi respins.
