Sentinţa civilă nr. 566/01.03.2011
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanţii D.G. şi C.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., să se constate calitatea lor de moştenitor ai defunctului A.A..
În motivarea cererii lor, reclamanţii arată că mama lor A.I.I. a fost căsătorită cu defunctul. Acesta a fost beneficiarul prevederilor art. 2 lit.a şi b din Legea nr.187/1945, fiind înscris în tabelul comunei X., însă reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru pârâtul P.I. în calitate de nepot de soră deşi şi ei o moştenesc pe mama lor, soţia defunctului A.A..
La termenul de judecată din data de 01.03.2011 reclamanţii au precizat că A.A. nu a fost tatăl lor şi nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În dovedirea cererii reclamanţii au depus cererea pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctului, certificatele de deces şi acte de stare civilă.
Acţiunea a fost timbrată cu 20 lei taxă de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C.pr.civ.
Pârâtul legal citat, s-a prezentat în instanţă şi a depus întâmpinare ( f. 21-31) prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii deoarece reclamanţii nu sunt moştenitorii defunctului A.A..
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa retine că, la data de 02.03.1994 a decedat A.A., cu ultimul domiciliu în com. X., jud. Neamţ.
Acesta, a luptat pe front în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost îndreptăţit la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945.
La data de 14.02.1953 A.A. se căsătoreşte cu G.I., care are trei copii din prima căsătorie, respectiv pe D.V., decedat, D.G. şi C.A.. Din căsătoria defunctului A.A. cu A.I. ( fostă G.) nu s-a născut niciun copil.
Textul general al art.111 C. proc. civ., privind acţiunea în constatare, are aplicaţii specifice şi circumstanţiate în materia succesiunilor.
Stabilirea (constatarea) calităţii de moştenitor se poate face pe cale notarială sau judiciară, fără ca persoana respectivă să fie obligată să solicite şi ieşirea din indiviziune cu acelaşi prilej. Teza contrară, ar conduce la concluzia, de neacceptat, a negării stării de indiviziune înseşi fiindcă imediat succesorii ar trebui să ceară şi partajul. Or, dacă nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune (art.728 C.civ.), nu există nici un text legal care să oblige, de principiu, la sistarea indiviziunii de îndată ce calitatea de moştenitor a fost stabilită.
În consecinţă, teza finală a art. 111 C. proc. civ. este străină pricinii, acţiunea în constatarea calităţii de moştenitor fiind admisibilă
Coroborând probele administrate în cauză, instanţa va respinge cererea reclamanţilor, în temeiul art.111 Cod procedură civilă şi art. 728 C.civ. pentru următoarele:
Potrivit art. 659 C. civ., „succesiunile sunt deferite copiilor si descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale…”. Rezulta aşadar că vocaţie la moştenirea legala a defunctului au rudele in linie dreapta (care descind una din alta, cum este cazul părinţilor si copiilor) si rudele in linie colaterala (care, fără a descinde una din alta, au un ascendent comun, cum este cazul fraţilor si surorilor.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, soţul supravieţuitor vine la moştenire in concurs cu fiecare clasa de moştenitori. El nici nu înlătura, dar nici nu este înlăturat de la moştenire de nici o clasa de moştenitori
Rudenia, conform dispoziţiilor art. 45 C. fam., „este legătura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in cel de a-l doilea in linie colaterala.
Dat fiind faptul că defunctul A.A. nu a avut, în viaţă, rude în linie dreaptă, la moştenirea acestuia vin rudele in linie colaterala adică fraţii.
Ori reclamanţii nefiind rudă cu defunctul, aceştia nu au vocaţie la moştenirea acestuia.
Instanţa, în baza art. 274 C.pr.civ. va obliga reclamanţii să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
