Secţia Comercială, decizia nr. 1312 din 26 martie 1998 (dosar nr. 1175/1997)
Societatea Comercială “MIBEXIM” S.R.L. a solicitat obligarea Societăţii Comerciale “ÎNTREPRINDEREA DE TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE AUTO ITIA”, la plata contravalorii mărfurilor ce au fost depreciate pe timpul transportului efectuat de pârâtă cu maşina frigorifică de la Timişoara la Koszaliu (Polonia), plus dobânzi calculate conform art. 7 din Convenţia C.M.R. adoptată la Geneva în anul 1956.
Reclamanta a arătat că la 18 septembrie 1992 în baza comenzii pârâta a preluat de la COMTIM cantitatea de carne refrigerată, obligându-se să o transporte, la temperatura de +2 (grade) C, în Polonia (Koszalin).
La destinaţie, la descărcare, s-a constatat că marfa este depreciată, fapt datorat defectării instalaţiei frigorifice în timpul transportului.
Constatările şi cauzele evenimentului au fost confirmate fără obiecţiuni de prepusul transportatorului.
Primind documentele trimise de destinatar la 2 decembrie 1992 reclamanta le-a trimis pârâtei, dar aceasta nu a înţeles să o despăgubească, transmiţând refuzul său de plată la 11 noiembrie 1994.
Tribunalul a respins acţiunea, cu motivarea că aceasta a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripţie de un an prevăzut de art. 32 pct. 1 din Convenţia C.M.R. adoptată la Geneva în anul 1956, reclamanta nefăcând dovada întreruperii cursului prescripţiei în condiţiile art. 32 din C.M.R.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel prin respingerea apelului, declarat de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs, reiterând susţinerile referitoare la întreruperea cursului prescripţiei prin sesizarea transportatorului în condiţiile art. 32 pct. 2 din convenţie.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 32 pct. 1 din Convenţia C.M.R. incidenţă în cauză, acţiunile derivând din transporturile supuse prezentei convenţii se prescriu în termen de un an.
Cursul prescripţiei se suspendă în condiţiile art. 32 pct. 2, potrivit căruia, o reclamaţie scrisă suspendă prescripţia până în ziua în care transportatorul respinge reclamaţia în scris şi restituie documentele care erau anexate. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului şi a restituirii documentelor cade în sarcina părţii care invocă acest fapt.
în cauză se constată că, în condiţiile art. 32 pct. 2, din Convenţia C.M.R. reclamanta a trimis pârâtei, la data de 4 decembrie 1992, documentele atestând deprecierea mărfii transportată în Polonia, după care a făcut repetate reveniri.
Pârâta a dat un răspuns ferm la data de 11 noiembrie 1994 menţinându-şi punctul de vedere potrivit căruia datorează reclamantei “numai valoarea mărfii pierdută prin depreciere, calculată pe baza preţului curent al pieţii la data încărcării în mijlocul de transport.
în aceeaşi adresă, pârâta a menţionat că, în baza datelor primite de la reclamantă, a întocmit dosar de daune către firma de asigurări de unde a încasat în întregime dauna şi ţine suma la dispoziţia reclamantei.
Aşadar, fiind făcută dovada primirii reclamantei de către pârâtă şi a răspunsului acesteia acţiunea reclamantei se priveşte a fi în termenul legal de un an şi trebuia examinată pe fond, motiv pentru care recursul a fost admis, şi trimis dosarul la prima instanţă pentru examinarea cauzei pe fond.